Am cunoscut comuniști care erau în stare să-și bage mama la pușcărie în numele idealurilor comuniste. Din start am avut dubii legate de aceștia, iar ceea ce s-a întâmplat mi-a arătat că erau doar comuniști de fațadă, gata să-și schimbe ideologia pentru a le merge și mai bine. Unii dintre ei, ostentativ, au dat foc carnetului de membru al PCR în public, să-i vadă lumea că din clipa următoare:
- s-au eliberat de chingile insuportabile ale comunismului,
- au devenit alții, căci în sufletele lor n-au fost niciodată comuniști,
- sunt îndreptățiți să meargă spre unul din partidele postrevoluționare.
Este foarte dificil de înțeles natura umană, resorturile care îi mână pe unii să facă pașii pe care-i fac dintr-o dată, trecând de colo-colo, cu o viteză amețitoare. Am văzut cuum un partid democrat a trecut dintr-o dată la populari. Am văzut cum un partid liberal a trecut la populari. Nu este nimic special, ci numai ideia de a schimba doctrina instantaneu este mai dificil de înțeles. Partidele se organizează de jos în sus, iar conversia se face de sus în jos. Trebuie să fie o teorie în acest sens. Despre traseism nu scriu aici pentru că nu are nicio legătură cu convertirea, mai ales dacă are caracter repetitiv. Oricum traseismul este forma superficială de manevrare și de mimare a drumului spre doctrină. Convertirea are caracter profund și de cele mai multe ori este ireversibilă. Drumul pierdut din cauza defectării busolei, nu va mai fi găsit niciodată, oceanul fiind infinit. Zbaterile nu înseamnă renaștere de partid.
(11 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment