Acum mulți ani, pentru prima dată un român, în persoana lui Cristian MUNGIU, regizor, câștiga cea mai prestigioasă distincție la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes în anul 2007 pentru filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Numai că la coborârea din avion, în loc să fie întâmpinat de urale și de buchete de flori, află că este acuzat de plagiat de o persoană pe nume Dan MIHU. Așa este la noi când lucrurile sunt neclare și pluțește ceva pâclos și sulfuros. Dacă lucrurile ar fi clare, dacă mersul în justiție pe drepturi intelectuale n-ar fi un dans al chiorilor, cu siguranță ar sta cu totul lucrurile și anume:
- cel vinovat ar plăti,
- nu s-ar mai face așa ceva,
- totul s-ar termina rapid,
- moral, plagiatul ar fi soluționat.
Cum lucrurile stau aiurea la noi și legea permite orice, sunt sigur că nici în ziua de azi nu am o veste de cum s-au terminat lucrurile în cazul semnalat de Dan MIHU. Ceea ce mă miră este faptul că filmul lui MUNGIU a fost asociat unui plagiat doar după ce a fost premiat. Așa rezultă din presă. Am mai auzit că bietul MUNGIU s-a ales și cu un proces din partea unor cântăreți din motiv că nu are acceptul lor în a le folosi frânturile de melodii care sunt ca fundal de epocă în film. Nici nu știu cine are sau nu are dreptate. Acum nu caut să rezolv eu dilema, dar știu că totul m-a întristat.
(17 iulie 2018)
No comments:
Post a Comment