Sunday, July 15, 2018

365 împotriva României: Ion ILIESCU mulțumind minerilor

Ion ILIESCU este cel cu zicerea cu sărac și cinstit, deși în jurul lui a înflorit corupția de parcă cineva îi punea îngrășeminte la rădăcină. Ion ILIESCU a focut și lucruri bune, dar a făcut și lucruri rele. El este cel care a mulțumit minerilor la Pavilionul ROMEXPO că au venit să salveze Revoluția. Eu știu exact ce și cum că am nimerit pe o stradă pe lângă Teatrul Național și zburau bucăți din caldarâm către autobuzul miliției. Norocul meu a fost că am găsit un loc unde să întorc mașina și s-o iau pe altă cărare. Persoana cu care eram în mașină, oppozantă a lui ILIESCU o băgase pe mânecă mai rău ca mine.
Nu am cuvinte de mulțumire pentru un om care s-a remarcat doar prin calificativul de prostănac atribuit unui coleg al lui de partid. Acum, bătrân și uitat, Ion ILIESCU îți trăiește viașa lui de octogenar acuzat de genocid.

(15 iulie 2018)

365 împotriva României: Miron COZMA șeful mineriadelor

Acum Miron COZMA se tânguie cu tot felul de ziceri, dar nu vrea ca lumea să-și aducă aminte de rolul său nefast în mineriadele care au nenorocit România. Eram în oraș când minerii bântuiau pe marile bulevarde ale Bucureștilor. Norocul meu a fost că eram tuns scurt și că nu purtam blugi, că altfel și eu m-aș fi numărat printre miile de victime ale violenței acelor forțe primare, numite mineri. Minerii conduși de Miron COZMA au făcut dezastrul generalizat în Capitala României și au aruncat țara în urmă cu 100 de ani, îngrozind întreaga Europă.
Miron COZMA se credea un fel de EMINESCU prin asemănare la chip și la plete și avea o putere de convingere foarte mare, fiind urmat de ortaci aproape orbește. La ultima mineriadă a dat-o-n bară urât și chiar a făcut pușcărie ani buni.
Acum, mai apere pe la unele televiziuni și îngaimă diverse, dar n-am să-l uit cum în 1990 bătea cu pumnul în masă, căci așa îi era scris rolul de forțe nevăzute, puternice și virale. 



(15 iulie 2018)

365 împotriva României: Petre ROMAN și grămada lui de fier vechi

Despre Petre ROMAN nu am a spune decât doar că a pus umărul la distrugerea industriei românești zicând că este o grămadă de fiare vechi. N-am spus niciodată că industria românească era de top. N-am spus niciodată că nu trebuie făcut nimic în industrie. Spun, așa cum am spus, că la Revoluție, industria era la un anumit punct. De la acel punct trebuia mers înainte cu retehnologizarea, cu redimensionarea și mai ales cu creșterea fineței în robotizare și în creșterea complexității și calității produselor. A venit acest Petre ROMAN, fiul nomenklaturistului Valter ROMAN să spună mizeria aceea cu mormanul de fiare vecu, fi-i-ar rușine să-i fie!
Acum este acuzat de genocid. De numele lui Petre ROMAN se leagă întoarcerea la avion a lu MIHAI I și cumpărarea unor avioane care nu au fost folosite zeci de ani. El are o fată, Oana, vedetă tv.

(15 iulie 2018)

365 împotriva României: Suzana GÂDEA și meșa ei celebră

Suzana GÂDEA era profesor universitar la Institutul Politehnic cu ceva cristalografie. Ea a îndeplinit ani în șir funcția de ministreasă la cultură și după ce chestia cu cultura s-a transformat, a devenit președinta Consiliului cultutirii li educației socialiste. Ei, așa ca femeie n-am a-i reproșa prea multe în afară de a-l ține la cenzură pe unul DULEA care a făcut să stea multe lucruri pe loc și altele s-o ia razna. Suzana GÂDEA a făcut rău, că nu s-a încruntat o clipă când cultul personalității lui Nicolae CEAUȘESCU a fost exacerbat în poezie, în muzică și în televiziune, căci ea avea pârghiile de a pune frână tuturor aiuriților care se întreceau în a aduce osanale bombastice, nefirești până la grotesc conductorului împușcat într-o zi de Crăciun ca la păgâni.
Un coleg al meu zicea că făcându-i o vizită la Casa Scânteii unde Suzana GÂDEA își avea sălașul, a prins-o la masa de prânz, mâncând o găină friptă, cu oase cu tot, zicea exagerând colegul. Oricum, pentru a se menține, Suzana GÂDEA nu a luat deciziile corecte, făcând din cultura socialistă un instrument în mâna lui CEAUȘESCU, cu scopul de a crea omul nou, lucru imposibil, dar pentru care au curs râuri de cerneală și s-au tăiat mii de hectare păduri întregi. Probabil că nu avea nici loc de întors, dar dacă ar fi avut consilieri inteligenți și nu s-ar fi înconjurat de politruci stupizi, Suzana GÂDEA n-ar fi făcut din cultura românească ceva bântuit de stafii și de mirosuri pestilențiale, distorsionată de abuzuri în a se redirecționa priorități și a redimensiona fără rost personaje. În timpul ei au apărut eroi de carton, festivalul Cântarea României a fost caricaturizat, iar duminicile erau ocupate la Tv de niște spectacole omagiale de un grotesc inimaginabil, coborând la nivelul minus infinit tot ceea ce mai era de coborât, dar prin vorbe se zicea că totul e OK. Suzana GÂDEA se vopsea în negru, dar nu uita niciodată să lase o șuviță albă de la frunte către ceafă.


(15 iulie 2018)

365 împotriva României: Aneta SPORNIC cu bec cu tot

Aneta SPORNIC era profesoară de economie politică prin ASE de când mă știu eu. A devenit ministreasă la învățământ în anii negrii ai dictaturii lui Nicolae CEAUȘESCU. Ea a a scos limbi străine din școli, zicând că ea nu știe limbi străine și uitem a ajuns ministreasă. Eu știam că femeia asta are niște limite severe în a face raționamente, dar să spui o asemenea porcărie după ce ai făcut o asemenea mizerie, mi se pare prea mult.
Pe vremea când era prorectoreasă, Aneta SPORNIC nu admitea să se schimbe un bec din ASE fără aprobarea ei. Pe când eram în anul al V-lea de facultate, doream să mergem la CEPECA să vedem calculatorul de acolo. Trebuia un autobuz. Pe cerera de aprobare aveam de la serviciul tehnic o rezoluție cum că autobuzul ASE nu este funcțional că are probleme la radiator. Prorectoreasa Aneta SPORNIC a scris cu mânuța ei: să meargă fără radiator. Atât a dus-o capul, atât a făcut. Nu vreau să spun ce mi-a relatat o doamnă de la ea din catedră despre discurusl de mulțămire la la starea civilă, când a mulțumit călduros tovarășului Nicolae CEAUȘESCU și tovarășei Elena CEAUȘESCU pentru bla, bla, bla. Mai penibil de atât nu există.

(15 iulie 2018)

Saturday, July 14, 2018

Mirări prostești

Ne mirăm că deraiază trenuri.
Ne mirăm că explodează apartamente.
Ne mirăm că se rup poduri.
Ne mirăm că se prăbușesc tavane.
Ne mirăm că zboată acoperișuri.
Ne mirăm că se blochează telecabine.
Ne mirăm că lifturile cad în gol.
Ne mirăm că iau foc transformatoare.
Ne mirăm că. Ne mirăm că. Ne mirăm că.
De fapt ignorăm că orice lucrare facem, are o garanție. 
Facem o casă, durata ei de existență este 50 de ani, să zicem.
Facem o instalație de gaze, durata de existență este 25 de ani, să zicem.
Facem o instalație electrică, durata ei de existență este 20 de ani, să zicem.
Dacă au trecut termenele de funcționare, trebuie făcute reparații capitale în mod obligatoriu sau trebuie trecut la înlocuirea integrală de componente. Uneori ne miră cum americanii demolează prin implozie clădiri care în mintea unora de la noi ar mai trebui să funcționeze încă 30 de ani. Tot așa, cum suntem obișnuiți, vom zice că încă mai merge încă și încă acea componentă căreia i-a trecut durata tehnică de funcționează. Unii se iluționează că fac economie. Este fals, căci atunci când se distruge ceva, apoi nu mai rămâne nimic în urmă.
Dacă nu înlocuim, dacă nu reparăm:
- să nu ne mirăm că deraiază trenuri,
- să nu ne mirăm că explodează apartamente,
- să nu ne mirăm că se rup poduri.
- să nu ne mirăm că se prăbușesc tavane.
- să nu ne mirăm că zboată acoperișuri.
- să nu ne mirăm că se blochează telecabine.
- să nu ne mirăm că lifturile cad în gol.
- să nu ne mirăm că iau foc transformatoare.
Să nu ne mirăm că. Să nu ne mirăm că. Să nu ne mirăm de nimic. 


(14 iulie 2018)

365 împotriva României: CAION - acuzatorul de doi bani

CAION, pe numele lui adevărat Constantin Alexandru IONESCU, este cel care l-a acuzat pe Ion Luca CARAGIALE de plagist în cazul dramei Năpasta, singura dramă scrisă de marele dramaturg. CAION era prim redactor la Revista Literară condusă de  Theodor M. STOENESCU. CAION nu este cunoscut ca autor al unor lucrări literare de niciun fel. Răul făcut de el, deși marele dramaturg a câștigat procesul avându-l ca avocat al apărării pe prietenul său Barbu ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA, s-a hotărât să plece în exil în Germania, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Acest CAION face parte din categoria oamenilor care nu produc nimic, care neagă totul și care lasă în urma lor doar pârjol, durere, stagnare și pustiu.
CAION este unul dintre pionierii de fake news, căci el a inventat și pe autorul maghiar Kemeny ISTVAN și piesa din care s-ar fi inspirat CARAGILALE, numită Nenorocul. Toate neadevărurile au fost demontate în timpul procesului. De multe dintre demersurile lui CAION nu era străin Alexandru MACEDONSKI. Așa cum se obișnuiește și acum, justiția l-a spălat de păcate de CAION, iar un autor original cum era I.L. CARAGIALE s-a simțit trădat de un sistem care a distorsionat un mare adevăr, exact așa cum se întâmplă și azi, unde 4% este un procent și nimic altceva, adică exact pe dos decât s-a întâmplat acum peste 100 de ani lui Ion Luca CARAGIALE. Dezamăgire a fost atunci, este și azi.



(14 iulie 2018)

365 împotriva României: Elena LUPESCU, femeia care a făcut un sclav dintr-un rege

Elena LUPESCU este femeia care a făcut un sclav din regele Carol al II-lea, făcând din el o otreapă care la capătul unui drum cât de cât sinuos a abdicat. Ea știa să aibă meseria de femeie care făcea dintr-un bărbat exact ceea ce-și dorea ea. Elena LUPESCU a tras nenumărate sfori, influențând politica României în cel mai rău mod posibil, căci ea știa pe cine să asculte, cum să potrivească lucrurile și cum să distorsioneze deciziile la nivelul cel mai înalt, așa cum credea ea și nu cum cerea țara. Prin felul cum ea a acționat, a întors o foaie a istoriei, căci plecarea regelului Carol al II-lea a creat drumul lui ANTONESCU, mareșal al României, spre tot ceea ce se știe cu trecerea Prutului și cu dezastrul care a urmat alături de Germania nazistă, condusă de Adolf HITLER.
Nu știu cum se face, dar o serie de femei cu numele de Elena au influențat destinul acestei țări, fie prin discreție ca Elena Doamna a lui CUZA-vodă sau în mod brutal cum au făcut-o Elena LUPESCU și Elena CEAUȘESCU sau prin metafizică așa cum a făcut-o Elena UDREA.
Elena LUPESCU, femeia care a făcut un sclav dintr-un rege, a făcut totul doar din institnctul ei de femeie care știa meseria de femeie, lucru atât de necesar celui pe care l-a prins în mrejele ei pentru totdeauna. Încă nu este studiată viața și activitatea acestei femei unice în felul ei.


(14 iulie 2018)

O nedumerire cât casa!

Eram în mașină azi și am auzit câtecul Firework în interpretarea lui Katy PERRY. Am făcut afirmația:
- Teribil, uite că un cântec de la Eurovision se câtă la un radio în America.
Imediat am fost corectat că este vorba de Katy PERRY și de cântecul ei Firewok. Eu nu prea contrazic pe nimeni. Dar ajuns acasă am intrat pe youtube s-o ascult pe Katy PERRY. Am intrat pe Internet să găsesc ceva despre Eurovision pentru a vedea melodia pe care am confundat-o. Este vorba de cântecul Euphoria  cu care LOREEN din Suedia  a câștigat Eurovisionul în anul 2012.
Nedumerirea mea este una simplă: cum mamadracului, atâția așa ziși specialiști din tot felul de jurii naționale au ascultat-o pe LOREEN și nu și-au dat seama că melodia ei seamănă cam cât nu trebuie cu ceea ce cânta PERRY? Să fie vorba de o comandă politică și aici sau de ignoranță specifică spiritului de turmă?

(14 iulie 2018)

365 împotriva României: Ana PAUKER, inspiratoarea fricii

Îmi aduc aminte că pe pereții clasei erau nenumărate portrete și trona și chipul unei femei pozată dintr-o parte. Ai mei ziceau că Ana PAUKER, căci despre ea era vorba, nu avea o ureche. Nu m-am mai informat să mi se certifice ceva. Știu numai că lumea tremura când auzea de numele de Ana PAUKER. Știu că ai mei vorbeau în șoaptă. Se zicea că Ana PAUKER era de o cruzime de necrezut. Era de ajuns să se uite pe sub sprânceană căci cel căruia îi era direcționată privirea chirâșă era desființat, fără drept de apel. Nu vreau să scriu nici cum a apărut pe firmament și nici cum a ieșit din scenă, căci ieșirea ei a fost se pare destul de brutală, nefiind agreată de I. V. STALIN care sforărea și la București, de departe de la el din Kremlin. Înainte de 1989 am mers cu cineva la Crematoriul Cenușa și doamna m-a dus să văd ceva. Era locul unde se afla urna cu cenușa lui Ana PAUKER. Morala este că indiferent ce și cum, tot între patru scânduri sau într-un borcan ajunge fiecare, căci nimeni nu moștenește lumea. Știu că Ana PAUKER a lăsat în urma ei pârjol.
Ana PAUKER a fost inspiratoarea fricii care intra în oasele celor ce îi erau în preajmă sau cu care intra ea în contact, fie chiar și din întâmplare. Ceea ce zicea ea era citat de tot norodul în ședințe de tot felul.


(14 iulie 2018)

365 împotriva României: Elena CEAUȘESCU, stăpâna răului

Se spune că în orice femeie se găsește o coastă drăcească. N-am verificat, dar cu siguranță, Elena CEAUȘESCU nu avea numai o coastă drăcească, toate coastele ei erau drăcești pentru că:
- nu avea carte,
- s-a dorit savantă,
- a ignorat bunul simț,
- a decis fără discernământ,
- a crezut că este stăpână,
- era răutatea întruchipată,
- înspăimânta bărbații,
- făcea lumea să tremure.
Ea nu și-a dat seama nicio clipă că omul, oricare ar fi el, are resurse limitate și niciodată luarea unei decizii nu se face după principiul datului cu zarul, ori ea a crezut că oferă soluții la orice problemă instantaneu, fără a avea consultanță, fără a primi variante ierarhizate.
Ea a contribuit decisiv la rămânerea în urmă a țării prin tot ce a făcut sau mai bine zis prin ceea ce nu a făcut, căci a face lucruri proaste echivalează cu a nu face nimic.
În ziua de Crăciun a anului 1989 Elena CEAUȘESCU a fost judecată și executată prin împușcare, simulacrul de proces este judecat și în ziua de azi, fără a lăsa o impresie de profesionalism, deși așa ceva se clamează, deși nenumăratele semne de întrebare, ne lasă și acum cu gura căscată și ne încarcă cu întrebări de cum a fost posibil așa ceva în mileniul al II-lea, într-o țară civilizată.


(14 iulie 2014)

365 împotriva României: Cristian PREDA, mesagerul răului

Pe Cristian PREDA l-am cunoscut în preajma organizării unei conferințe mondiale a ONU la Tunis, când România trebuia să participe cu un stand. Erau acolo niște tinere p-afariste care nu acceptau nicio sugestie și nesimulând nimic, s-au trezit acolo că lucrurile au scăpat de sub control, inclusiv duplexul Rbat - București a fost ratat. Acest Cristian PREDA se dădea rotund, că el le știa pe toate, dar de fapt nu știa nimic. Aș fi trecut cu vederea toate erorile lui manageriale de atunci, dar auzind că el cerea activarea punctului 7 din tratatul de aderare a României la UE, a atins culmea răului pe care s-ar fi gândit cineva să-l facă. Nici nu mă mira căci insul în toate intervențiile lui chiar și pe cei care-i împărtășeau din opinii a reușit să-i îndepărteze. Sunt tare curios sub ce flamură acest Cristian PREDA va mai merge la Brussels pentru a arunca cu lături în țara de unde a plecat.


(14 iulie 2018)

365 împotriva României - preambul

Un ciclu de mici clipuri construite cu bănuții Primăriei Capitalei, de parcă:
- centruă cu două benzi pe sens avem,
- linia de metrou Dr. Taberei e gata,
- spitalul metropolitan este funcțional, 
- toate școlile sunt certificate ISU,
- RATB funcționează la secundă după orar,
- canalizarea este perfectă prin mahalale,
- autostratda zburătoare, zboară,
- tramvaiele rapide navighează.
M-am enervat văzând că până și acolo sunt înghesuite pe lâng personalități autentice, de mare anvergură, creaturi de carton, care sunt umflate artificial și fără rost. De aceea, m-am gândit, ca în timpul care a mai rămas până la 1 Decembrie 2018 când se vor împlini 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri să enumăr și eu tot 365 de inși pe care să-i bălăcăresc pentru faptul că au fost prin tot ceea ce au făcut, împotriva României. Și cei de care mă voi ocupa eu cât mă vor ține baierele, au făcut ei ce au făcut pentru a ne trage înapoi, astfel încât, dintr-o națiune măreață, să fim unii care cerșim la porțile Europei mici favoruri, crezând că ne va fi și nouă cât de cât bine.
Nu iau pe acești inși după vreun criteriu, căci în acest context este greu de istabilit o ierarhizare a nonvalorilor, nonperformanței și contra-productivității, ci doar că mi-au venit în minte.
M-am oprit asupra acestui subiect căci la ceas aniversar trebuie arătați cu deștiul toți cei care au făcut rău cât au avut ei șansa să facă și cât i-au lăsat cei din jur.


(14 iulie 2018)

365 împotriva României: BICILIS - trădătorul

Istoria consemnează că a fost unul numit BICILIS care l-a trădat pe marele DECEBAL, arătând roamnilor drumul de intrare în Sarmisegetuza și locul unde se afla tezaurul dacilor.
Cu el a început calvarul acestui popor, calvar care continuă și în zilele noastre, căci nenumărate cozi de topor s-au ridicat și au trădat interesele poporului, unii din micime și alții pentru că aceasta a fost natura lor. 
Acel BICILIS pară avea numele predestinat, căci bicisnic este ceea ce noi avem în limba română acum. Sunt sigur că BICILIS ca orice om de nimic, exact cum sunt oamenii de nimic și în ziua de azi:
- nu știu să facă lucruri bune,
- sunt lași de sus până jos,
- așteaptă momentul trădării,
- trădează pentru mai nimic,
- se gudură pe lângă stăpân,
- adună tot ce este de vânzare.
De-a lungul vieții mele am întâlnit nenumărați BICILIS încât le recunosc într-o secundă apartenența la grupul trădătorilor, care prin natura lor fac marele rău fără să-și dea seama de nenorocirile pe care le provoacă, ei crezând că o fac în numele unei cauze pe care o slujesc. BICILIS este reprezentantul lor. Sunt sigur că avea o față inexpresivă, ochii bovini, că era adus puțin de spate, mâinile îi nădușeau suspect de abundent. Sunt sigur că el avea pasul nesigur, că aștepta momentul lui de grație, prin care trădând credea că se va umple de glorie, fără să șie că trădătorii au soarta pecetluită și nimeni nu-i mai ia în considerare după ce și-au deșertat sacul. Cel mult, au primit trei arginți aruncați de stăpâni pe jos cu scârbă, pentru că trădătorul trebuie umilit, terfelit și abandonat în întuneric.


(14 iulie 2018)

Un sondaj IMAS

Un sondaj IMAS făcut în martie 2018 arată că:
PNL - 29,4%
PSD - 28,6%
USR - 11,2%.
În decembrie 2016 rezultatele alegerilor au arătat procentele:
PSD - 45,5%
PNL - 20,04%
USR - 8,83%.
Trebuie văzut și care sunt procentele date de alte case de sondaj.
Este o dinamică surprinzătoare pentru toată lumea.

(13 iulie 2018)

Friday, July 13, 2018

Reduceri reale de prețuri

Comercianții sunt șmecheri rău de tot.
Primul pas: cresc prețurile cu 50% fără niciun zgomot.
Pasul al doilea: sunt anunțate reduceri de până la 50%.
Deci în realitate nu este nicio reducere.
Sunt locuri unde se zice: reduceri de 40%.
Nu se măresc prețurile înainte.
Toate produsele se vând cu un preț cu 40% mai mic.
Am văzut și scăderi cu mult mai dramatice, adică 75%.
Ideia de bază este ca marfa să circule. Numai prin reducerea reală a costurilor este posibilă mișcarea mărfurilor mai repede. Toate calculele trebuie să arate că marfa nu trebuie să stea pe loc. Îmi aduc aminte cum cu mulți ani în urmă, la un subsol de magazin s-au descoperit mărfuri de înbrăcăminte de cel puțin 25 de ani vechime. Pe vremuri nu se înregistrau nici chiar acum nu se fac înregistrări costuri de manipulare și de stocare. Oamenii de la noi nu văd în perspectivă, dar dacă ar cunoaște cum e cu circulația banului, n-ar mai ține aiurea la preț.
Ca dovadă că la noi comercianții, fie ei mici sau mari, nu prea au creoier este că nu știu să adapteze prețurile. Unii preferă să arunce marfa decât să o vând la un preț mai mic. Uneori se teezesc și ei din somn și reduc prețul, numai că marfa este degradată că nimeni nu o mai cumpără. Americanii au inventat conceptul de outlet, care la noi a fost caricaturizat. la noi, mărfurile din outlet au prețurile de la magazinele normale, iar la un supermarket unde este un raion de outlet se află numai jeguri de mărfuri, la prețuri indecente, care reflectă și lăcomia și prostia unora dintre comercianți, care nu depășesc statutul de hoți tâmpiți.






(13 iulie 2018)

Festivalul de teatru stradal

Închideți ochii și imaginațivă o clipă că:
- o bancă și o fabrică sponsorizează,
- niște teatre își reunesc eforturile,
- se scot bilete la vânzare,
- se face o paradă pe stradă,
- se organizează spectacole cu bilete în stradă,
- se fac bani că vine lumea buluc,
- primăria interzice circulația,
- primăria închiriază pe bani scene volante,
- primăria nu cere bani pe curent.
E, uite așa festival de teatru stradal aș vrea și eu să văd. În realitate;
- actori plătiți din banii primăriei,
- organizatori plătiți din banii primăriei,
- pafariști plătiți din banii primăriei,
- milogi plătiți din banii primăriei,
- scamatori plătiți din banii primăriei,
încropesc niște activități și se prezintă unui public nepregătit să primească improvizații de doi bani, care în trecere fiind nici nu gustă câtuși de puțin ce se întâmplă la doi pași de el, căci toți dintre noi apreciem artă și nu subproduse, căci numele mari nu se pretează la așa ceva.
Doar s-a bifat o acțiune și s-au cheltuit niște bani, căci bani pentru investiții serioase Primăria Capitalei n-a investit în doi ani de când Gabriela Vrânceanu FIREA este la cârma acestei instituții, era să zic stabiliment, căci mulți arată nu becul roșu, ci cartonașul roșu directorașilor din primărie care nu se străduie să facă altceva decât au făcut 30 de ani, adică nimic.

(13 iulie 2018)

Personalizarea dă tonul măreției

Când mergem în hotel și găsim că prosoapele, săpunul, șamponul și gelul de duș că poară numele hotelului, avem o senzație de bine. Personalizarea în opinia mea joacă un rol foarte important în a defini managementul hotelului. Dacă acolo se află hârtie, pix, un pieptene și toate au inscripționat numele hotelului, deja lucrurile fac din respectivul hotel o instituție. Cele mai multe sunt parte într-un alnț și se gestionează cu mult mai ușor personalizarea, căci toate hotelurile au exact același nume, dar se găsesc în orașe diferite.
În Brussels hotelul Catalonia are:

- săpun pe care scrie numele Catalonia,
- șampon pe care scrie numele Catalonia,
- pix pe care scrie numele Catalonia,
- hărtie pe care scrie numele Catalonia,
- șervețele pe care scrie numele Catalonia,
- gel de duș pe care scrie numele Catalonia,
- pieptene pe care scrie numele Catalonia,
- loțiune pe care scrie numele Catalonia.
Am văzut un magazin al reprezentanței TESLA din California în care la aparatul de preparat cafea se găseau doze personalizate, ceea ce mi-a părut un detaliu extrem de bine țintit, căci arată o abordare deloc sofisticată, dar cu efect amplificat.
Am văzut cum mulți întreprinzători de la noi, chiar dacă impun un număr de stele sau margarete destul de mare, nu iau în considerare personalizarea, ceea ce face ca hotelul sau restaurantul sau ce au ei acolo să de a senzația de loc:
- comun,
- banal,
- neinteresant,
- ieftin,
- plictisitor,
deși un element de detaliu ar schimba radical întreaga poziționare a respectivului obiectiv. Nu este chestiunea de imaginație, ci mai precis de avariție, căci nu există o explicație rezonabilă la modul primitiv de a bordare a problemei de diferențiere.
Personalizarea dă tonul măreției oricărei idei obișnuite, care trebuie să capete dimensiune printr-o abordare inteligentă, despărțită de elementele non-manajgeriale care sunt contraproductive în toate cazurile.





(13 iulie 2018)

O ideie simplă, dar de nota 10

Toată lumea știe că atunci când cumpără un tub de super glue, după o primă utilizare, riscul de uscare este enorm și deci de pierdere a conținutului cred că depășește 90%. Deci soluția este aceea ce a face utbul cu mult mai mic și după o utilizare, cel mult două, conținutul să se termine și tubul să fie aruncat. În acest fel pierderea este minimă. Ideia este de un simplism violent, numai că trebuia să-i bubuie prin cap cuiva. Nu că mi-a bubuit mie. Nu. Dar am văzut-o azi implementată și în gândul meu l-am felicitat pe cel care a avuot-o. Drept care am cumpărat un set de tubușoare, căci de mare trebuință îmi sunt astfel organizate.


O ideie simplă, dar de nota 10 nu ne vine în minte cu una sau cu două. Trebuie o mică sclipire sau o inteligență ceva mai sus decât media. Așa este făcută viața, din mărunțișuri cu care ne întâlnim zi de zi, clipă de clipă, dar despre care nu cugetăm din superficialitate sau din neglijență.


(13 iulie 2018)

Investiții mici, profituri mari

Societatea modernă are nevoie de educație continuă. Școala nu oferă decât un segment, foarte mic. Profesioniștii au identificat acele zone unde copiii trebuie asistați întru adâncirea unor aptitudini sau unde să se înțeleagă acele detalii asupracărora nu s-a insistat la clasă.
Așa au apărut foarte multe ateliere unde se fac:
- desen,
- balet,
- mate,
- compunere,
- oratorie,
- înot,
- gimnastică,
- magie,
- tae kondo, 
- tenis.
Unele necesită acces la spații specializate, ceea ce ridică prețurile, în schimb altele necesită doar o cameră, scaune, mese și multe idei. Lecțiile au durate suportabile de către copii și sunt antrenante, iar părinții conștientizează că ei nu au resursele necesare atingerii nivelului de performanță al specialiștilor, ca să suplinească ei acele lecții plătite.
La noi, singura chestie similară s-a numit meditații date cu eludarea fiscului înainte de 1989, meditații din care unii chiar au făcut avere, din moment ce eraudate în garaje cu 20 de candidați sau în camere de vilă cu 10-15 candidați la medicină. Despre meditațiile de fizică am numai cuvinte de laudă, ele fiind extrem de profitabile, mai ales pentru cei care doreau să cumpere nenumărate imobile.
Acum, chestia cu after school este o afacere profitabilă din moment ce se face un interschimb de elevi între învățătorii și profesorii imorali și lacomi la bază, care nu vor să încalce legea.
Observ că acolo unde tărășenia cu investiția mică dar cu profit mare funcționează, statul o încurajează pentru că aceste activități nu sunt pe lângă lege ca în spațiul mioritic. Nici statul nu este lacom să-l jupoaie pe bietul întreprinzător așa cum se procedează în țara meșterului Manole.
Investițiile mici generatoare de profituri marisunt obiectivul oricărui întreprinzător. Numai că prin mare se înțelege un 10% după ce se scad toate angaralele. La noi prin mare se înțelege cel puțin 200%, căci lăcomia nu are limite, ceea ce duce totul spre zona gri în dungi cu picățele roz.



(13 iulie 2018)

Nevoia de adevăr

Văd cum unele instituții se tânguie că așa și pe dincolo. Dar aș dori ca respectivele instituții:
- să privească filmul cu procesul lui Nicolae CEAUȘESCU,
- să citească materialele legate de procesul lui Lucrețiu PĂTRĂȘCANU,
- să analizeze procesul lui Corneliu COPOSU.
Eu știu că unul care nu se respectă pe el ca profesionist și fușerește sau se terfelește, nu va primi niciodată respectul celor din jur.
Primul pas este acela de a recunoaște în piață, cu umilință greșelile și călăii să ceară iertare victimelor, apoi să treacă să facă penitență, căci lupul își schimbă părul, dar năravul ba. Dacă nu se va proceda cu eradicarea răului de la rădăcină și peste câteva zeci de ani vom vorbi de greșelile trecutului, acel trecut care înseamnă pentru mulți dintre noi ieri, azi și mâine, iar rănile făcute lasă cicatrici adânci sau nu se vindecă niciodată.
Nevoia de adevăr este ca aerul. Numai că unii dintre noi trăiesc și fără aer dacă au bani, putere și tupeu ca să-și satisfacă orgoliul, poftele și micimea.


(13 iulie 2018)

Lipsa continuității

La noi, fiecare când ajunge pe o funcție:
- neagă ce a făcut predecesorul său,
- se crede că stăpânește lumea,
- devine instantaneu alt om,
- preia lingăii predecesorului,
- schimbă managementul,
- definește o altă strategie,
- schimbă chiar și pe portar,
- vorbește de greaua moștenire.
Numai așa se explică absența de la o aceeași masă a câtorva generații de foști ocupanți ai unui anumit fotoliu. Îmi aduc aminte cum la un anumit eveniment în Statele Unite la casa Albă erau prezenți toți foștii președinți aflați în viață, ceea ce dădea imaginea unei continuități și recunoașteri a valorii pe care fiecare dintre aceștia o aveau pentru istorie. Mă așteptam ca și la noi să se întâmple ceva pozitiv, ceea ce nu se întâmplă. În anul 2014 în decembrie la o masă dacă ar fi stat Regele MIHAI I, Ion ILIESCU, Traian BĂSESCU, Emil CONSTANTINESCU și Klaus IOHANNIS, am fi avut imaginea unei măreții care acum ne lipsește și este îngrozitor. Noi nu știm de unde venim și încotro ne îndreptăm. Lipsa continuității este cel mai rău lucru care se întâmplă unui popor care orbecăie prin istorie legat la ochi.
Acum Ion ILIESCU este acuzat de genocid.
Acum Traian BĂSESCU este dus pe la parchete.
Acum Emil CONSTANTINESCU este plasat într-un con de umbră.
Acum Klaus IOHANNIS este un prezident singur și cu mulți dușmani.



(13 iulie 2018)

Stăpâna și sluga

Noi avem un proverb: cum e turcu-i și pistolul. Altfel zis, sluga, caută să-și imte stăpânul la:
- haine,
- mers,
- vorbă,
- coafură,
- gesturi,
- ticuri,
- răutate,
- rânjet.
Am văzut două creaturi cu apucături similare, cu coafuri aproape identice - coamă de cal, care umblă în pantaloni, una este stăpâna și cealaltă este sluga. La răutate, sluga și stămâna sunt trase la indigo, căci în momente cheie și-au dat măsura, fiecare cât a avut șansa s-o facă. Stăpâna, mai bătrână, cu experiența vieții s-a oploșit confortabil, în timp ce sluga a rămas să care țucale în continuare. Stăpâna și sluga sunt o apă și-un pământ, căci sluga niciodată nu va fi stăpân, iar stăpânul când ajunge să fie slugă nu va uita niciodată ceea ce a pierdut.


(13 iulie 2018)

Criza cardurilor VISA

În mai puțin de două luni s-au produs întreruperi în utilizarea cadrurilor VISA la scară mondială, ceea ce arată că sistemul acesta globalizat a început să crape. Întotdeauna când cantitatea depășește anumite limite, se transformă în calitate. La cardurile VISA una era să gestionezi 100.000 de carduri, cu totul altfel se pun problemele pentru 2.000.000 de carduri și cu totul și cu totul la altă scară apar dificultățile de a gestiona 3 miliarde de carduri. Este vorba de carduri, dar mai ales de tranzacții, de fiabilitatea echipamentelor și nu în ultimul rând de securitatea tranzacțiilor, având în vedere că întreaga planetă este împânzită de ATM-uri.
Este un semn nasol faptul că s-au produs cele două incidente:
- la interval atât de mic,
- pe o arie atât de mare,
- că au fost rezolvate rapid.
Înseamnă că acolo unde se află managementul sistemului VISA nu s-a ținut seama de toate aspectele, că transformarea cantității în calitate nu a fost o prioritate. Deja este târziu pentru ei să repare ceva, căci nu trebuie reparat, ci revoluționat pentru a rămâne în trend. Nu va trece mult timp și cardurile vor deveni istorie, tot așa cum s-a întâmplat cu cardurile de telefonie, după ce au apărut telefoanele mobile și lumea evită să mai folosească telefoanele publice cu fise sau cu carduri. În București nici nu mai știu dacă mai există cabine cu telefoane publice cu fise sau cu carduri.
Mă aștept la lucruri și mai nasoale acum la o a treia defecțiune în funcționarea cardurilor, căci bâjbâiala cu faptul că tranzacțiile se fac nu este nici decentă și nici nu ține de cald celor care timp de două sau mai multe ore au fost înțepeniți în imposibilitatea de a cumpăra, de a plăti sau de a scoate bani din bancomate. KK.

(13 iulie 2018)

Culturiști despre care am scris în continuare

În articolul Culturiști despre care am scris, am făcut un inventar al articolelor scrise despre culturiștii români și străini în care mi-am exprimat puncte de vedere și a căroro activitate am descris-o așa cum m-am priceput eu. Acum, adaug la acea listă nume noi, căci subiectul m-a pasionat în continuare cu aceeași intensitate. Acum am căutat să scriu articole în care să prezint și galerii foto cu culturiști, pentru că acest sport este un sport ale căror evaluări sunt vizuale 100%. Iată despre ce culturiști am scris în ultimul timp:
În timp, funcție de inspirația pe care o voi avea și de modul în care voi reuși să găsesc ceea ce mă interesează, voi scrie și despre alți culturiști.





(13 iulie 2018)








Thursday, July 12, 2018

Va merge la Sibiu

Bucureștiul este un oraș rece, neprimitor, infect, cu oameni răutăcioși, invidioși și iscoditori, gata să sfâșie tot ce găsesc în cale, fără cruțare, fără milă și fără regrete. De aceea cred că Laura Codruța KÖVESI nu va rămâne în București, chiar dacă ceea ce i s-a oferit i se potrivește cu mult mai mult decât un post de procuror de într-un orășel de provincie. Laura Codruța KÖVESI este o femeie puternică, dar oricât de puternică ar fi, vânătoarea la care va fi supusă o va stresa așa de tare și o va lăsa fără aer, obosind-o până la epuizare.
Îmi aduc aminte de doamna Carmen IOHANNIS care era pândită la fiecare pas când soțul ei a devenit prezident, după care a fost lăsată în pace, acolo la ea acasă. De câte ori a venit în București cu sarcini legate de reprezentare, tot de atâtea ori a fost tocată mărunt.
Laura Codruța KÖVESI nu este tipul de femeie care să se mahalagească, să ocărască și să înjure, așa cum le place bucureștenilor. Educația ei este de o cu totul altă factură. Spiritul ei de fost sportiv are o cu totul altă structură, de om echilibrat, care-și vede de ce are ea de făcut. Sunt sigur că o vor detanja cohortele de inși cu camere și microfoane zi de zi, fără încetare.
Mai sunt și alte motive din care cred că Laura Codruța KÖVESI va pleca spre Sibiu, unul fiind acela că nu va fi convenabil nimănui să fie tot timpul pe primul plan, când în stat sunt poziții de primă mărime pe care le-ar  eclipsa, ceea ce nu este permis nimănui.


(12 iulie 2018)

Stângăciile jenante ale anului 2018

Anul 2018 a adus o mare surpriză în a evidenția lipsa de profesionalism a celor care truchează poze, în condițiile în care acum cu fotografia digitală, când se lucrează pixel cu pixel și când orice paletă de culori are combinații ce depășesc 256 X 256 X 256 combinații. Mă apucă jalea și jena să văd lipsa de inspirație a celor care au astfel de preocupări, căci dau dovadă de lipsă de profesionalism elementar.


Fără mijloacele de azi, iată o construcție credibilă.


Poza din mai 1945 când Steagul Victoriei a fost înfipt pe Reichstag unul dintre soldați avea câte un ceas la fiecare mână, dar oficial poza care a circulat, a fost corectată în condițiile tehnice de atunci. Să ne reamintim și poza de la 1 Mai 1939 cu puștiul Nicolae CEAUȘESCU în fruntea demonstranților, poză în care respectivul a fost implantat meșteșugit. Numai cunoscătorii în ale istoriei mișcării comuniste și-au dat seama de fals.
Nu aș fi scris despre așa ceva dacă azi nu erau comentariile legate de dispariția prin teleposrtare a lui Mihai FIFOR la Brussels spre nu știu ce direcție.



(12 iulie 2018)

De ce nu iese GHIȚĂ nici acum?

Penalul, misteriosul, fugarul și showmanul Sebi GHIȚĂ, care ne anunțare că face și că drege, acum, după 09 iulie 2018 când Laura Codruța KÖVESI nu mai este cea mai puternică femeie a plaiurilor mioritice, nu iese pe interval să detoneze bombă după bombă, așa cum s-a lăudat că are muniție căcăclău, măria ta...
Nu a ieșit pe interval pentru că:
- este un mincinos,
- este un lăudăros,
- nu are nimic cu LCK,
- tremură de frică.
Ca spectacolul să fie mai mare, Sebi GHIȚĂ l-a invitat pe Ion CRISTOIU la Belgrad. Acesta a venit doar cu frânturi pentru a adânci misterul. Dacă acest Sebi GHIȚĂ ar fi avut un filmuleț, o fotografie, un ceva acolo compromițător, a doua zi de la plecare, ar fi pus în circulație și totul s-ar fi terminat. El joacă un rol într-o piesă bine scrisă și are acum rolul doar de a aburi pe naivi că el este un tip puternic, deținătorul marilor secrete compromițătoare. Nu este. Nu are nimic. E doar un fum și atât. El este prieten cu PONTA, este prieten și cu alți jucători în diverse spectacole, dar repertoriul lui este submediocru. Este chiar plictisitor. A avut el niște episoade înainte de a fugi, dar au fost jalnice, fără substanță, fără ritm, fără consecințe. 
Cred că Sebi GHIȚĂ tremură în nădragi că dacă va fi extrădat nu-i va fi deloc cald pe Dâmbovița.

(12 iulie 2018)

Din nou despre note și promovarea studenților (IV)

Cerința ca la nota finală de promovare a examenului să intervină cu o forță mai mare ceea ce se întâmplă în timpul anului este dată de faptul că fiind neobligatorie frecvența, mulți dintre studenții care vin șa seminarii și la cursuri și care au neșansa să nu facă prea bine la lucrarea dată în ziua examenului, se simt nedreptățiți. Lucrurile ar fi cu mult mai simple în condițiile în care profesorului i s-ar lăsa suveranitatea să facă exact cum crede el de cuviință, cu singura condiție ca regulile de derulare a jocului să fie stabilite înainte de a începe predarea disciplinei.
Acum problema care apare este dată de faptul că se susțin de regulă probe scrise și în 90% din situații, examenul este un test grilă, cu suficiente întrebări. În mod normal, tocmai faptul că se susține test grilă, ar trebui să impună ca nota de la acel test grilă să fie peste 5, căci zice-se că testul grilă este făcut să acopere 100% din materie, dac-o fi și asta adevărat și nu este numai o poveste de adormit copiii de țâță ceva mai întârzâiați.
Cel mai bine este dacă se pune condiție de promovabilitate o echilibrare a muncii din timpul semestrului, cu munca de la examen. Înseamnă deci ca în examen să intre numai și numai studenții care:
- au acumulat un minimum de puncte, să zicem au o medie reprezentativă ca efort mai mare decât 5,
- la examen au pe lucrare cel puțin nota 5, ceea ce ar reflecta anumite calități punctuale.
este ceea ce se cam făcea pe vremea mea, când prezența la cursuri era obligatorie. Acum nu trebuie să se revină la ărezență obligatorie, dar trebuie să se impună cumva elaborarea de referate, proiecte și teste, chiar susținute online, pe parcursul anului, care să-l țină pe student în priză. Posibilitatea de refacere trebuie să existe, numai că ea nu trebuie să se ducă până în săptămâna examenului, căci ar anula ideia de muncă pe parcurs.
Să zicem că un student are activitate pe parcurs de nota 6 și teza lui este de 8. Media lui este m=(6+8)/2=7.
Dacă un student are nota 4 la activitatea din timpul anului, nu intră în examen. El va trebui să-și refacă sarcinile într-un interval de timp, astfel ca până la intrarea în examenul de restanță, activitatea lui să fie cu notă mai mare sau egală cu  5.
Dacă studentul are în timpul anului nota 10 și la examen are nota 4, el nu va trece examenul. Va trebui să învețe mai mult și la restanță să aibă pe teză o notă mai mare sau egală  ca 5 și i se va calcula media.
Oricâte reguli se vor introduce, atât timp cât nu se suflă o vorbă despre:
- calitatea seminariilor,
- calitatea cursurilor,
- efortul de învățare,
- necesitatea practicii,
- ceea ce rămâne,
lucrurile se vor deplasa spre latura cantitativă, unde se amestecă elementele riguroase cu un puțin arbitrar, care are efect devastator asupra obiectivului urmărit, anume, formarea de specialiști de înaltă clasă, gata să rezolve probleme. A făcut cineva matricea de concordanță, să vadă câtă risipă de bani și de resurse se fac în învățământul superior?


(12 iulie 2018)

Din nou despre note și promovarea studenților (III)

Lumea chițăie teribil de mult pentru faptul că studenții vor promova dacă studentul are note bune la seminarii și nu face nimic la examen.
Să zicem că studentul are din 14 seminarii 10 note, să zicem toate fiind note de 10, deci media este 10.
Să zicem că studentul dă examen scris, nu scrie nimic. Dacă ar fi copiat i s-ar fi dat nota 1(unu), dar necopiind i se dă nota 2(doi).
În vechea formulă, studentul ar fi picat examenul că nu a luat notă peste 5 la scris.
În noua formulare chiar dacă nu a obținut notă de trecere la scris, media se calculează m=(10+2)/2=6. Pe mine nu mă miră nimic. Îmi aduc aminte cum acum mulți ani la o admitere când o candidată a absentat la un examen, deci a primit ZERO puncte și a luat nota 10 la celălalt examen, deci media a fost m=(0+10)/2=5.
Dacă însă, se lucrează cu puncte și punctajul din timpul semestrului este maxim 9, iar studentul nu a făcut nimic la examen și are 0(zero) puncte, media se calculează m=(9+0)/2+1= 5,50.
Este puțin probabil ca un student care a fost la 80% din seminarii și cursuri și a obținut o medie de peste 8(opt) pentru munca depusă acolo, chiar să nu scrie nimic la examen. Mergând pe această logică, nu este corect să se spună că cele două medii să aibe ponderi egale, căci se reduce șansa celor care în condițiile în care învățământul este facultativ ca prezență, să obțină note mari la examene. Dacă activitatea din timpul anului reprezintă 0,30 și activitatea de la examen reprezintă 0,70 și dacă studentul are 9 puncte în timpul anului și ZERO puncte la examen, nota finală va fi m=0,30*9+0,70*0+1,00= 2,70+0+1=3,70 care prin rotunjire dă nota 3(trei).
Procedura construită trebuie în așa fel încât să mulțumească pe toată lumea. Ea trebuie să reflecte cât mai corect nivelul de cunoștințe acumulate.


(12 iulie 2018)

Din nou despre note și promovarea studenților (II)

Să zicem că avem o disciplină la care există :
- 14 seminarii,
- 14 cursuri,
- o lucrare semestrială,
- examen scris,
- predarea unui proiect.
Activitatea de la seminarii presupune:
- răspunsuri la probleme,
- elaborarea de referate,
- teste fulger,
- lucrări de laborator.
Dacă celor 14 seminarii le corespund cel puțin 10 notări, se gestionează prezențele, toți sunt îndreptățiți să se ia în considerare activitatea de la seminarii. În alt context, este clar că a spune că activitatea de seminar este esențială deja este o exagerare.
Să presupunem că activitatea din timpul anului este semnificativă. Deci se calculează o medie a activității din timpul anului, cu caloarea A. La examen, studentul a obținut nota B. Ambele note includ punctul din oficiu. În ipoteza în care notele A și B sunt identice ca pondere, se calculează media aritmetică și aceea este nota finală, prin rotunjire se obține nota finală.
Să zicem că există procedură care include acest caz în care sunt:
- cel puțin 10 note de la seminarii, care dau media 8,
- examen scris la care se obține nota 6,
- media m=(8+6)/2=7.
Dacă se stabilește că activitatea de seminarii are pondere 0,40 și nota de la examen are pondere 0,60 calculul notei finale se face astfel:
- media activității din timpul semestrului este 9,
- nota de la examen este 10,
- nota finală este m=0,40*9 + 0,60*10 = 3,60 + 6,00 = 9,60 prin rotunjire dă nota 10.
Trebuie văzut cum stau lucrurile în contextul în care frecvența, deci prezenta la seminarii și la cursuri este facultativă, chestia cu activitatea de la cursuri și seminarii devine extrem de interesantă. Trebuie eliminate toate neconcordanțele. Procedura de notare și de calcul a mediei trebuie să fie extrem de clară. Niciodată doi evaluatori care lucrează independent pentru evaluarea aceluiași student nu trebuie să obțină rezultate cu diferențe semnificative, ci să fie rezultate foarte-foarte apropiate.



