O poză face cu mult mai mult decât 1000 de cuvinte

Cancelarul german Angela MERKEL a pus pe Twiter o poză și nenumărați analiști au căutat s-o descifreze. Privind poza, lucrurile sunt foarte clare.

Liderii de la întâlnirea grupului G7, au o discuție informală. Se observă că doi dintre cei prezenți stau cu mâinile încrucișate, iar trei stau cu mâinile sprijinindu-se de masă. Unul stă jos pe scaun, iar ceilalți stau în picioare, inclusiv o doamnă.

O poză înseamnă planuri și acestea trebuie identificate clar. Sunt mai multe planuri, dar mă voi opri numai la două dintre acestea, căci persoanele din planul al III-lea sunt mai puțin importante, deși atitudinea mor merită atenție, dar nu este analizată aici.

În primul plan este domnul de pe scaun. Iar în planul al II-lea sunt cinci persoane, patru bărbați și o doamnă. Ideia publicării pozei doar pentru că apare doamna în centrul pozei nu este cea mai bună pentru că nu locul, ci planul contează. Este în planul al II-lea.

Merită analizate câmpurile vizuale ale celor din poză pentru a vedea ceea ce noi concretizăm în texte precum privirea în pământ, privește de sus, privește peste umăr și tot așa.

Deși i se adresează, domnul din primul plan are privirea îndreptată spre al doilea domn din planul secund cu numărătoare de la stânga la dreapta. Modul în care sunt concentrate privirile în acest instantaneu spune foarte multe, căci chiar o poză face cu mult mai mult decât 1000 de cuvinte.

Pozițiile palmelor celor care se sprijină de masă arată intensitatea nevoii de a avea ceva ce permite construirea punctului de echilibru. Este exact ca la gimnastică.

Primul domn din stânga este foarte preocupat pentru a obține puncte de sprijin ferm. Al doilea domn din stânga se sprijină doar puțin într-o mână, aproape simbolic. Doamna a lăsat toată greutatea corpului în mâini, concentrându-se pe dialog.

Deci se concluzionează că pozițiile de abordare a problemelor sunt foarte diferite. Chiar dacă discuția este una informală, pozițiile și privirile naturale, involuntare ale interlocutorilor spun că deși în fața domnului care stă pe scaun este un grup, numai în aparență acest grup este omogen.

Patrulaterul format de pozițiile mâinilor este unul oarecare, provenind din două mâini ale unei persoane și câte o mână a doi domni. La o analiză ceva mai atentă se obține chiar un pentagon.

În concluzie, din poză se deduce clar cine este jupânul și cum privește acesta pe toată lumea. Este interesant că ceilalți prin poziționarea lor își acceptă statutul. Trebuie spus că un fotograf priceput avea toate resursele de a schimba radical situația, mai ales în ceea ce privește planurile de plasare a persoanelor, dar și prinderea acestora în atitudini favorabile, știută fiind puterea pozelor de a manipula.

O poză face cu mult mai mult decât 1000 de cuvinte, mai ales atunci când este vorba de a manipula sau de a conviinge că 2+2 nu mai fac 4. Numai că pozarul trebuie să știe cu mult mai mult decât arta fotografică, management politic.

(10 iunie 2018)