Pentru mine Doina CORNEA a fost un reper moral. Înainte de 1989 o ascultam la Europa Liberă. Îmi aminesc cum pentru a fi izolată, securiștii au montat pe străzile care dădeau spre casa lui Doina CORNEA semnul de acces interzis.
Ceea ce a avut curajul să spună Doina CORNEA înainte de 1989 n-au avut curaj să spună toți bărbații care se dădeau opozanții regimului ceușist. Doina CORNEA a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, ceea ce nu prea stă în caracterul nostru, al celor care trăim de pe o zi pe alta și ne gândim doar dacă avem ce mânca, unde dormi și ce bea.
După 1989 Doina CORNEA a avut câteva intervenții memorabile, care au marcat mersul spre democrație al țării, dar a stat departe față de micimile vremurilor pe care le trăim. Sunt sigur că în anii ce vor urma vor fi exegeți ai vieții și operei lui Doina CORNEA, căci a avea operă nu înseamnă a scrie mii și mii de pagini, ci a construi repere morale, a defini poziții clare față de marile evenimente ale timpurilor trăite.
Despre Doina CORNEA, cine va scrie eseuri, studii și analize, o va face la timpul trecut și la timpul viitor, pentru că tot ceea ce a făcut Doina CORNEA s-a referit mai ales la viitorul acestei țări, la viitorul mersului ei constant și sigur democratic.
Întotdeauna m-am gândit la marii profitori de după 1989, care în numele unor vorbe mari, fără acoperire și-au reconfigurat trecutul, pentru a le fi bine în prezent și în viitor. Doina CORNEA a rămas acel om modest, care nu și-a dorit demnități, dar care a luptat pentru cele mai nobile idealuri. În antiteză cu aceștia, tot timpul am avut imaginea măreței Doina CORNEA care trecea prin vremuri imperturbabilă, luminoasă, dătătoare de speranțe tuturor celor care cred că în acestă țară va fi cândva bine, iar soarele va răsări pentru totdeauna.
(05 mai 2018)
No comments:
Post a Comment