(12 iulie 2018)

Din nou despre note și promovarea studenților (I)

Învățământul superior aflat într-un nesfârșit proces de perfecționare și de dezvoltare, a devenit propria-i victimă. Rezultatul concret este dat de faptul că nicio universitate din spațiul mioritic nu se află în primele 100 de universități ale lumii și mi se pare nici măcar în primele 500 de universități. Acum, s-a mai venit cu încă o ghidușie legată de promovarea examenelor. Povestea zice că dacă studentul obține nota X pentru activitatea din timpul semestrului și nota Y la examen și dacă prin agregare rezultă o notă mai mare decât 5, studentul promovează.  Și înainte tot ceva era cam așa ceva, numai că acum, Y nu mai este bântuit de intervalul [5; 10], ci Y aparține intervalului [0; 10].
Asta este.
Lumea este alarmată de eliminarea restricției ca nota de la examen să nu mai fie mai mare ca 5 pentru a asigura promovarea. Mie mi se pare absolut falsă problema. Dintotdeauna știința evaluării - docimologia - vine cu precizări pe care eu le traduc prin zicerea următoare:
- se iau 0,0000000000000000000003 gr. din substanța A,
- se iau 0,0000000000000000000002 gr. din substanța B,
- se iau 0,0000000000000000000025 gr. din substanța C,
- se amestecă bine 62 secunde, la temperatura de 21,34567 grade Celsius,
- se lasă la rece la 10,1543 grade Celsius timp de 2 minute și 14 secunde,
- se adaugă 290,754 ml apă distilată cu puritate de 99,19824%,
- se amestecă 3 minute fix,
- se pune făină cât înghite.
- se amestecă până se simte la mână omogenitatea perfectă.
Tot așa este și acordarea notei, adică nu există nicio modalitate de a cântări exact cunoștințele cuiva. Dacă undeva pe lanțul evaluării apare ceva aproximativ, totul devine aproximativ. Îmi amintesc de un proverb machedon spus de o doamnă profesoară de matematică: dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de rahat, totul rahat se numește. Am zis rahat ca să fiu elegant. Doamna profesoară de matematică mi-a zis pe românește.
Pe vremea lui Nicolae CEAUȘESCU examenele în studenție erau exact altfel decât sunt acum. Acum examenele sunt altceva, dar se pare că au devenit un scop în sine, din moment ce toată lumea se uită la notă și nu la semnificația, la conținutul examenului. Și înainte de 1989 studentul promova chiar dacă punctajul la proba scrisă sau la oral nu era mai mare de 5(cinci). Dacă era un 4,5 sau ceva mai mult, profesorul examinator își întreba asistentul și acesta spunea OK dacă studentul fusese activ la seminarii sau NU și studentul era picat. Acum se vrea lucruri exacte. Este foarte important să se definească proceduri de notare și aceste proceduri după ce sunt adoptate, trebuie aplicate. Este de lucru. Este de lucru foarte mult până la elucidarea problemei încât părțile să fie mulțumite.


(12 iulie 2018)

Wednesday, July 11, 2018

Predarea-primirea

Din câte cunosc eu nu a existat nicio predare și nicio  primire atunci când un nou decan intră în pâine. Nu am văzut nicio predare și nicio primire când un rector ocupă un fotoliu. Nici în cazul unui nou prim-ministru nu am auzit să existe predare-primire. Chiar a scris cineva o carte despre predarea gestiunii de către guverne. Era acolo o teorie, doar o teorie.
Pe 12 iulie 2018 la oara 11,00 se va produce o predare-primire la DNA, cu invitați, cu cuvântări, cu televiziuni și cu ovații.
Numai la nivel prezidențial se produce predare-primire de mandat. Ion ILIESCU a predat mandatul lui Emil CONSTANTINESCU. Ion ILIESCU a predat mandatul lui Traian BĂSESCU. Trana BĂSESCU a predat mandatul lui Klaus IOHANNIS. Este un semn, un antrenament pentru finalul lui decembrie 2019.

(11 iulie 2018) 

Croația, în finală!

Marea surpriză s-a produs!
Croația este în finala Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia, ediția 2018.
Ați văzut cine este președintele acestei țări?
O mare doamnă!
Bravo lor!
Noi am boicotat cu toată ființa noastră acest campionat. Este demonstrația noastră fermă, ireversibilă și de neclintit a orientării noastre către valorile democratice și transatlantice. Bravo nouă!
Croația are 56,594 km de peste 4 ori mai puțin decât noi.
Croația are 4.154.200 locuitori de peste 4 ori mai puțin decât noi.
Ce au ei și nu avem noi, vorba cântecului Deliei...
(11 iulie 2018)

Cultul personalității la români

În primitivismul lor funciar, mulți intelectuali români, unii dintre ei chiar lipsiți de discernământ și de talent, purced la a construi edificii volatile și socluri imaginare unor puternici ai zilei, făcându-i pe aceștia să pară exact ceea ce nu sunt. Micimea acestor așa-ziși vectori de opinie este atât de flagrantă încât devine enervantă. Să spui că dormi cu poza cuiva sub pernă, să compari pe cineva cu Kill BILL sau să-i spui cuiva Slujirea sau Nefertiti, este de-a dreptul grotesc, bizar, disgrațios, anormal, vulgar și mai ales prostesc. Este adevărat că o asde atitudine vine să aducă și unele avantaje nefericiților care se dau în spectacol cu astfel de ziceri umilitoare, jegoase și tembele, dar a-ți nega propria operă cu astfel de abordări denotă imaturitate, indecență și inadecvare de comportament în raport cu exigențele lor ca nemembri ai speciei umane, cărora le-au căzut pradă în calitate de slugi nevrednice. Pentru o femeie este mai treacă-meargă să se prosterneze în fața unei imagini idilice, deformate și imateriale a unui bărbat ca sursă de plăceri virtuale, dar pentru un bărbat este de-a dreptul ridicol, periculos și degradant să înceapă să cadă în șpagat lălăindu-se, ghilorlăindu-se și miorlîindu-se în ziceri care duc spre o singură direcție și anume decăderea, via cultul deșănțat al unei personalități în degringoladă. Nici măcar chestia de focusare nu este la înălțime, căci și în a construi un cult al personalității trebuie o țâră de meșteșug, dar trebuie să existe și obiectul adulării. Căci cei adulați mai ales după 1989 n-au nici pe departe statutul de personalități, căci a construi un cult unor inși oarecare este deja prostie pură, suprarealistă, nedureroasă, incoloră și urât mirositoare. Este umilitor pentru destinatar.
Cultul personalității la români este un sport care se practică mai ales cu limba exersată pe suprafețe extinse, netede, catifelate, curbate, domoale și ascunse privirii.



(11 iulie 2018)

Revocarea lui Laura Codruța KÖVESI

„Bună ziua!
Vă mulțumesc pentru participarea la această declarație de presă.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, consideră că România nu poate face pași înapoi de la statutul de țară în care domnește legea și în care supremația Constituției este respectată. În România, lupta împotriva corupției nu trebuie să fie diminuată ori blocată în niciun fel. Dimpotrivă, trebuie să continue. Niciuna dintre instituțiile implicate în lupta împotriva corupției  nu trebuie să fie supusă presiunilor sau încercărilor de decredibilizare.
Președintele Klaus Iohannis subliniază că România este și trebuie să rămână un stat de drept. Statul de drept, ca și democrația autentică, se manifestă zi de zi, prin decizia și alegerea fiecărui cetățean de a respecta, mai presus de orice, Constituția și legile acestei țări. O abatere de la acest principiu ar însemna, de fapt, o lovitură și o diminuare a statului de drept.
Într-un stat de drept, hotărârile Curții Constituționale trebuie, toate, respectate. Tocmai de aceea, judecătorilor constituționali le revine responsabilitatea uriașă ca, în asigurarea supremației Constituției, să nu se îndepărteze de la spiritul acesteia, care se fundamentează pe tradițiile democratice ale poporului român și pe idealurile Revoluției din Decembrie 1989.
Însă, hotărârile Curții Constituționale trebuie respectate și aplicate nu numai de către Președintele României, ci și de majoritatea politică, o majoritate care decide modificări legislative cu impact major asupra statului de drept.
Prin Decizia nr. 358/2018 Curtea Constituțională a decis, și citez aici: Președintele României urmează să emită decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, doamna Laura Codruța Kövesi.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a afirmat constant, că respectă Constituția și legile țării și a acționat permanent în acest sens. Prin urmare, în executarea deciziei Curții Constituționale nr. 358/2018, Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat, astăzi, decretul de revocare  a doamnei Laura Codruța Kövesi din funcția de  procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, subliniază că lupta împotriva corupției nu trebuie, în niciun caz, abandonată sau încetinită. Corupția afectează viața fiecărui cetățean și dezvoltarea României. Banul public nu poate fi folosit în interes personal sau de grup, iar deturnarea resurselor publice și blocarea luptei anticorupție se traduce prin lipsa de spitale, școli, autostrăzi, administrație publică eficientă.
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, atrage atenția că, indiferent de numele procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție, această instituție are obligația să-și continue activitatea în mod profesionist, la cel mai înalt nivel de performanță.
Vă mulțumesc foarte mult!”
Prezentarea făcută de Mădălina DOBROVOLSCHI în ziua de 09 iulie 2018 ora 10.

(11 iulie 2018)

Fata prim-procurorului

Prin anii ' 60 era în Pitești un prim-procuror care avea o fată, elevă de liceu, pe care am auzit-o spunându-i directorului adjunct de liceu:
- Taci, dracului din gură, că nu se surpă și nu se dărâmă nimic!
Toată lumea o știa de fata lui tăticu. În acele vremuri tulburi, mahalaua vorbea de cum a intrat ea în liceu, nu neapărat la cel mai tare, dar elevă de liceu. În primul an nu a luat la facultate, dar în anul următor, cu dosarul beton, căci atunci se intra și pe bază exclusiv de dosar, a intrat și ea nu la medicină cum și-ar fi dorit, dar altundeva, mi se pare pe la filosofie. Veneau pe la don'prim-procuror în fiecare vară oameni de la București. Fata lui a terminat excepțional facultatea. A fost și profesoară un timp, dar nimeni nu i-a invidiat pe elevii ei. Cu timpul căsoiul prim-procurorului a intrat în paragină, căci după 1975 el nu a mai fost, iar fiica lui se plimba prin mahala ca o stafie. Nu mai păstra nimic din trufia pe care o știam.
Privesc peste timp și văd că istoria se repetă, căci Lica GHEORGHIU tot fata lui tăticu a fost, tare-n tată, nu talentată. Parcă este o eczemă care se întinde și acaparează toată pielea cu mâncărimi. În provincie lumea este pică, iar prezențele speciale sunt ocrotite delicat și neostentativ.
Fata prim-procurorului avea un tupeu fenomenal și carențe de educație iremediabile, crezând că totul i se cuvine. Spunânu-i-se că este foarte bună de toți cei slugarnici, ea a crezut că chiar este așa, dacă nu chiar genială. A fost eroarea vieții ei. A murit fată bătrână.



