România comunistă și exporturile

Până înainte de 1989 țara noastră avea și industrie și agricultură, dar și producție în tot felul de domenii, iar exporturile noastre se găseau pe toate meridianele. România exporta:

- calculatoarele FELIX C256 în China și Polonia,

- mașini d eterne ARO 244D, 243D și ARO 10 în Africa,

- utilaje de foraj petrolier  la mare adâncime,

- cămăși BRAICONF,

- stofe făcute la DOROBANȚUL,

- mobilă de Tg. Mureș,

- costume de haine făcute la APACA,

- porțelanuri de la IRIS Cluj,

- covoare de la Cisnădie,

- ghete făcute la Pionierul și Dâmbăvița,

- instalații de irigații în țări Africane,

- tractoare în Orient,

- combinate chimice în Africa și Orient,

- produse chimice înalt prelucrate,

- cereale și mâncare la greu,

- pantofi GUBAN în Vest,

- produse pe bază de Gerovital, peste tot în lume.

Era dorința subită a lui Nicolae CEAUȘESCU de a lichida datoria externă ca apoi țara noastră să devină un fel de creditor internațional cum e FMI, chestie care n-a convenit nimănui și care a accelerat sfârșitul epocii de aur și a susținătorului ei moral. În România comunistă  exporturile erau baza pentru a accelera achitarea datoriei externe. Că după ce anunțul că nu mai avem datorie externă a fost făcut, viața românilor a rămas aceeași, ternă, cu lipsuri și plină de promisiuni neonorate.

După 1989 și mai ales după ce Petre ROMAN a lansat teza cu grămada de fiare, a luat startul cu frenezie demnă de o cauză mai bună, acel proces distructiv de privatizare și totul s-a evaporat, rămânând doar peisaje ale ruinelor dezolante, care arată ca după un război atomic.

(28 aprilie 2018)