Filosoful Gabriel LIICEANU este omul fără ripostă când prezidentul spunea că școala românească scoate tâmpiți. Deși ambii erau produse ale școlii românești, filosoful a tăcut.
Tăcerea sa este semnificativă, dar pentru mine a însemnat ceva rău de tot, din moment ce zicerea ieșea din gura prezidentului, iar cel care auzea se pare că era musafirul respectivului, deci ca musafir nu prea ai cum te uiți mai urât, darmite să ripostezi, căci invitația a fost făcută nu oricui ci celor care aprobă sau laudă, respectiv, laudă sau aprobă.
Trec cu vederea zicerile filosofului legate de războiul NATO cu sârbii, nu zic nimic despre slujirea și nici alte ziceri ale sale despre problemele care sunt în jurul său dar și al nostru.
Am admirat efortul filosofului Gabriel LIICEANU în promovarea literaturii moderne, prin publicarea de cărți deosebit de interesante și chiar existența librăriilor Humanitas, unde zăbovesc cu mare plăcere. Totuși, Gabriel LIICEANU a făcut acel rău prin tăcerea la zicerea aceea răutăcioasă, absurdă și nefericită a fostului prezident. Învățământul românesc nu scoate tâmpiți, căci eu nu mă consider tâmpit din moment ce sunt produs al acestui învățământ, cu care eu mă mândresc.
(17 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment