Sunday, January 14, 2018

Porția zilnică de mediocritate

Oriunde mergem, orie facem, întâlnim mediocritatea care a fost cultivată de comuniști și amplificată după 1989. Se zice că orice revoluție scoate la iveală gunoaiele și trebuie să treacă ani și ani până când valorile autentice să fie repuse la locurile și pe pozițiile lor.
Așa cum respirăn, tot așa ne luăm porția de mediocritate prin:
- dialogul cu unii dintre mediocrii notorii de la muncă;
- știrile ca care le primim de la televiziunile invadate de mediocritate;
- produsele produse de firme mediocre din magazinele la fel de mediocre;
- sarcinile  definite într-un mod mediocru și transmise de șefii meciocrii;
- procedurile mediocre definite să ducă la rezultate îmbâcsite;
- presiunea exercitată de un management mediocru și diluat.
În contextul trecerii doar a celor 28 de ani de la revoluție, căci acei câțiva zeci de ani înseamnă undeva la peste 40 de ani, nici nu-mi pun problema unui altfel de mod de a fi, altul decât cel al bălăcelii în imobilismul generat de inactivitatea specifică mediului de evoluție super-mediocru. Spunea o nemțoaică venită cu nu știu ce ocazie în Ro, că aici nu se va produce niciun salt calitativ atât timp cât șomajul nu va fi peste 20%. Zicea ea că numai în momentul în care oamenii nu vor mai avea ce mânca, se vor pune pe treabă serioasă. La noi nu se va prduce acel salt nici dacă șomajul va fi 80% căci pământul țării este mănos și trebuie doar să caște omul gura că-i cade hrana în gură fără să facă nimic. Îmi amintesc de o iarnă geroasă cu ninsori abundente când premier era Mihai Răzvan UNGUREANU și veniseră militarii să dezăpezească unele case, în timp ce singura potecă făcută de țăranii satului prin nămeți, era cea care ducea spre bodegă la băutură. A zis premierul ceva, lumea s-a simțit ofuscată și sărăcuțul a trebuit să și demisioneze.
Noi invocăm vremurile grele, invocăm poziția noastră nefericită la confluența marilor imperii, invocăm migrațiile unor popoare barbare. Tot timpul invocăm răul făcut de alții, fără să vedem răul pe care ni-l facem singuri prin incapacitatea de a trage aer în piept și de a ne schimba felul de a fi.
Ne complacem în a nelua în liniște porția de mediocritate zilnică și prin faptul că avem ziceri precum asta e! sau e, lasă-l săracul! sau ce te bagi, tu? sau lasă că merge și așa!, facem ceea ce zicea LENIN, adică mergem un pas înainte și doi pași înapoi, ca la o serată dansantă din sala istoriei.
Mediocritatea este asemeni unei stări de existență a materiei și ne bântuie pe fiecare dintre noi. Așa cum fiecare avem un nivel de incompetență înăscută, tot așa ducem cu noi și o mediocritate, doar prin faptul că nu acceptăm că nu ne pricepem la toate. Fiecare dintre noi suntem buni într-un anumit anumit domeniu. Trebuie să fim fericiți dacă-l identificăm. Dar dacă nu l-am identificat trebuie măcar să știm cam pe unde se află. În niciun caz nu trebuie să credem că ne pricepem la toate. Vom da soluții bune și foarte bune doar într-o zonă, unde noi suntem buni sau chiar foarte buni. Orinde în celelalte zone, soluțiile noastre vor fi doar mediocre sau dacă nu, chiar soluții proaste. Așa că nu trebuie doar să vedem mediocritatea altora, ci trebuie să știm s-o vedem pe a noastră și s-o ținem departe de ceilalți numai prin implicarea în ceea ce știm să facem noi foarte bine sau bine. Tentația de a fi prezenți în rezolvarea oricărei probleme este foarte mare, mai ales când cei din jur ne stimulează acest apetiti spunându-ne că noi suntem cei potriviți, când noi știm că nu este așa. Slăbiciunile din noi dau frâu liberi implicării acelor aptitudini mediocre din noi să ofere soluții mediocre, bineînțeles la probleme din zonele în care nu suntem buni. Nici măcar nu ascultăm sfaturile celor pricepuți și o tăiem prin bălării.
Noi ne luăm porția zilnică de mediocritate, dar oferim cu generozitate porții de mediocritate altora din clipa în care credem că ne pricepem la orice. Porția zilnică de mediocritate ne este servită de cei din jurul nostru, dar și noi servim altora cu generozitate porții de mediocritate să se sature și nici nu ne interesează dacă ne mulțumesc sau nu, că suntem prea preocupați de succesul nostru vremelnic, de sucrtă durată  și fără valoare.





(15 ianuarie 2018)

No comments:

Post a Comment