(11 iulie 2018)

Cimitirul elefanților

Am cunoscut un loc într-o instituție numit cimitirul elefanților. O șefă a serviciului resurse umane a fost înlocuită de altcineva. Fosta șefă de la resurse uname a fost transferată pe poziție de analist și locul era acela pe care nu eu l-am numit cimitirul elefanților. Un tip căruia i-a fugit sora în USA, deci nu mai avea acces să lucreze unde lucra, a fost și el transferat tot ca analist și tot acolo la cimitirul elefanților.
Văd că și acum se practică aceeași metodă, a plasării celor care sunt trecuți pe linia moartă, folosindu-se tot un fel de cimitir al elefanților.
Am văzut cum acolo la cimitirul elefanților erau create funcții pompoase care să satisfacă orgolii nemăsurate, căci elefanții erau doar niște foști care erau posesorii unor informații esențiale pentru ei, inutile pentru alții, căci pentru șantaj ar fi folosite la o adică.
Cândva, i-am propus unui elefant să solicite un post de ambasador și sunt sigur că l-ar fi primit. El și-a dorit să rămână în sistem. A făcut greșeala să se creadă că lumea îl mai iubește. Orbit de putere, respectivul a făcut imprudența să candideze pentru o funcție de decor. A pierdut-o cu brio. A suferit. Nu a rezistat să meargă pe poziția avută în urmă cu 10 ani.
Dacă urmărim scena politică și socială, vedem și la noi elefanți și cimitirul lor, căci nu este rezonabil să fie tratați cu brutalitate cei ce au servit interese superioare și nu au călcat pe bătături pe cine nu trebuie și nici nu au fluierat în biserică. Unii dintre elefanți sunt la Brussels pe bani grei,cimitirul lor fiind unul de lux, mai ceva decât le-ar fi oferit oficialitățile de aici de pe Dâmbovița.


(11 iulie 2018)

Intrarea prin față, ieșirea prin dos

Am văzut nenumărate personaje care au intrat glorioase pe ușa din față pe covorul roșu, dar au ieșit pe ușa din dos, deschizându-și singure ușa, căci rămase singure cuc, nu au mai avut cine să le sară în ajutor. Și luni 09 iulie am văzut scena ieșirii pe ușa din dos a lui Laura Codruța KÖVESI, care 5 ani, o lună și 24 de zile a fost generalul luptei anticorupție. Toată lumea vorbește despre un PR foarte bun care a aranjat ieșirea din scenă pentru Laura Codruța KÖVESI. Nu am avut impresia unei eminențe în domeniu, din moment ce chiar ideia acestei miniconferințe de final a existat. 
Cine revede scena plecării lui Laura Codruța KÖVESI din DNA este una comună tuturor plecărilor din marile funcții. Fiecare om care se prăbușește pleacă singur, trist și îndurerat, căci nimeni nu-și dorește să se afișeze cu trecutul, îsoțindu-l pe cel ce pleacă umilit, fără un buchet de flori în mână sau o diplomă sau o cupă de cristal a victoriei sub braț. Camerele de luat vederi nici nu a mai continuat să preia și să transmită imagini de pe holul întunecos al instituției pe care a condus-o cu mână de fier.


(11 iulie 2018)

Tudorele, iată-ți opera!

Faptele s-au derulat cu viteza fulgerului. Undeva, la sfârșitul anului 2017, Tudorel TOADER a ieșit la o tribună, a glăsuit o oră, după care a încheiat apoteotic cu un nimic magnific. Au urmat niște pași anoști, fără nicio șansă de succes. Numai că, lucrurile incolore, inodore și fără semnificație, s-au rostogolit, devenind asemeni bulgărelui de zăpadă, mai mare și mai mare. S-a ajuns până la CCR unde s-a obținut prin finețurile lui Tudorel TODER la decizia acesteia prin care se cerea revocarea cu nume și prenume, de către prezident. Și s-a produs ceea ce nimeni nu spera, adică prezidentul a semnat luni 9 iulie 2018 acel decret de revocare, chestie anunțată de Mădălina DOBROVOLSCHI de la pupitrul administrației prezidențiale, ca semn al umilinței transmise direct și la obiect de prezident. Ceea ce nimeni nu-și imagina nici în visele cele mai trepidante Tudorel TOADER a reușit cu știința lui de fost judecător al CCR și de actual rector al Universității Al. I. CUZA, dar și fost membru în comisia de doctorat al lui Laura Codruța KÖVESI. Deși a fost ironizat de prezident, Tudorel TOADER a reușit ca dintr-o lovitură să pleznească toi adversari. Pe unul l-a înlăturat, iar pe celălalt l-a obligat să facă exact ceea ce ișeanul și-a dorit.
Tudorele, iată-ți opera!





(11 iulie 2018)

Tuesday, July 10, 2018

Greșeli de evaluare la examene

La viața mea am fost de nenumărate ori în comisii de examene în tot felul de posturi, deci când scriu aceste lucruri știu despre ce vorbesc. Erorile de evaluare și de transcriere sunt erori:
- grave,
- nepermise,
- impardonabile,
- absurde,
- subiective.
Există norme clare de efectuare a evaluărilor, numărul de teze de citit și de evaluat este întotdeauna rezonabil. Dacă plata se face la număr de teze evaluate, lăcomia este cauza care generează situațiile nedorite. Am văzut tot felul de șmecherii, din care cea mai nasoală este aceea când corectorul la mâna a doua preia notele celui de la mâna a întâia și le trece mecanic pe borderoul său. În acest caz, este exclusă orice reanalizare a erorilor și nota pusă, indiferent de cât de bună sau proastă a fost evaluarea, rămâne bătută în cuie. Numai dacă se face contestație există șansa unei corectări a greșelii.
Când am fost președinte de BAC am urmărit îndeaproape să nu se producă măgării și a fost o situație în care am schimbat evaluatorii de la fizică, căci nu respectau baremul.
În legătură cu transcrierea notelor de pe teze în fișiere, evitarea erorilor nu este deloc o operațiune grea. Cu o condiție și anume să se facă în doi pași. În primul pas, se citește nota din teză și se introduce în vaza de date. Pasul al doilea, se citește ceea ce s-a scris în baza de date și se confruntă cu ceea ce este pe teză. Treaba trebuie făcută cu seriozitate, nu pe principiul f----i măsa.
Evaluarea propriu-zisă are la bază un barem, care este suficient de detaliat și care nu dă loc la interpretări jenante din partea evaluatorilor. Am evaluat teze, am evaluat proiecte. De fiecare dată mi-am notat pe foile mele de hârtie ce puncte am dat și pentrun ce. De asemenea am adunat de mai multe ori pentru a nu creși punctajul final. De fiecare dată am rugat pe cineva să reverifice calculele mele și să reverifice că notele au fost introduse corect.




(10 iulie 2018)

PhD: bugetul de timp pentru elaborarea tezei de doctorat

Pentru parcurgerea unui stagiu doctoral se consumă timp, timp care trebuie musai dacă nu calculat foarte riguros, ci măcar estimat.
Un doctorat presupune:
- alegerea temei, care indiferent de nivelul de cunoștințe le are viitorul doctorand, necesită un timp suficient de îndelungat, căci acea temă nu trebuie să fie afectată de uzura morală, trebuie să se potrivească cu preocupările viitorului doctorand; eu zic că alegerea corectă a temei necesită cel puțin 5 ore pe săptămână, cam 3 luni, adică 60 de ore per total, ceea ce înseamnă o muncă de 7 zile de muncă și un pic;
- pregătirea colocviului de admitere preupune parcurgerea unei bibliografii ce include cărți și articole din reviste, totul însumând să zicem cel puțin 700 de pagini; chiar dacă persoana care va fi doctorand lucrează în domeniu, cu siguranță că acolo nu aplică chiar ultimele teorii, deci va trebui să studieze și să aprofundeze, zic eu, cu notițe, cu comparări, cu analize, undeva la două luni, zilnic cam 2 -3 ore, ceea ce înseamnă între 120 și 180 de ore, adică între 15 și 20 de zile pline, dedicate pregătirii admiterii, căci un om serios nu are cum să meargă la un colocviu să se facă de cacao;
- derularea primului an din stagiul doctoral presupune realizarea unei sinteze prin care doctorandul arată că știe ce s-a scris în domeniul său de cercetare; de aceea trebuie citite lucrări fundamentale; numai că nu toate se află pe Internet, ci trebuie să meargă prin biblioteci; studierea cărților și articolelor necesită luarea de notițe, refectuarea de comentarii; acest referat, chiar dacă are nu mai mult de 40 de pagini, trebuie atent construit pentru că el va face dovada seriozității doctorandului; acesta trebuie să dovedească cunoștințe din mai multe limbi străine, trebuie să meargă la cele mai valoroase surse bibliografice; un 80 de zile complete este timpul necesar ca doctorandul să facă o treabă bună și să prezinte cu fruntea sus referatul în fața comisiei;
derularea celui de al II-lea an din stagiul doctoral presupune definirea problemei de soluționat, formalizarea acesteia și identificarea soluțiilor existente până în prezent; se prefigurează punctele de vedere proprii; vor apare aici mugurii soluțiilor originale și se vor stabili elementele care vor permite culegerea de date și prelucrările necesare pentru a stabili superioritatea a ceea ce va fi descoperit în viitor, căci trebuie o metodologie clară pentru a demonstra fără tăgadă că ideile sunt clare și drumul de urmat este cel corect; sunt necesare cel puțin 60 de zile complete de muncă pentru a scrie un raport ca lumea, fără a fi dat la refăcut, mai ales că doctorandul nu este oricine;
derularea celui de al III-lea an din stagiul doctoral presupune elaborarea unui referat de 40 de pagini care să includă soluții originale ce vor fi incluse în teză; soluțiile originale se obțin în procesul de cercetare pe o temă dată, eventual într-un contract de finanțare; dacă iau în considerare și  activitatea publicistică și participarea pe la conferințe, cam 70 de zile pline dedicate numai și numai activității de doctorat ar fi suficiente, la un nivel de performanță ridicată a docotrandului;
- elaborarea tezei de doctorat este elementul central din stagiul doctoral, iar o teză trebuie să aibă cam 150 de pagini, care nu se scriu singure, ci trebuie să fie rezultatul unei munci asidue de cercetare, de elaborare și mai ales de verificare, căci elementele originale nu vin din senin și trebuie analizate și comparate pentru a demonstra că aduc ceva nou și superior; în opinia mea, dacă totul este pregătit, teza de doctorat, cu preluare din referate și din articole, presupune folosirea a cel puțin 90 de zile pline de lucru, fără a include zilele introducerii modificărilor cerute de conducătorul științific și chiar de autor, dacă a mai descoperit între timp lucruri interesante ce trebuie introduse în teză.
Rezultă că derularea unui stagiu doctoral presupune 322 de zile complete dedicate acestui obiectiv. Eu nu spun că doctorandul care mai și lucrează trebuie să lipsească 322 de zile de la muncă, dar zic că el trebuie să lucreze zilnic pentru doctorat cel puțin 3 ore. Eu nu voi fi convins niciodată că o persoană cu funcție dispune de un asemenea timp și cu atât mai puțin voi accepta ideia că nu-și va pune subordonații să muncească pentru doctoratul său. Să nu fiu pus să-mi dau drumul la gură, căci toate acestea nu sunt din ce am visat eu, ci din ceea ce am văzut cu ochii mei și tocmai de aceea eu nu am avut doctoranzi decât din rândul unor tineri pălmași, care nu erau fiiii unor demnitari sau demnitari chiar ei. Să nu-și imagineze careva că Nicolae CEAUȘESCU, barosan fiind a făcut ASE mergând la examene cu ceilalți studenți. Tocmai acest lucru a fost biletul spre liberatate al celui care a știut să păstreze probele irefutabile despre locul, modul și mai ales conținutul tezelor scrise de el. Cine crede că în ziua de azi demnitarii se poartă altfel, ori este naiv, ori este lipsit de imaginație.
Aș vrea să-l văd și eu pe demnitarul doctorand că și-a luat un concediu de studii pentru elaborarea și susținerea unui referat. Să văd și eu un concediu de elaborare a tezei, așa, de două săptămâni, scris în clar acest motiv. Aș fi gericit și m-aș înclina în fața respectivului. Să văd și eu fișele de împrumit ale cărților din vreo trei biblioteci, să văd și eu cărțile proprii cumpărate cu sublinieri sau cu semne pe la diferite pagini și viața mea s-ar prelungi de fericire cu încă 5 ani cel puțin sau aș face stop cardiac dacă toate acestea ar fi fost făcute de doctorandul demnitar, bineînțeles tot de fericire.



(10 iulie 2018)

Un site model: 2018 FIFA World Cup

La adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/2018_FIFA_World_Cup  se află informațiile actualizate despre 2018 FIFA World Cup.
Este agreabil de urmărit acest site pentru că:
- nu conține reclame stupide,
- este foarte bine structurat,
- are totul la zi, actualizat,
- accesarea este în două clik-uri,
- folosește un limbaj simplu,
- este de tip minimal și concis,
- nu conține inutilități.
Acest site are caracteristica de continuitate, căci există articole pentru campionatele precedente realizate tot după aceeași șablon.
Contents
1 Host selection
1.1 Criticism
2 Teams
2.1 Qualification
2.2 Draw
2.3 Squads
3 Officiating
3.1 Video assistant referees
4 Venues
4.1 Stadiums
4.2 Team base camps
5 Preparation and costs
5.1 Budget
5.2 Infrastructure spending
5.3 Volunteers
5.4 Transport
6 Schedule
7 Opening ceremony
8 Group stage
8.1 Tiebreakers
8.2 Group A
8.3 Group B
8.4 Group C
8.5 Group D
8.6 Group E
8.7 Group F
8.8 Group G
8.9 Group H
9 Knockout stage
9.1 Bracket
9.2 Round of 16
9.3 Quarter-finals
9.4 Semi-finals
9.5 Third place play-off
9.6 Final
10 Statistics
10.1 Goalscorers
10.2 Discipline
11 Prize money
12 Marketing
12.1 Branding
12.2 Mascot
12.3 Ticketing
12.4 Match ball
12.5 Merchandise
12.6 Official song
13 Controversies
13.1 Host selection
13.2 Response to Skripal poisoning
14 Broadcasting rights
15 Sponsorship
16 See also
17 Notes
18 References
19 External links
Este o structură stabilizată, ceea ce permite efectuarea de comparații, fiecare analist găsind exact ceea ce îl interesează, pentru că statisticile se bazează pe serii de date cu cel puțin 16 termeni.
Această aplicație extre, de interesantă are două părți:
- o parte fixă care este plasată în prima parte și conține ceea ce nu se modifică,
- o parte fixă care se completează pe măsură ce se derulează campionatul.
Partea dinamică are și ea o structură definită, căci se știe structura campionatului, numai că lipsesc învingătorii meciurilor care încă nu s-au jucat. Azi 10 iulie este completat rezultatul meciului Belgia-Franța. Mâine vor fi completate elemente legate de meciul Anglia-Croația. Pe structura arborescentă apare finalista Franța și mîine se va ști și a doua finalistă. Aplicația este astfel scrisă încât actualizarea este logică și rapidă.





(10 iulie 2018)

31.000 de suflete vor să se titularizeze

Dacă învățământul are 300.000 cadre didactice, rezultă că 31.000 de suflete sunt 10% dintre cadrele didactice în funcțiune vor să se titularizeze. Nu înseamnă că ei sunt toți suplinitorii din sistemul de educație. Eu cred că numărul celor titulari este 250.000 cadre didactice. Mai rămân 20.000 suflete care lucrează în învățământ și care nu se prezintă la examene de titularizare.
Trebuie văzut câți dintre cei 31.000 de competitori, vor promova aceste examene.


(10 iulie 2018)

Certificarea personalului care utilizează echipamente de măsurat

Personalul care utilizează echipamente de măsurat trebuie certificate. Certificarea se face după parcursul unui curs de instruire conform unei programe acreditate de organisme abilitate și recunoscute oficial. 
După parcurgerea instruirilor, se face o testare și apoi certificarea respectivelor persoane, recunoscându-se în acest fel că respectivele persoane cunosc procedurile de efectuare a măsurătorilor și modul corect de utilizare a echipamentelor. Aceste persoane știu să interpreteze rezultatele și să întocmească rapoarte de analiză în care sunt înscrise rezultatele măsurătorilor.
În cazul în care persoanele utilizează echipamentele fără a fi instruite, evident, rezultatele sunt nule, chiar dacă au la bază măsurători făcute corect. Repet, orice măsurătoare făcută de cineva necertificat, este nulă. Există situații în care persoanele sunt certificate superficial, fără a fi parcurse cursuri, fără a fi testate că au învățat și au  aplicat procedurile corect. 
Nu vreau să mă întreb câte persoane care utilizează tomografele computerizate, radarele portabile sunt certificate cu acte în regulă. Certificările au o durată de valabilitate, de cel mult 2 sau 3 ani, drept care, certificatele trebuie analizate și ca valabilitate legate de termene.



(10 iulie 2018)

Managementul echipamentelor achiziționate

Înainte de a achiziționa un echipament destinat unei măsurători, trebuie create condițiile ca acesta să fie operațional, adică să fie, omologat, calibrat, iar cei ce-l utilizează să fie certificați, adică să arate că știu să facă măsurătorile.
Trebuie spus că aceste operațiuni:
- au costuri ridicate,
- se fac periodic,
- sunt obligatorii,
- trebuie dovedite.
Orice abordare face ca echipamentul să fie utilizat, dar măsurătorile să nu folosească la nimic, pentru că echipamentul nu respectă cerințele legale și punct.
La noi, se cumpără echipamente și atât. Nu există preocupări cu:
- pregătirea personalului,
- respectarea de standarde,
- cunoașterea de proceduri,
- omologarea și calibrarea,
- obținerea tuturor certificărilor.
De aceea, cele mai multe rezultate ale măsurătorilor sunt anulate în instanță, chiar dacă or fi ele bune, în absența documentelor care arată că echipamentul este legal operațional, iar cei ce l-au utilizat erau îndreptățiți să-l folosească. Înainte de a cumpăra un echipament de măsură este important să se vadă care sunt costurile de utilizare curentă, costurile consumabilelor și costurile de mentenanță. S-au văzut cazuri când s-au dat milioane pentru un calculator și nu s-au dat câteva zeci de mii pentru un stabilizator. Fără stabilizator, calculatorul s-a paradit. S-au văzut când niște echipamente sofisticate zac nefolosite cnte că nu sunt bani pentru consumabile. Deci, când se fac calcule și se merge în licitații trebuie musai ca în costuri să fie incluse certificări, omologări, instruiri, calibrări, adică tot tacâmul. În caz contrar, nu va fi vorba de o investiție, ci de o afacere proastă, făcută de niște mediocri sau nedeștepți.

(10 iulie 2018)