Sunt persoane care strâmbă din nas când aud că unii colegi de-ai lor au publicat un articol. Ei nu publică pentru că așteaptă clipa de grație, când geniul lor creator va născoci un nu știu ce cu care să uimească planeta. Teoria mea este următoarea:
- scriu un articol slab,
- scriu un alt articol și mai slab,
- scriu al treilea articole mai puțin slab,
- mai scriu,
- mai scriu,
- mai scriu.
Din 20 de articole, unul va fi execrabil, dar va fi și unul care să fie bunicel, iar multe vor fi mediocre. Oricum, din 20 de articole pe care le scriu și le public:
- învăt să scriu,
- accept sugestiile evaluatorilor,
- mă perfecționez,
- îmi sistematizez ideile,
- elimion erorile de redactare,
- structurez materialul,
- văd care este cursul,
- mă familiarizez cu exigența.
Dacă aștept să vină clipa de grație, există riscurile:
- să nu vină,
- să fie banală,
- să aducă un rateu,
- să mă păcălească,
- să plece iute.
de aceea i-am dat dreptate lui Ion Heliade RĂDULESCU care le zicea tinerilor să scrie, orice, dar să scrie, căci dintr-o tonă de moloz există o șansă la un milion să apară și un grăunte de aur. Dar dacă este doar un grăunte și acela este de țărână, dezamăgirea este groaznică. Muncind mult, existășansa de a învăța într-un final să muncim și bine. Când nădușim din greu și muncim bine, șansa de a scrie un articol bunicel spre bun crește exponențial.
(02 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment