Monday, December 31, 2018

Cacofonia lui Elena VIJULIE

Cea care critică tot ce întâlnește în cate la emisiunea Test de sinceritate la Km 0 a zis:
... să ne lămureas care ....
Frumos!
Cine o comite, să se retragă și să tacă, fără a mai arăta cu degetul nici către Veorica și nici către o altă persoană, oricât de mult ar greși.
La machedoni există un proverb: dacă pui o lingură de c-c-t într-o oală cu ciorbă, totul c-c-t se cheamă.
Deci cacofonia distinsei Elena VIJULIE este lingura și nu mai trebuie altceva.

(31 decembrie 2018)

Deep state de Dâmbovița

Să ne reamintim de celebra tiradă a lui CAȚAVENCU din piesa O scrisoare pierdută, actul III, scena  V,  a lui Ion Luca CARAGIALE:
Ei bine! Ce zice soţietatea noastră? Ce zicem noi?... Iată ce zicem: această stare de lucruri este intolerabilă! (aprobări în grup. Cu tărie.) Până când să n-avem şi noi faliţii noştri?... Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, până şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)... Numai noi să n-avem faliţii noştri!... Cum zic: această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura!...
Și ca să nu rămânem încremeniți în acele vremuri, iată, că musai trebuie să avem și noi deep state-ul nostru, cum USA are deep state-le ei. 
Dacă acolo chiar o fi vorba despre un deep state în adevăratul sens al cuvântului, aici pe Dâmbovița aspectul este caricatural, căci un adevărat deep state nu există din multe motive. Există un comportament de deep state, care rezultă involuntar, aproape natural, căci mediocritatea generalizată duce la efecte profunde, de parcă o mână nevăzută, bine strunită ar face toate nefăcutele cu care ne confruntăm. Avem darul de a vedea peste tot influențe nefaste, malefice ca să ziuc așa, deși lucrurile sunt cu mult mai simple, generate din:
- neasumare,
- comoditate,
- lașitate, 
- neinteligență,
- improvizație,
- delăsare,
- dorel-ianism,
- frică,
- bizarerie,
- pasare,
- tărăgănare,
- ineficiență,
- non calitate.
Dacă ar fi să privim cu realism și cu decență, din deep state facem parte toți prin defectul nostru ancestral de a da tot timpul vina pe alții, din a zice că merge și așa și din a ridica din umeri spunând cu oarece resemnare: asta e! Să punem cap la cap toate deciziile mediocre, toate soluțiile mediocre și mai ales modul mediocru de a acționa și vom vedea că nu este necesar niciun deep state pentru a ajunge pe buza prăpastiei, căci rezultanta mediocrității generalizate și ireversibile numai acolo duc.

(31 decembrie 2018)

Sunday, December 30, 2018

Managementul politic zice:

Managementul politic zice: oferă-i adversarului exact ceea ce-ți convine ție să facă. În contextul actual, când se știe că adversarul face strâmbe, este cel mai ușor să i se servească pe tavă exact inversul soluției pe care o vrei, căci el crezând că te șicanează, va da soluția inversă, adică exact ceea ce-ți dorești. Este 1 - 0 pentru tine.
Voi da patru exemple.
Exemplul nr. 1: un prieten era în divorț cu nevasta lui și era extrem de stresat în legătură cu niște tablouri pe care și le dorea în noua locuință. Fosta soție știe acest lucru și pentru a-l șicana, deși ea detesta acele tablouri, nu i le-ar fi dat niciodată. L-am întrebat pe prietenul meu, dacă fosta lui soție are aplicație față de ceva anume. El mi-a zis că este iubitoare de porțelanuri, mai ales de niște cești de cafea. Eu i-am sugerat să pună în cutiile cu troace pe care el intenționa să le ia, trei cești și trei farfurioare, din cele șase. Omul așa a făcut și cînd a desfăcut cutia, a fost surprins să vadă că lipseau din cutie ceștile și farfurioarele, dar în schimb, acolo erau tablourile, chiar împachetate frumos.
Exemplul nr. 2: un alt prieten, filatelist înrăit, a ajuns la împărțirea bunurilor cu fosta soție. El își dorea clasoarele. Ea însă, avea pasiune pentru discuri de vinil transparent. Chiar l-a amenințat pe prietenul meu că vor face juma-juma colecția de timbre. Suferea tipul îngrozitor, mai ales că ea detesta din adâncul sufletului ei filatelia. I-am zis să pună într-o plasă discurile de vinil, chiar pe toate, știind că fosta soție și le dorea pe toate. Omul, desnădăjduit a făcut gestul. Când a revenit în casa golită, după ușă erau toate clasoarele teanc, iar pe un bilet era doar cuvântul NA!
Unui copil fără prea multă minte nu trebuie să-i spui niciodată să nu facă aia sau ailaltă. Lui trebuie să-i fie distrasă atenția într-o altă direcție. Ceea ce se întâmplă acum pe scena politică este de râsul curcilor, căci oamenii nu citesc nimic despre managementul politic. Vrei urgență? Nu cere urgență.
Exemplul nr. 3: trebuia să-mi iau un pantofar. L-am luat de la MOBEXPERT și am plătit exact cât mi s-a cerut pentru transport și pentru montare. Nu aveam nevoie de pantofar, dar mi-a plăcut că avea pe ușă oglindă și în hol se crează ideia de spațiu lărgit. M-am programat pentru a-mi fi adus în joia de dinainte de Crăciun. Miercurea seara am primit un telefon și eram anunțat că mi se va aduce pantofarul după Crăciun. Atunci am zis că voi fi plecat și îmi va fi convenabil să-mi fie aduc undeva prin februarie, către sfârșit. Doamna cu care vorbeam mi-a mulțumit și a închis. După o jumătate de oră mi-a zis că vor veni în sâmbăta Crăciunului. I-am adresat rugămintea să mi-l aducă la sfârșitul lui februarie. A închis după ce ne-am salutat civilizat. După o altă jumătate de oră, doamna a revenit și mi-a zis că vor veni joi meseriașii cu pantofarul și mă vor rezolva, exact așa cum programasem inițial.
Exemplul nr. 4: este tot cu mine căci trebuia să prelungesc cardul de credit la BCR sector 4 acum câțiva ani. Funcționara, destul de obraznică mi-a zis că nu am dreptul la suma din dosar. I-am spus că eu cerusem 1/3 dar am fost sunat și întrebat dacă aș fi de acord cu cât era plafonul din momentul discuției. N-a mai zis nimic. Am stabilit să vin într-o vineri la ora 17,00 să iau cardul. Mi s-a părut ciudată ora, dar la 16,55 am fost acolo. Funcționara s-au uitat la mine ca la un marțian și sec mi-a zis că nu este gata gardul. I-am mulțumit și i-am zis că voi reveni prin mai, dialogul purtându-se prin octombrie. Consecința: luni la prima oră, eram sunat de la bancă să vin să-mi iau cardul.
Concluzia nr. 1: oferă-i celui din fața ta exact ceea ce vrea el, pentru a obține tu ceea ce-ți trebuie.
Concluzia nr. 2: puneți mâna și citiți management politic!


(30 decembrie 2018)

Unii mai spun și prostii (1)

În emisiunea VEDE Top depe Antena Stars din 29 decembrie 2018, Mirela de la Insula iubirii a spus că a slăbit 20 kg în două luni. Un anumit eveniment i-a schimbat viața la 360 grade. Sărăcuța, a lipsit de la lecțiile de geometrie, căci 360 de grade înseamnă că a rămas pe loc. Ea trebuia să spună că i s-a schimbat viața la 180 de grade, căci cine vrea să ajungă să vadă ceea ce era în spate, se întoarce cu 180 de grade.
Unii când vor să se dea grande mai spun și prostii. Păcat, căci simplitatea este semn de inteligență, iar cei ce se doresc sofisticați, riscă uneori să dea în gropi dacă sunt fraieri, inculți și superficiali.

(30 decembrie 2018)

Saturday, December 29, 2018

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după participări

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după participări la alegeri concluziile sunt destul de simple.
Există:
- candidați care au primit mai puține voturi decât semnăturile; coeficientul CP = 0;
- candidați care au participat la multe alegeri și au pierdut jenant; coeficientul CP = 1;
- candidați care au pierdut alegerile precedente la mustață; coeficientul CP = 3;
- candidați care au câștigat alegeri consecutive la un nivel inferior; coeficientul CP = 6;
- candidați de acum câteva runde, pierzând la mustață; coeficientul CP = 8;
- candidați care participat la alegeri echivalente pe care le-au câștigat; coeficientul CP = 10.
Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după participări la alegeri se impune efectuarea unei diferenției între cei care devin candidați fără vreo șansă și cei care intră în cursă considerându-se că au șanse. Managementul politic le-ar spune cu precizie ce șanse au și mai ales dacă trebuie să stea în banca lor, că tot ce-ar face tot degeaba fac. Nu-i ajută nimic, adică destinul le este potrivnic. Nu este nicio filosofie în a lua listele de candidați de la alegerile prezidențiale de la noi din primul tur și de a vedea care au fost rezultatele. Alegerile prezidențiale sunt matematică pură, pentru cine știe modelare de ultimă generație, ceva mai complicată decât pentru modelele de la bursa de valori


(29 decembrie 2018)

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după avere

Aici este vorba de averea făcută exclusiv de candidat, neincluzându-se:
- cadourile,
- moștenirile,
- zestrea,
- împrumuturile.
În acest context există următoarele tipuri de prezidențiabili:
- săracii lipiți, care nu au casă, nu au pământ, nu au mașină, umblă peticiți; coeficientul CA = 0;
- bugetari milionari, care au lucrat doar la stat, dar au făcut milioane; coeficientul CA = -500;
- patroni săraci, care muncesc dar au profituri mici sau mai des pierderi; coeficientul CA = 1;
- patroni milionari care lucrează preponderent tot cu privați în afaceri; coeficientul CA = 10;
- patroni milionari care lucrează exclusiv cu statul; coeficientul CA = 2;
- muncitori și intelectuali din categoria profesioniștilor eficienți; coeficientul CA = 9;
- politicieni cu ștate vechi prin partid, în funcții alese local  sau prin guvern; coeficientul CA = 6.
Se vede că toți care vin cu avere a cărei provenieință nu are sursă munca, priceperea și curajul sunt sancționați de algoritmul de față. Faptul că sunt acceptați acum și bugetarii milionari, adică cei ce au făcut avere prin inginerii, adică prin modalități pe lângă lege, arată că societatea încă nu este pregătită să accepte principiile morale clamate de UE, deși și pe acolo chestia cu lobby nu este chiar o chestie decentă, iar faptul că paradisurile fiscale înfloresc echivalează cu punerea batistei pe țambal.
Dacă iese pe primul loc un candidat cu scor negativ, să nu se mire nimeni și nici să nu se mai plângă nimeni, căci admirația față de milionarii care au lucrat 100% la buget este o vină impardonabilă a alegătorului, devenit complice tăcut cu cel care a șpăguit la greu sau care a supt la țâța numită buget.
Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după avere trebuie discutat cu cărțile pe masă, căci comunismul a jucat un rol nefast. Când se solicita atunci cuiva să-i aducă un șurub, de fapt i se solicita să fure șurubul din fabrică. A fost un nărav rău care nu a dispărut și nici nu va dispărea în vecii-vecilor, căci modificarea genetică ireversibilă deja ni s-a produs. Există o genă pe care știința de jenă o maschează cu abilitate.



(29 decembrie 2018)

Friday, December 28, 2018

Mă tăvălesc pe jos de râs

Mă tăvălesc pe jos de râs când mă gândesc cum înainte de 1989 economiștii lui KK ridicau în slăvi:
- gândirea econ omică a lui Nicolae CEAUȘESCU,
- legitățile economiei socialiste,
- realizările lagărului socialist,
- proprietatea întregului popor,
- condițiile de muncă ale omului nou.
Mă tăvălesc pe jos de râs când îmi amintesc cum prin 2009 economiștii slugoi ai regimului vedeau cum economia mioritică nu este afectată de criza economică, de parcă sunetul de tulnic ar fi oprit-o cu elan și voioșie perenă. Nici nu aveau cum să procedeze altfel deoarece ei dezarmaseră în fața noii orânduiri căci și gura lor trebuia să îmbuce oarece, mai ales că ei erau obișnuiți cu firimiturile meselor domnești. În mintea lor de-a dreptul vulgară vedeau:
- prosperitate,
- duduială,
- sprinteneală,
- creștere.
Totul până la alegeri, că în mai 2010 a venit potopul și aceiași economiști arătau delirând că criza economică, inevitabilă, groaznică s-a năpustit așa dintr-o dată, neanunțată, dar ei cu piepturile lor goale s-au opus din răsputeri. Ea i-a răzbit și s-a instalat ca orice criză parșivă și la noi.
Mă tăvălesc pe jos de râs acum în aceste zile când îi văd pe economiștii de doi bani care bântuie sub debumirea de analiști financiari sau consultanți, în ceea ce privește ordonanța dată în Vinerea Crăciunului de guvernul DĂNCILĂ, ceva cu taxa pe lăcomie. Prinmitivismul lansat de economiști îmi arată de ce lucrurile merg rău. Pe lătrăii de la sindicate îi înțeleg pentru aberațiile de la legea salarizării unice, unde niciunul nu a suflat o vorbă că legea nu leagă salariu de calitatea muncii. Pe așa-zișii economiști-analiști-consultanți-frecangii chiar nu-i înțeleg. Vorbesc de analize ce trebuiau făcute. Chestii despre impact bla-bla-bla. Mă întreb, dacă sunt ei atât de măreți cine i-a oprit să facă respectivele studii, să le propună guvernului și să-și asume paternitatea unei ordonanțe perfecte sau mai mult decât perfecte. Așa, este mai ușor de clămpănit de pe margine, căci chibițeala ar fi o abordare superioară, de care respectivii nu sunt în stare.
Mă tăvălesc pe jos de râs, atât îmi rămâne. Dar sunt trist când văd cât sunt de proști sărăcuții.



(29 decembrie 2018)

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după profesie

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după profesie se scrie o bibliotecă, mai ales că avem exemplul lui Traia BĂSESCU prezidentul care-i umilea pe toți doar prin faptul că el avea meserie verificată concret prin faptul că a plecat un un uriaș tanc petrolier și s-a întors cu el, deși precedentele tentative ale altora se soldaseră cu eșecuri catastrofale.
Dacă ne uităm la politicienii care inundă partidele prea puțini au avut meserie. Unul cu meserie a fost Sorin OPRESCU. Spun că a fost pentru că devenise periculos pentru cei cei ce-și doreau mai susu unde el ar fi ar fi avut succes total și a trebuit să meargă la zdup.
Dar să trecem la tipologiile de prezidențiabili mioritici diferențiați după profesie, unde sunt identificați următorii:
- candidați care și-au dovedit renumele ca profesioniști respectați în lumea lor, ca medici, cercetători științifici, compozitori, cântăreți, poeți, constructori, arhitecți, rezultatele lor fiind la vedere, palpabile, iar calitatea muncii lor este de necontestat; ei practică profesia pentru care s-au calificat și pe care nu și-au schimbat-o, dar au aprofundat-o; coeficientul de profesionalism CF = 10;
- candidații care au o meserie dar pe care au practicat-o cândva sau sporadic, dar din cauza faptului că s-au dus spre alte direcții; pentru ceva s-au calificat și altceva profesează; se datorează faptului că părinții i-au dorit ceva și lor nu le-a plăcut sau cândva le-a plăcut dar cu timpul orientându-se după alte criterii s-au îndreptat spre alte domenii; coeficientul de profesionalism CF = 4;
- candidații care s-au calificat într-o meserie pe care nu au profesat-o niciodată, dar care s-au dus spre politică, ocupând diverse poziții, fără să uite să facă tot felul de masterate, cursuri de specializare și doctorate, un CV răsunător, impresionant și epic; coeficientul de profesionalism CF = 1;
- candidații rămași și fără studii și fără preocuparea de a merge înainte, vânând doar poziții politice, ca oameni care dacă sunt puși oriunde cred că fac față; coeficientul de profesionalism CF = 0.
Viața politică de la noi are pentru ilustrare din fiecare tip nenumărate exemplare. Sunt de notorietate doctoratele fulminante susținute aiurea, masteratele făcute după ascensiuni politice, cu diplome fără relevanță, dar însoțite de agramatisme flagrante. Cine are curiozitatea de a vedea cam cine au fost miniștrii pe la sănătate, agricultură sau transporturi, se va convinge că totul este posibil. Chiar tentativele de a cuceri justiția prin ignoranță și medicina prin modeling, arată că nu este departe clipa în care vom afla că la cultură pe post de ministru este un scaun, iar la economie a fost numită ministreasă o lopată.

(28 decembrie 2018)




(28 decembrie 2018)

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici după notorietate

Despre tipologiile de prezidențiabili mioritici este musai să vorbim acum când nu s-a terminat încă anul centenar, nu de alta, dar anul 2019 va fi dominat mai ales în a doua parte de alegerile prezidențiale. Experiența arată că sunt mai multe tipuri de prezidențiabili și se impune o analiză a acestora, caăci se va obține cu mai mare ușurință o imagine asupra finaliștilor și mai ales a învingătorului.
Merită să fie luate în calcul diferitele criterii de clasificare a prezidențiabililor, căci numai așa va fi înțeleasă fiecare participare, pentru că un candidat trece prin fiecare criteriu și este clasificat, rezultând în final poziția nu probabilă, ci sigură a acestuia la numărătoarea voturilor.
După citeriul notorietății, candidații la fotoliul de președinte sunt:
- candidații fără niciun fel de notorietate, care apar ca din spuma mării, despre care nu se știe chiar nimic și care numai aparent nu au nicio șansă; dacă în ultimele zile ale campaniei electorale apar mesajele bombă, anonimii de ieri devin favoriții de azi și învingătorii de mâine; trebuie numai luate în considerare existența acelor elemente; în lipsa lor, candidatul trece la și alții, fără a obține măcar voturile celor care au semnat pentru el, ca să se înscrie în cursă; coeficientul de notorietate CN = 0;
- candidații cu notorietate scăzută, sunt cei care deși apar cam peste tot, nu reușesc să treacă sticla și nici să atragă atenția prin ceva anume; sunt făcuți pentru a fi numiți și nu aleși, deși sunt buni executanți; ei nu au carismă, sunt lipsiți de spontaneitate și de culoare, căci în copilărie bunicii sau părinții lor i-au ținut din scurt și nu l-au dezvoltat inițiativa și curajul; ei se înscriu doar că sunt împinși de la spate, șansele fiind minime, dar se lasă manipulați, neconvinși fiind de succdesul lor; coeficientul de notorietate CN = 1;
- candidații cu notorietate scăzută, fac parte din niște colectivități cu mulți lideri, care mai de care interesat să iasă el în evidență, drept care întregul se împarte la foarte mulți, revenindu-le doar o fărâmă; în acest caz este foarte dificil ca respectivul să treacă într-o listă de ultimele cinci poziții din coada listei, în urcare; se întâmplă așa ceva la noi pentru că din 10 indivizi 12 se cred șefi supremi, deși ei n-au condus o covrigărie de mahala; coeficientul de notorietate CN = 3;
- candidații cu notorietate normală, medie, fac parte din grupuri unde au fost umflați cu țeava, mai ales atunci când ceilalți îi bagă la înaintare și ei chiar se cred merituoși, deși calitățile reale nu-i recomandă câtuși de puțin;  acolo este mult zgomot și fiecare împingător vine cu idei, dar nu le pune în practică și nici nu și le asumă, așteptând doar rezultatul și avantajele; candidații aceștia se pricep la orice, dar nu răspund niciodată la întrebări; coeficientul de notorietate CN = 5;
- candidații cu notorietate ridicată, sunt cei care sunt cu adevărat cunoscuți și mai ales recunoscuți de toată lumea chiar pe stradă sau la chioșcul de ziare și sunt salutați ceremonios, dar și ei răspund în același fel; coeficientul de notorietate CN = 6;
- candidatul cu notorietate maximă, este cel în care fiecare om se regăsește prin vorbă, prin gesturi, prin îmbrăcăminte și prin calitățile concrete pe care le arată ori de câte ori i se oferă ocazia; el știe să facă băi de mulțime, știe să strângă copiii în brațe, să mângâie babe, se întristează la patul unor bolnavi, suferă și lăcrimează când puhoaiele năvălesc satele ; dă la lopată ori de câte ori trebuie să mobilizeze pe cei aflați în impas; coeficientul de notorietate CN = 10.
Mai există și alte multe criterii de clasificare. Fiecare criteriu are importanța lui, concretizată printr-o valoare pozitivă subunitară. 
Fiecărui candidat i se face profilul după aceste criterii, valorile atribuite ușor sunt agregate și se va obține un indicator de succes ISCC cu valoare între 0 și 10. Imediat ce se încheie termenul de înscriere în cursă și sunt validați candidații se va ști exact cine va fi învingătorul. Nu este nicio filosofie, totul este simplu, riguros, matematic, managementul politic este o știință de care mulți nu vor să știe, căci vorba aceea: fericiți cei săraci cu duhul.
În continuare voi trata zece criterii care asigură 95% din calitățile din profilul candidaților care contează în alegeri. Ce-i mult strică și nici nu aduce precizie, căci o sutime nici nu urcă și nici nu coboară pe cei din fruntea listei, căci acești candidați contează. S-a observat că pentru mediu CN este 6, iar pentru foarte bine CN=10, ceea ce face diferența.


(28 decembrie 2018)

Listele candidaților la europarlamentarele din mai 2019

Listele candidaților la europarlamentarele din mai 2019 vor da ocazia liderilor de partide să-și arate vigoarea, debitul de sânge din instalații și mai ales lipsa principiilor și a transparenței.
Prin februarie- martie vom vedea candidaturile:
- nevestelor,
- amantelor,
- șantajiștilor,
- nesemnificativilor,
- impușilor,
- beizadelelor,
- magneților.
Spectacolul va fi total și va demonstra că salariile barosane de europarlamentar sunt mai presus de orice s-ar imagina la nivelul unei societăți hămesite, bruiate, unde mediocritatea este dominantă și unde lupta de supraviețuire este îmbibată de setea de putere ocultă, primitivă și discreționară.
Data trecută Crin a pus-o pe listă de nevastă-sa. Tot data trecută, Viorel și-a pus-o pe listă și el pe nevastă-sa, să nu fie mai prejos. Cealaltă dată, prezidentul a impus-o ca independentă pe fii-sa. Așa că mă aștept să apară o protejată musai pe lista la PSD, căci dacă e bal, bal să fie și tradiția nu trebuie întreruptă, că e semn rău.
Apropo, a renăscut Crin din propria-i uitare... 8.000 de euro nu stă nimănui rău în buzunar, mai ales că Adina nu are șanse la un nou mandat.

(28 decembrie 2018)

Anul 2019

Cine crede că anul 2019 va fi un an special, se înșeală amarnic. Dacă aruncăm o piatră, ea are o traiectorie caracterizată prin:
- continuitate,
- uniformitate,
- tendință,
- finitudine.
Și în cazul activității sociale, tot așa stau lucrurile. Nu apar impulsuri, nu apar discontinuități, nu apar ruperi de ritm decât în situații cu totul ieșite din comun, așa cum sunt cataclismele și războaiele, ceea ce nu va fi cazul în anul 2019.
În anul 2019 este previzibil.
În anul 2019 lupta politică va fi de același ridicol, exact ca și până acum.
În anul 2019 deputații vor bate pasul pe loc, exact ca și până acum.
În anul 2019 justiția va fi imprevizibilă, exact ca și până acum.
În anul 2019 autostrăzile vor lipsi, exact ca și până acum.
În anul 2019 justiția va fi imprevizibilă, exact ca și până acum.
În anul 2019 lăcomia comercianților se va menține, exact ca și până acum.
În anul 2019 băncile îi vor jupui pe cetățeni, exact ca și până acum.
În anul 2019 primarii vor cheltui aiurea, exact ca și până acum.
În anul 2019 vom bate pasul pe loc, exact ca și până acum.
În anul 2019 școala se va degrada, exact ca și până acum.
În anul 2019 va continua exodul populației, exact ca și până acum.
Ceea ce diferă în anul 2019 față de anul 2018 este legat doar de cele două rânduri de alegeri, mă refer la alegerile europarlamentare și la alegerile prezidențiale, alegeri care-și păstrează caracteristicile de la precedentele, adică:
- nu vor prezenta interes la populație,
- vor naște patimi acoperite de ridicol,
- vor avea rezultate previzibile,
- își vor dovedi banalitatea,
- nu ne vor schimba traiectoria,
- ne vor menține invariabil ritmul.
Anu 2019 va aduce exact ceea ce ne dorim cu toții, adică mai nimic, pentru că vorba noastră care ne-a consacrat, asta este! va fi dominatoare, ne va consola și vorba proverbului, capul plecat sabia nu-l taie, vom fi ceea ce am fost și chiar mai mult decât atât, dar în sens opus decât și-a dorit domnitorul.




(28 decembrie 2018)

Thursday, December 27, 2018

Prezidenții noștri ca antreprenori

Proiectul de țară este rezultatul unei activități de antreprenoriat. Faptul că nu avem un proiect de țară, când în fruntea statului s-au perindat cinci președinți, CEAUȘESCU, ILIESCU, CONSTANTINRSCU, BĂSESCU și IOHANNIS, vorbește mult despre antreprenoriatul acestora sau mai precis lipsa calităților lor antreprenoriale.
Nicolae CEAUȘESCU a oferit un proiect de țară, o Românie comunistă imaginară, care deși avea formal consimțământul întregului popor, era o construcție abstractă, irealizabilă, de care poporul s-a descotorisit în doi timpi și trei mișcări în 22 Decembrie 1989.
Ion ILIESCU avea o țâră de stofă de antreprenor, dovedită la semnarea pactului de la Snagov cu partidele politice pe marile probleme ale țării, numai că a fost un moment singular, el pierzându-se după aceea în mărunțișuri și plecând urechea la tot felul de nimicuri, care i-au măcinat timpul aiurea.
Emil CONSTANTINESCU, preocupat mai mult de poziția sa de lider regional, s-a complăcut în apariții nesemnificative, lipsite de anvergură, la Tv la ore de maximă audiență, învingându-se singur prin lipsa ideilor profunde, novatoare și benefice, el trăind într-un trecut obscur.
Traian BĂSESCU fiind implicat în tot felul de detalii pe care și-a dorit să le stăpânească deplin și definitiv, a pierdut din vedere marile obiective, căci mai important pentru el a fost imaginea sa, un galben legat la gât primei doamne, fesul purtat și tricoul Lacoste.
Klaus IOHANNIS deși a anunțat că va lansa proiectul de țară, iată, acum în al IV-lea an de mandat a lansat doar proiectul România educată, care este doar o latură a unui proiect de țară, iar acum este destul de târziu să vină cu un text de 100 de pagini care se vrea un proiect de țară, căci un an este insuficient de a-l demara cât de cât, iar burlanele încălzite nu reprezintă exemplu de antreprenoriat.
Concluzia: cultura antreprenorală autentică nu a ajuns la Cotroceni.

(27 decembrie 2018)

Wednesday, December 26, 2018

Exemplu de antreprenoriat perfect

De câțiva aniu încoace este la modă conceptul de antreprenoriat, cu un înțeles absolut dâmbovițean, ca să nu zic provincial sau vulgar. Un antreprenor nu este:
- un manager oarecare,
- un întreprinzător banal,
- investitorul de ocazie,
- comerciantul ambulant,
- meșterul priceput la toate,
- individul care doar promite,
- acel încurcă lume omniprezent,
- lăudărosul de serviciu,
- colecționarul de troace.
În DEX online există definiția:
antreprenor, ~oare smf [At: (a. 1852) URICARIUL III, 248/26 / Pl: ~i, ~oare / E: fr entrepreneur] 1-2 Persoană care execută anumite lucrări sau servicii (publice ori particulare) Si: întreprinzător 3 (Spc) Întreprinzător de construcții publice.
La noi, orice persoană care face ceva, să zicem, care strănută, se autointitulează fără nicio jenă antreprenor, pentru că întreprinde ceva: strănută.
dacă cineva are un pic de răbdare să vadă ce înseamnă de fapt un om întreprinzător, va constata ca acest om este un tip special, care:
- are putere de muncă excepțională,
- vede atât ansamblul, cât și părțile,
- nu se teme de complexitate,
- adoră provocările,
- duce la bun sfârșit totul,
- are în sânge eficiența,
- câștigă aprecierile doar prin rezultate,
- nu se teme și riscă având soluții.
Nu este antreprenor cel care face:
- o chiflă,
- un rezumat,
- o lectură,
- un șanț,
- o gafă,
- o răutate,
- un șurub,
- inaugurări,
- concerte,
- zebre,
- un scandal,
- improvizații.
Dacă este vorba de a construi un sat olimpic, trebuie angajat un antreprenor.
Dacă trebuie construită o hidrocentrală, trebuie angajat un antreprenor.
Dacă trebuie realizați 600 km de autostradă, trebuie angajat un antreprenor.
Dacă trebuie construit un cartier de blocuri, trebuie angajat un antreprenor.
Dacă se mută un oraș, trebuie angajat un antreprenor.
Nu se angajează un antreprebor dacă se construiește un closet.
Nu se angajează un antreprebor dacă se marchează benzile unei străzi.
Nu se angajează un antreprebor dacă se face un cozonac.
Nu se angajează un antreprebor dacă se montează o tribună.
Nu se angajează un antreprebor dacă se pune un afiș publicitar.
Nu se angajează un antreprebor dacă se schimbă un bec.
Avem un exemplu de antreprenoriat perfect legat de realizarea Catedralei mântuirii neamului pentru că antreprenorul aici:
- a urmărit pe parcursul a multor ani ritmicitatea liucrărilor,
- a armonizat extrem de multe categorii de furnizori și de executanți,
- a gestionat menținerea lucrărilor în grafic,
- a asigurat cheltuirea eficientă a banului,
- a menținut foarte ridicat standardul de calitate.
În rest, celelalte chestii legate de antreprenoriate sunt doar povești frumoase și liniștitoare, de spus la gura sobei, când mâța toarce și lemnele trosnesc mistuite de flăcări.




(27 decembrie 2018)

Profilul de președinte pe mandatul 2020 - 2014

Până acum, românii și-au ales exact președinții pe care și i-au meritat.
Ion ILIESCU a fost împăciuitor.
Emil CONSTANTINESCU a fost ezitant.
Traian BĂSESCU a dost distractiv.
Klaus IOHANNIS a fost navetist.
Pentru mandatul 2020 -2024, cetățenii își vor alege, dintre toți cei care se vor prezenta pe postura de candidat pe cel care:
- le dă garanția că-și vor atinge aspirațiile nespuse,
- se va prezenta ca fiind altceva decât ceilalți,
- va convinge că vine din mijlocul lor,
- este un spirit superior și caracter ferm.
Anul 2019 va scoate la lumină ceea ce nimeni nu va bănui, căci eternii candidați au înregistrat un grad de uzură morală ce-i va scoate rapid din joc. Numai cine va avea capacitatea să simtă cu precizie ceea ce se întâmplă în țară și se va plia pe idealurile întregului popor, incluzând deci și diaspora reală, nu cea zgomotoasă, numai acela va deveni următorul președinte.
Concluzie: din decembrie 2019, românii vor avea președinte o femeie.

(26 decembrie 2018)

Aventuri pe A1

Autostrada  București - Pitești, lungă de cel mult 110 km și prima din Ro a fost, este și va fi prilej de bucurie și de aventură pentru noi românii pentru că:
- există,
- merge,
- distrează,
- riscă,
- cheltuie,
- dezvălui.
Când zilele trecute, televiziunile vorbeau de cele 30 de pene de cauciucuri într-un interval de timp extrem de scurt, localizate  toate pe lângă o benzinărie, mă gândeam că vineva și-a deschis o stație de vulcanizare și ca să și-o promoveze a plantat niște cuie pe benzile pe care se rulează.
Realitatea era cu totul alta. Autostrada A1 are pe banda 1 un soi de gropi de forme și adâncimi care mă duc cu gândul către filmele SF cu cratere de forme bizare, cu margini gen lamă ascuțită. A fost pentru mine, la venirea spre București o adevărată aventură să ocolesc acele chestii, căci nu ai cum să mergi pe banda a II-a fără să treci de 170 km la oră dacă vrei să nu te lași depășit de nimeni. Cine vrea să meargă normal, alternează banda 1 cu banda 2 și-și vede de drum.
Ca tacâmul să fie complet, acolo în dreptul trecerii de nivel spre Bolintinul din Vale, doi șoferi cu mașini puternice și bengoase au început să se șicaneze, bulversând întregul trafic. Copii fără minte.
Un tip căuta să mă convingă că Ro nu va fi niciodată țara autostrăzilor. Am avut rezerve atunci, dar acum încep să-l cred pe om, căci se fură mult prea mult și calitatea materialelor devine nesatisfăcătoare, ceea ce duce la straturi de asfalt care nu rezistă. În plus, forța de muncă este nepregătită și managementul este prost, toate la un loc conduc la autostrăzi cu gropi, la autostrăzi surpăcioase și la autostrăzi fragmentate care nu duc nicăieri.
Amin!





(26 decembrie 2018)

Monday, December 24, 2018

De ce nu a venit Arnold în Ro?

Deși ne batem cu punmul în piept că suntem cei mai tari din parcări, realitatea este alta.
Rolling Stones a venit în Ro în 2007 când Mick JAGGER  avea 64 de ani.
Madonna când a venit în 2009 în  Ro avea 50 de ani.
Montserrat CABALLE a venit în Ro în anul 2009 la vârsta de 76 de ani.
Ionel PERLEA a dirijat în Ro când avea aproape 70 de ani, în 1970.
Bill CLINTON a venit în Ro în anul 1997 când avea 61 de ani.
Aș mai da și alte exemple, de celebrități care au pășit în spațiul carpato-danubiiano-pontice la apus de carieră. Unii au venit la noi, au concertat și după nici un an au murit.
Și totuși, mult anunțatul Arnold SCHWARZENEGGER, nici acum la 71 de ani nu s-a deplasat nici spre București, nici spre Timișoara, nici spre Afumați măcar.
Explicația este simplă: oamenii vin dacă le sunt satisfăcute exigențele financiare. Ei nu vin nici la chiolhan, nici la băute, nici la dame ieftine. Ei au tarife. Și acum, de când cu invitatul lui Victor Viorel PONTA, pentru care s-a deschis dosar penal, riscul de a nu mai veni nimeni aici a crescut enorm. Dovadă că la București nu poposesc personalități de niciun fel. Nu sunt bani pentru a li se plăti onorariile, iar degeaba nu vine chiar nimeni, mai ales că presa internațională este plină de articole îngrozitoare despre ce și cum aici, despre pericolele teribile care-i pândesc pe cei ce ne-ar vizita, deși lucrurile nici pe departe nu sunt acestea.
Arnold SCHWARZENEGGER ar veni la un concurs de culturism din spațiul mioritic dacă s-ar găsi sponsorul care să satisfacă toate exigențele sale.
Sunt sigur că dacă Arnold SCHWARZENEGGER a aflat ce și cum cu gala BUTE, chiar și pentru o căruță de bani onorariu la un seminar despre culturism, nu va veni.


(24 decembrie 2018)

A venit Moșul...

A venit Moșul...
L-am așteptat tot ca pe centenar.
A venit Moșul...
Ar fi trebuit să fie zăpadă, să viscolească aici în București, ceea ce nu s-a întâmplat, deși televiziunile au tot arătat că vor fi viscole, uragane, cataclisme și tot ceea ce ar fi fost mai nasol, minus 40 de grade sau chiar -273 grade doar-doar s-ar dezintegra materia, ca să aibă ei rating, mințind.
A venit Moșul...
Nu avea cum să vină cu sanie trasă de reni. A venit așa, cum se vine în cealaltă emisferă unde în decembrie nu ninge deloc.
În 1989, Moșul ne-a adus Revoluția. Frumos cadou, a fost atunci!
A venit Moșul...
Este un decembrie trist căci:
- ne-am pierdut în fleacuri;
- ne lipsesc ideile nobile;
- nu se construiește nimic;
- nu se fac autostrăzi;
- lumea minte;
- violența ne domină;
- oamenii s-au înrăit.
A venit Moșul... Văzând cum stau lucrurile pe aici, a luat desaga și a plecat trist, dezamăgit, acolo la el în Laponia. E mai corect să spun: a trecut Moșul. A trecut fugitiv, a întors capul și a dispărut.

(24 decembrie 2018)

Friday, December 21, 2018

Petrică MÂȚU STOIAN mi-ar fi plăcut dacă.

Petrică MÂȚU STOIAN este un cântăreț din zona Banatului. Am ascultat multe cântece interpretate de Petrică MÂȚU STOIAN, dar m-au deranjat cele care se referă la:
- băutură, bețivi, cârciumi,
- versificații facile,
- teme ușoare,
- simplismul exagerat.
Cântărețul Petrică MÂȚU STOIAN are un timbru interesant și cântă îngrijit. Cântecele lui au ritmuri interesante și el știe să mențină tempoul, numai că nu este ajutat de text. Este mare păcat că acest solit deși vine dintr-o zonă bogată, căci Izverna este un leagăn de folclor autentic, vine cu căni de țuică și cu mulți tipi care sunt cam băutori. Este adevărat că aceste cântece plac prin simplismul lor, dar eu nu le apreciez. Mi-ar fi plăcut să scriu și altceva despre Petrică MÂȚU STOIAN. Nu știu dacă el își face cântecele sau i se servesc. În ambele situații, calitatea pieselor este modestă.
Facem, Doamne, prunele, Joacă lumea, joc și eu, Danțul lui Gherghina, Spune vrăjitoare, Am pe nașu mare domn, Ce plângi inimă și zaci, Mă întreabă lumea pe drum, sunt doar câteva din cântecele interpretate de Petrică MÂȚU STOIAN. 


(23 decembrie 2018)

Taxe, taxe, taxe...

Acum avem taxe și impozite.
A apărut taxa pe lăcomie.
Aștept să apară:
- taxa pe prostie;
- taxa pe lene;
- taxa pe hoție;
- taxa pe beție;
- taxa pe respirat;
- taxa pe privit;
- taxa pe gândit;
- taxa pe vorbit.
Nu este departe ziua aceea când aberațiile vor fi ridicate la rang de regulă, mai ales că ani în șir, ori de câte ori făceam plinul la pompă, plăteam o taxă de solidaritate, eu solidarizându-mă cu hoții care au devalizat BANCOREX-ul și pe care alți borfași nu le publică numele să știu șiu eu cine s-a înfruptat de acolo și pentru cine am plătit, adică gunoaiele cu care am fost solidar.


(23 decembrie 2018)

De îndată

Mi-am adus aminte de un banc.
Un muritor îl întânește pe Dumnezeu și-l întreabă:
- Doamne, cât înseamnă pentru tine o secundă? 
- Muritorule, cât un milion de ani pentru tine.
- Doamne, vreau și eu să-mi dai un ban.
- Așteaptă o secundă muritorule.
Văd că de la un timp motivațiile CCR includ mereu sintagma de îndată, căreia prezidentul îi dă valențe noi, altele decât cele din DEX, unde scrie: de îndată care este altceva decâr de-ndată, iar îndată înseamnă imediat, acuși, acum. De îndată este locuțiune adverbială cu semnificația de  tempo lent, iar de-ndată este tempo rapid.




(23 decembrie 2018)

Decizia CCR și nu numai

Art.32 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr.207/2018 are următorul conținut:
(1) La începutul fiecărui an, la propunerea președintelui sau a vicepreședinților Înaltei Curți de Casație și Justiție, Colegiul de conducere aprobă numărul și compunerea completurilor de 5 judecători.
(2) În materie penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători din cadrul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(3) În alte materii decât cea penală, completurile de 5 judecători sunt formate din judecători specializați, în funcție de natura cauzelor.
(4) Judecătorii care fac parte din aceste completuri sunt desemnați, prin tragere la sorți, în ședință publică, de președintele sau, în l ipsa acestuia, de unul dintre cei 2 vicepreședinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție. Schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
(5) Completul de 5 judecători este prezidat de președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, de unul dintre cei 2 vicepreședinți sau de președinții de secție atunci când aceștia fac parte din complet, desemnați potrivit alin. (4).
(6) În cazul în care niciunul dintre aceștia nu a fost desemnat să facă parte din completurile de 5 judecători, completul este prezidat, prin rotație, de fiecare judecător, în ordinea vechimii în magistratură a acestora.
(7) Cauzele care intră în competența completurilor de 5 judecători sunt repartizate aleatoriu în sistem informatizat.
Textul este foarte clar și cei implicați nu au nicio scuză atunci când:
- au acceptat să judece fără ca toți judecătorii să fi fost ftrași la sorți,
- nu au atenționat că legea zicea altceva decât se producea în practică,
- au muncit neglijând un detaliu considerat de mulți nesemnificativ,
- au crezut că merge și așa, șeful considerându-se mai presus.
Este trist că la un asemenea nivel textul art. 32, aliniatul (4) a avut o interpretare nefiresc de lejeră, ceea ce nu trebuie să ne mire, mai ales atunci când există șefi care cred că au o gândire infailibilă și nu acceptă comentarii, sugestii, corecții și mai ales opinii spuse în ședințe, căci șefilor le place să se audă vorbind. Oamenii în loc să definească proceduri care să respectă ceea ce zice legea, se apucă și compun chestii după mintea lor. Așa se explică stadiul în care ÎCCJ se află acum. Este doar începutul.


(23 decembrie 2018)

Thursday, December 20, 2018

113 și 161 nu sunt numai sunt două numere prime

113 și 161 nu sunt numai sunt două numere prime așa cum ar crede unii care văd lucrurile doar dintr-un singur punct de vedere.
113 este viteza cu care a fost surprins rulând într-o localitate celebrul polițist de la rutieră Marian GODINĂ și pentru care i-a fost suspendat permisul de conducere pentru 3 luni și pentru care a primit și o consistentă amendă.
161 este numărul de voturi pe care opoziția l-a bifat în dreptul moțiunii de cenzură care a picat ieri 20 decembrie 2018 în Parlamentul României. Se știe că moțiunea a fost depusă cu 163 de semnături, iar 163 este și el tot un număr prim, în felul lui.
Se știe că numerele prime se divid cu 1 și cu ele însele, ceea ce este drăguț, vesel, crocant, interesant, șmecher, damnat, colorat, vivant și mai ales măgulitor pentru cine vrea să dezvolte algoritmi de criptare, mai ales dacă este în stare să maximizeze numărul lor de cifre.


(21 decembrie 2018)

Despre gunoaie

Gunoaiele chiar reprezintă o problemă. Sortarea lor este esențială. Pentru a se face sortarea, cetățeanul trebuie ajutat. I se va arăta explicit, vizibil și convingător unde să pună și mai ales ce să pună.
 Prin Germania este pus la vedere ce fel de gunoi se pune și textul este deasupra locului unde gunoiul trebuie aruncat.
La noi, care suntem extrem de inventivi, facem inovații dintre cele mai bizare, încât bietul om nici nu știe unde să pună gunoiul.



Că este an centenar nu strică utilizarea culorilor roșu, galben și albastru. Exagerările sunt bizare, neinteresante și chiar nepotrivite. Nu se face așa educație.

(20 decembrie 2018)

Wednesday, December 19, 2018

Traian BĂSESCU și statul de drept

Traian BĂSESCU tot timpul a vorbit despre  statul de drept. Nu este singurul. Într-o discuție privată, Traian BĂSESCU a recunoscut că în urma lui a rămas un stat mafiot, iar staul de drept este exact ceea ce se vede, căci statul de drept unde oamenii sunt lipsiți de onoare, de mândrie, de curaj, de personalitate și de simțul dreptății, este doar ceva ipotetic, deformat și epic. Statul de drept al lui Traian BĂSESCU este exact ceea ce el și-a dorit, fără a ține seama de nimeni și de nimic, ci doar de gândirea sa care nu a avut la bază lecturi elevate, complete, sistematice și aprofundate din filosofii antici și nici din LIICEANU.

(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și moldovenii

Pentru Traian BĂSESCU acordarea cetățeniei pentru mulți oameni din R. Moldova devenind adrese cu sute de locuitori la un număr, a reprezentat o șansă, un bultin de vot acordat binefăcătorului, exact ca și diaspora. Traian BĂSESCU și-a imaginat și o dublă cetățenie, care din câte s-a văzut, i-a fost refuzată în final tot de un prezident ca și el, dar în funcțiune.
În rest, Traian BĂSESCU nu a obținut nimic nici bun și nici rău.


(19 decembrie 2018)

Florin VOINEA a iritat-o pe divă

Florin VOINEA a venit la i-UMOR cu omparodie după melodia Cine m-a făcut om mare, lucru care a iritat-o teribil pe divă. Respectiva nu a reușit să mascheze uluirea, iritarea și mirarea, drept care nu i-a dat votul. 
Urât din partea divei.


(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și fondurile europene

Voi fi tare fericit să văd un obiectiv important făcut din bani europeni între 2007 - 2012. Știu doar atât că noi am plătit contribuția noastră de peste două miliarde de euro la UE, iar ceea ce s-a întors este de-a dreptul nesemnificativ. Dacă ar fi trebuit să se vorbească de subminarea economiei naționale, acolo ar fi trebuit să se meargă, nu la găinăriile de doi bani.
Pe vremea lui Traian BĂSESCU despre absorbția fondurilor europene nu se vorbea, doar din simplul motiv că din acei bani nu ai cum să furi, să dai parandărăt și taxa/comision/șpagă de 10% pe care o dădeau cei cărora li s-ar fi aprobat proiecte, celor care semnau acele aprobări.



(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și domeniul sănătății

Ne vom aminti cum mai ales în al doilea mandat al lui Traian BĂSESCU:
- au fost închise 50 de spitale,
- s-a degradat asistența sanitară,
- au fost arși bebelușii la maternitatea Giulești,
- a existat tentativa de privatizare a salvării,
- a fost înșăturat ARAFAT, cu acel penibil ghici ghicitoarea mea.
A încurajat plecare medicilor din țară, căci salariile mizere ale acestora și hăituirea lor prin justiție pentru fapte de-a dreptul ridicole au fost cauze fundamentale ale exodului calificaților.


(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și justiția

Traian BĂSESCU a zis că între frate și justiție alege justiția. Era și normal, căci cu brațul justiției a reușit să-și anihileze toți dușmanii. Numai că la un moment dat justiția creată de el s-a întors împotriva sa. este exact ca la revoluție care revoluție își devorează copiii. Și acesta este doar începutul.
Chiar dacă se zice că Traian BĂSESCU are foarte multe pârghii, adevărul este altul. La o resetare, acele pârghii dispar și dramele se vor ține lanț, iar momentul nu mai este departe, căci timpul nu mai are răbdare, vorba prozatorului.



(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și educația

Pe vremea lui Traian BĂSESCU nu  s-au construit școli. Nu au crescut salariile studenților. Legea învățământului votată a fost o calamitate. Doctoratul a devenit învățământ de masă. Procesul Bologna a contribuit la demolarea ireversibilă a învățământului. Cercetarea s-a prăbușit prin nefinanțare. Dacă de pe poziția înaltă de prezident n-a făcut nimic, de pe poziția de parlamentar, nu va face chiar nimic. Să nu uităm acea vizită la școli unde nu s-a dovedit a fi nici model și nici dascăl prin zicerea sa. Faptul că nu l-a mustrat pe filosof, ba mai mult a conchis că școala scoate niște tâmpiți, cu siguranță că doar avea de gând să promită în campania electorală, că nu-l durea gura.



(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și infrastructura

Traian BĂSESCU și infrastructura sunt ca apa și uleiul. Traian BĂSESCU a fost ministru al transporturilor de nenumărate ori și n-a fost în stare să facă un centimetru de autostradă. Ironiile lui ca turițtii să meargă cu avionul erau atât de deplasate, că nimeni nici ca ziceri prezidențiale nu le-a luat în considerație.
Traian BĂSESCU a pus umărul ca infrastructura de la noi să fie în stadiul deplorabil în care se află ea azi și se va afla și peste 1.000 de ani.
În Irlanda în 1997 nu exista nici un kilometru de autostradă, ca în 2007 țara să fie brăzdată de autostrăzi. Numai că irlandezii au avut o femeie președintă și nu orice femeie, ci una foarte deșteaptă.
Noi am avut un președinte care se hăhăia cu orice prileș și căruia îi plăcea să se audă vorbind sau să-și audă odrasla făcând grave greșeli gramaticale.


(19 decembrie 2018)

Traian BĂSESCU și 300 de parlamentari

Ca să facă și el o glumiță, Traian BĂSESCU a declanșat în ziua alegerilor parlamentare și un referendum, ridicol ca tot ceea ce făcuse el la primăria Bucureștilor, adică un oarece fără niciun efect, căci orice modificare profundă a Constituției presupune un efort prea elaborat al Parlamentului, un ceva cu mult mai mare decât 2/3, ceea ce nu.
Deci tot glumă a rămas chestia cu cei 300 de parlamentari și cu o singură cameră legiuitoare, căci nimeni nu-și taie creanga de sub picioare, deși chiar și cu 100 de parlamentari, calitatea legilor tot proastă ar fi, probabil mai puțin scăzută decât este acum cu ce este azi în parlament când unii de la USR dorm, fluieră, flutură mânuțe sau vociferează.
Visul lui Traian BĂSESCU  de a avea în Parlament 300 de deputați este o utopie sau o glumă proastă, sinistră, aberantă și mai ales ilogică, dintr-o mie de motive, din care motivul 1313 este că d-aia.



(19 decembrie 2018) 

Să vorbească și nea Ion că și el e om

Ion ILIESCU, pe care l-am considerat om de stat, iată, că s-a trezit să dea un interviu la Le Figaro, interviu ce i-a fost răstălmăcit, în așa fel încât, bietul de el, a trebuit să scrie pe facebook cum că el n-a zis și n-a dres ce s-a publicat. Credeam că și el, cu atâta experiență, a luat niște măsuri de precauție ca să nu cadă în acea plasă a unor manipulatori de doi bani.
În concluzie: Ion ILIESCU a dat-o-n bară ca un debutant în ale politicii, așa cum a făcut-o și cu acel măi dragă al lui, dar și cu măi animalule și cu multe, multe altele, pe care le numesc doar gafe de neuitat și cu efecte pe termen lung.
Ion ILIESCU, dacă tăcea, filosof rămâneaq. Eu nu știu ce-i trebuia lui acel interviu, mai ales că a și vorbit în franceză, oricum mai prost decât vorbește fostul lui tovarăș de drum Petrică.



(19 decembrie 2018)

Cora, Cora, Cora

Duminică 16 decembrie 2018 am descins în magazinul Cora și am făcut cumpărături care au umplut un cărucior. Pentru a-mi fi mai ușor, am pus încă de la casă mărfurile în pungile aduse de mine de acasă. Numai că s-a întâmplat că am uitat o pungă cu mai multe chestii dintre care și trei tăvi de cozonaci. Ajungând acasă, după câteva ore, rememorând ce am cumpărat mi-am dat seama că nu sunt tăvile de cozonaci. Au apărut niște ipoteze:
- nu am scos toate pungile din portbagaj,
- am uitat o pungă în lift,
- nu am adus o pungă de la lift în casă,
- am uitat punga în magazin.
Am trecut la verificarea ipotezei care mai erau de verificat și anume dacă am uitat punga în mașină, pentru că ar fi o utopie să fi uitat punga în lift și să găsesc la intrarea în bloc un afiș că dacă cineva, bla, bla, bla sau dacă nu am luat punga de la ușa liftului să găsesc un bilet pe ușă pe care să scrie că dacă cineva a uitat o pungă verde, bla, bla, bla. 
Despre faptul că am uitat punga în magazin, am exclus orice ipoteză legată de a mai găsi, știind cam care este spiritul românului care când găsește ceva, aia este.
Am primit o sugestie din provincie de la o persoană, că n-ar fi rău să încerc totuși la magazin. A fost scris un e-mail la magazinul Cora. Nu eu am făcut acest lucru pentru că n-am considerat viabilă o astfel de ipoteză.
S-a primit răspuns că punga se găsește la magazinul Cora din Pantelimin, de unde am și făcut duminică acele cumpărături. 
Azi, miercuri 19 decembrie 2018 am descins în magazinul Cora și mi-am recuperat:
- punga,
- produsele achiziționate.
M-a impresionat procedura definită și folosită acolo, care mi-a permis să regăsesc tot ceea ce am cumpărat duminică sub forma unei liste de produse cu coduri. Am luat un coș, am luat din nou produsele din rafturi și folosind bonul de duminică, am reconstituit conținutul pungii pe care o uitasem duminică la casă.
Felicitări Cora!
Mi-am schimbat părerea despre români. Nu toți sunt așa. Dacă găsesc un produs știu să facă să ajungă la cel care l-a uitat sau pierdut.


(19 decembrie 2018)

Tuesday, December 18, 2018

Femeile cu numele de Carmen

Lumea a cunoscut dintotdeauna și apreciat cum se cuvine numele Carmen, drept care mulți dintre părinți au dat numele acesta copilelor lor, dar și mulți autori au creat opere în care eroina a purtat numele de Carmen. Unele doamne și-au luat pseudonim nume în care apărea Carmen.
Carmen SYLVA, Carmen DAN, Carmen BRUMĂ, Carmen TRANDAFIR, Carmen ȘERBAN, Carmen HAYSER, Carmen BUNACIU, Carmen IONESCU, Carmen GLĂVAN, Carmen TOPCIU, Carmen ANDRONE, Carmen OLTEANU, Carmen DIACONU, Carmen CONSTANTINESCU, Carmen OANCEA, Carmen BODIU, Carmen FRĂȚILĂ, Carmen RĂDULESCU, Carmen de la SĂLCIUA, Carmen IENCI, Carmen BERGMANN, Carmen SORESCU  sunt numai câteva din doamnele cu numele de Carmen.
Voi aminti aici opera Carmen de BIZET.
Mai știe careva și alte doamne, domnișoare sau copilițe cu numele de Carmen, care s-au remarcat prin fapte pozitive, care rerită să fie luate în seamă?



(19 decembrie 2018)

Revista marilor vise

Liceul de informatică Tudor VIANU întotdeauna s-a remarcat prin:
- elevi străluciți,
- profesori eminenți,
- olimpici internaționali,
- viitori profesioniști adevărați.
Faptul că la acest liceu a apărut revista RESPIRĂM vine să arate că printre elevii informaticieni sunt și elevi de mare talent literar și nu numai, care demonstrează un nivel de cultură remarcabil.



Printre aurorii articolelor din numărul de  revistă de care dispun am întâlnit pe Andreea SCHMITZER, Andrei RAREȘ, Cătălina CERNICA, Ana-Maria CONSTANTINESCU, Mona MANOLESCU, Marius CÂMPEAN, Gențiana DĂNILĂ, Ileana NEȚOIU, Ioan LAURIAN, Laura ANGHEL, Mădălina CONSTANTIN, Oana ȚUCA și P. ONCESCU.
Numărul de față este din anul 1991.


(18 decembrie 2018)

Afișul electoral al lui Traian BĂSESCU din 2016


Cel care în primăvara anului 2010 anunța, parcă jubilând, tăierea salariilor cu 25% și a pensiilor cu 15%, în anul 2016 lupta pentru un post de parlamentar. În opinia mea, de la președinte de republică la deputat sau senator, nu înseamnă o promovare, ci rămânerea undeva pe linia de plutire, în politică.




Au trecut vremurile bune în care niște consilieri buni de imagine l-au făcut pe Traian BĂSESCU prezidențiabil și nu oricum, prezidențiabil cu mari șanse. El avea afiș electoral cu un ardei iute. El a zis chestia cu trasul în țeapă. El a fost cu să trăiți bine și cu multe alte gogoși mirobolante, pe care foarte mulți le-au acceptat.
Acest pliant este și bun, dar este și foarte rău.
Este bun pentru că:
- are doar o foaie,
- e ca scrisoare,
- este colorat,
- prezintă simboluri,
- limbajul este direct.
Este și foarte rău pentru că:
- are textul de scrisoare lung,
- este obositor,
- enumeră realizări din vremuri apuse,
- are 6 paragrafe cu fraze groaznic de pungi,
- nu ne spune unde mișcă el țata, că 40% din teren nu mai este al românilor,
- vorbește de echipa de la București care a fost pierzătoare la locale,
- vorbește de două mandate de primar, dar numai unul a fost complet,
- arată că a fost ministru în 5 guverne dar nu spune ce a făcut acolo.
În schema aceea cu blocuri Traian BĂSESCU vântură ideea celor 300 de parlamentari pe care de pe funcția de prezident nu a reușit s-o impună. Cât despre natalitate, stat de drept, justiție, fiscalitate redusă, educație, sănătate, nu are cum să amintească, din moment ce pe vremea când era prezident a închis spitale, investițiile au fost la pământ, iar statul de drept și justiția au fost caricaturizate.
Dacă Traian BĂSESCU este parlamentar PMP, înseamnă că are încă susținători, ceea ce este foarte bine pentru el și pentru familia lui, dar numai atât, că omul acesta chiar nu are a se lăuda decât că așa cum a zis cu gura sa proprietate personală, a creat un stat mafiot. Trist.

(18 decembrie 2018)

Sunday, December 16, 2018

Pliant din campania electorală din 2012

Liviu NEGOIȚĂ cel chemat de către Traian BĂSESCU cu apelativul Livache, își dorea și un al III-lea mandat la primăria sectorului 3. Drept care a făcut un pliant însoțit de un CD. Cred că acel pliant a avut un cost, zic eu nejustificat în raport cu șansele scăzute al lui Liviu NEGOIȚĂ. Ca locuitor al sectorului 3 aș fi votat și o mătură, dar nu pe Liviu NEGOIȚĂ.









Oamenii i-ar fi dat și al III-lea mandat dacă Liviu NEGOIȚĂ ar fi fost prezent printre ei și ar pi făcut un ceva semnificativ, un spital, o trecere de nivel spectaculoasă, o sală de sport, niște scoli. Ori a pus34.890 europubele, 180 eurocontainere. Acum este Robert tot NEGOIȚĂ, care nici el n-a dat în brânci cu o investiție sau două, adevărate, care să-i facă pe locuitorii sectorului 3 să cadă pe spate în admirație și să-l voteze în 2020.
(15 decembrie 2018)

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic

Momentul optim din punct de vedere al managementului politic nu trebuie tratat simplist sau superficial, pentru câ toți care au ales una dintre cele două variante, au dat-o-n bară urât de tot. În managementul politic, există:
- individul care bvrea ceva,
- adversarul individului, care vrea și el ceva,
- grupul țintă, al celor care votează.
Deci, există:
- un moment optim pentru individul care vrea ceva,
- un moment optim pentru adversarul individului care vrea ceva,
- un moment optim al grupului țintă, adică al voranților.
Ideal este ca momentul optim al individului care vrea ceva să se se suprapună cu momentul optim al grupului țintă, dar să nu se suprapună cu momentul optim al contracandidatului, care la o adică, vrea și el voturi, în același timp cu individul care vrea voturi, dar bazinul este unic. E matematică pură, cu inegalități pe momente de timp.
Istoria noasdtră recentă cunoaște adevărate lecții de management politic în care momentul optim al individului care dorea voturi era nesincronizat cu a contracandidatului său.
Ni-l mai amintim pe Emil CONSTANTINESCU, omul care s-a întîlnit cu călugărul Vasile. Și ca lovitura să fie năucitoare, plin de dramatism, bălăbănind ochelarii i-a adresat lui Ion ILIESCU întrebarea:
- Dumneata, crezi în Dumnezeu, Domnule, ILIESCU?
Atunci s-a jucat cartea. Ion ILIESCU a rămas de-a dreptul năuc, șocat, paralizat, inert. Din acea clipă cartea se jucase. Era doar o chestie de actorie pură.
Un alt moment, ce nefericit ales a fost acela în care s-a dat filmulețul în care un candidat îl plesnea peste moacă pe un copilaș. Filmulețul a fost difuzat pe Realitatea Tv, dar prea devreme. Dacă era dat în ultima noapte de dinaintea alegerilor, cu 5 minute de a se încheia campania electorală, cu totul altfel se punea problema. Nu mai apărea nici penibilul acela cu teoria pixelului albastru. Știința managementului politic este pentru toți. Unii știu să o aplice în practică, alții fac pe deștepții și merg după cum le bubuie țestele, adică aiurea.
Și lecția celui care a fost la SPA la SOV trebuie luată în considerare și nu trebuie uitată, deși e doar de abecedar, nu are nimic elaborat în ea, căci se bazează pe mediocritatea și orgoliul executantului, dar și pe slăbiciunea consilierilor care nu știu să facă demonstrații, ci numai afirmații, uneori stupide.


(15 decembrie 2018)

Saturday, December 15, 2018

Şoferul Răzvan Ştefănescu nu a ales momentul optim

Am înțeles că șoferul Şoferul Răzvan Ştefănescu, cel care a isterizat o țară cu numărul lui de la mașină NUIEPSD cu care a circulat destul de mult pe meleagurile noastre cele mioritice, vrea să candideze la europarlamentarele din primăvara lui 2019.
Toate chestiile se fac cu cap, fără a fi improviozate. Trebuie spus că el a furnizat un subiect colosal din punct de vedere al spectacolului mediatic, iar partidele din opoziție s-au folosit copios de șansa oferită. Chiar prezidentul i-a sărit în apărare, zicând că zicerea nu e chiar o înjurătură, ci un mesaj de protest sau ceva asemănătos.
Alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc pe 26 mai 2019. Managementul politic zice că un candidat independent trebuie să atingă momentul maxim de popularitate în săptămâna în care au loc alegerile, deci undeva între 21-27 mai 2019. Ori, Răzvan Ştefănescu a atins acest optim în iulie 2018. Dorința lui Răzvan Ştefănescu să devină europarlamentar va rămâne doar la stadiul de dorință, căci este puțin probabil ca vreun partid să aibă voturi care să-i prisosească. În plus, partidele de dreapta nu-l vor sprijini ca independent și pentru faptul că el ia din voturile lor. Nu vreau să spun mai multe acum, căci demonstrațiile care se fac se vor folosi și pentru alții, iar eu nu am interes să prezint lecții de folosit unora care ar fi trebuit să le știe din moment ce se dau grande în marea politică.
Şoferul Răzvan Ştefănescu nu a ales momentul optim, căci el va trebui să vină cu ceva mult mai șocant decât MUIEPSD ca să devină interesant și să fie preluat de un partid de dreapta, nu ca independent și să aibă oarece succes, adică să devină europarlamentar cu salariu de peste 8.000 de euro pe lună și cu consilieri. El ar trebui să aibă exemplu pe Mircea DIACONU care a evoluat în așa fel încât ajutat de ANI și de sentințele definitive din justiție, a atind momentul optim exact când a trebuit. Mai mult, el nu s-a poziționat spre dreapta, iar ajutorul alegătorilor a venit dinspre centrul stânga și așa nepopulat.

(15 decembrie 2018)

Milițianul balerin

În anii mei de studenție de câte ori ajungeam în zona Universității aveam ocazia să văd un adevărat spectacol. Era un milițian cu o poziție a corpului de adevărat artist, care dirija circulația cu gesturi de artist. Avea parcă o muzică numai de el știută și mișca brațele și degetele în așa fel încât șoferii să pornească și să treacă prin intersecție asemeni unor dansatori într-un spectacol.
Într-o zi am stat și l-am urmărit pe milițianul balerin până când a terminat. L-am văzut cum a ieșit din intersecție. Pășea ca un balerin în spectacol chiar și pe stradă. Sunt unii oameni care știu să facă din meserii banale adevărate acte artistice. El era unul dintre aceștia. Îmi spuneau colegi studenți la Universitate că mulți stăteau și priveau pe fereastră în pauzele de la cursuri și seminarii micile spectacole date de acest artist anonim.
Mulți ani am sperat că voi vedea un alt milițian sau acum, un polițist care să facă exact ceea ce făcea acel mișițian balerin acum peste 40 de ani în urmă. Nu a apărut artistul până acum și nu disper. Sunt sigur că va apare. Nu va fi ceea ce a zis George CĂLINESCU atunci când a încheiat nonografia dedicată lui Mihail EMINESCU în ideea că va trebui să treacă secole și să curgă multă apă apă de Dunăre.


(15 decembrie 2018)

Friday, December 14, 2018

O aplicație informatică interesantă

Am văzut o cabină. Pentru 5 USD m-am așezat pe un scaun, am selectat între numele unor mari pictori pe cel al lui Leonardo da VINCI. mi-am potrivit figura și am apăsat pe un butom. pe ecranul unde era chipul meu preluat de o cameră de luat vederi, a apărut o mână și un creion și încet-încet a desenat ceea se vede mai jos.




Ca să fie mai credibil, din când în când, mai apărea și cealaltă mână, care ștergea ceva dintre liniile desenat anterior. Destul de repede, s-a încheiat procesul artistic și mi-a fost livrat de la o imprimantă, tot acolo în cabină, o foaie de hârtie cu desenul făcut.
Eu am găsit la nivelul acela ca fiind foarte interesantă aplicația. Acum, după ani și ani, nici nu mi se pare o grozăvie, dar atunci era ceva spectaculos. Și la noi sunt cabine unde pentru câțiva lei se fac mai multe poze care se livrează ca un semn de carte. Este o aplicație cam primitivă. Acum, la nivelul anului 2018 ar trebui să fie lucruri cu mult mai spectaculoase, mai ales că chestiile de trucaje pe calculator sunt deja fumate. Nici nu ar mai trebui să se îmbrace omul în costume de epocă și nici nu ar trebui să mai fie necesare decoruri exotice. Toate se fac numai printr-o aplicație grafică în care chipul persoanei este redimensionat și pus acolo unde se vrea prin alegerea decorului și a costumului.


(14 decembrie 2018)

Contabilitatea ridicolă

Mi s-a părut absolut ridicol faptul că în contabilitatea numai latura cantitativă contează, iar latura calitativă este aruncată la gunoi. Pe când funcționa guvernul VĂCĂROIU evoluția calculatoarelor a luat-o razna rău de tot. Uziura morală a calculatoarelor era de-a dreptul criminală. Se ajunsese ca valoarea de inventar a unei geoarse de calculator IBM 286 să fie de trei ori mai mare decât a unui calculator IBM 486 care nici nu suporta comparație din punct de vedere a performanței. Când le spuneai contabililor să scoată acele geoarse din uz că nu mai valorau nimic, ei invocau faptul că nu se amortizaseră. Contabilitatea a fost aceea care a condamnat multe întreprinderi la moarte prin rămânerea în urmă cu dotările, doar pentru că în scripte, vechile utilaje trebuiau că mai producă, deoarece erau bune, nu necesitau cheltuieli, la unele care se amortizaseră, numai trebuiau incluse în costuri ratele de amortizare. Mai ridicol decât atât nici nu avea cum să fie, căci gândirea ridicolă, imobilă, fără perspectivăp, strict scriptică nu duce decât la mari eșecuri.
Atât timp cât contabilitatea nu presupune pași hotărâți, conturi în care să se înscrie efectele deciziilor majore, bazate pe risc, contabilitatea nu va însemna decât hârțogăraie de doi bani, care nu aduce progres și nici bunăstare.
Contabilitatea musai trebuie să reflecte aspectele dinamice, aspectele calitative. Numai așa va scîpa de mocirleala în care se zbuciumă și de stalinismul pe care l-a dezvoltat până la obscenitate, anchilozând orice umbră de inițiativă și de curaj.
Nici acum lucrurile nu stau mai bine, atât timp cât mijloc fix se consideră acela care:
- are o valoare mai mare decât X lei;
- durata de folosință este mai mare de un an.
Acum un memory stick este vai, vai, un mijloc fix deși nu are cum să fie comparat cu un strung sau cu un robot industrial. Definirea contabilă cum că mijlocul fix e folosit la producție și are durată de utilizare mai mare de un an mă duce cu gândul că un ac de cusut la o adică este și el tot mijloc fix. Ridicol! Dar nu avem ce face atât timp cân contabilitatea nu scapă de ridicolul în care s-a afundat prin neluarea în considerare:
- a ipotezelor de lucru,
- a variantelor de operare,
- a opțiunilor de acțiune,
- a flexibilității de abordare.
Cantonarea în scheme rigide, în groaza că lumea musai este formată din hoți, delapidatori, borfași și din golani puși pe prăduială, nu va face din contabilitate instrumentul pus în mâna oamenilor inteligenți, gata să facă afaceri adevărate, spre binele organizației în particular și a societății în general. Nelucrând cu niveluri estimate, cu niveluri prognozate, cu niveluri calculate și cu niveluri efective, totul devine o poveste urâtă puturoasă și de neutilizat. Contabilitatea în ridicolul ei lucrează cu acte. Ce bine ar fi dacă undeva s-ar înregistra în contabilitate nivelurile prognozate, după aceea nivelurile planificate și ceva mai târziu s-ar înregistra nivelurile efective. S-ar vedea gândirea managerială, dinamica în acțiune a organizației. Așa, acum, totul este la timpul trecut. Ridicol.

(14 decembrie 2018)

Contabilitatea calitativă

Toată lumea acceptă adevărul simplu că între o decizie bună și una foarte bună există diferență de câteva milioane de euro. Contabilitatea clasică nu are capacitatea de a sesiza astfel de nuanțe. Este nevoie de Contabilitatea calitativă, care la debit are efectele cantitative ale deciziilor care se iau și la credit apar valorile care s-ar fi obținut din luarea unor decizii cu mult mai bune.
Această contabilitate are sorți de izbândă la un nivel minim datorită mediocrității fiecăruia dintre noi și din faptul că nu acceptăm că decizia pe care am luat-o nu este cea mai bună, căci ar fi fost și alte decizii cu mult mai bune, dar:
- ne-a lipsit curajul,
- am avut minusuri de imaginație,
- am fost dominați de limitele noastre,
- ne bântuie rutina,
- mergem cu turma,
- cu acceptăm ideile altora,
- ne-a acaparat micimea.
Sunt situații în care lucrurile sunt mult mai concrete. Să zicem că avem niște bani. Îi jucăm la bursă. Am luat decizia să cumpărăm 1.000 de acțiuni la firma X cu 2 lei bucata și peste o lună, acțiunile au ajuns la 3 lei. Dacă am fi cumpărat la forma Y cu 4 lei acțiunea, inițial ziceam că numărul de acțiuni este mult mai mic. Numai că peste o lună acțiunile firmei Y se vând cu 10 lei bucata. Efectiv noi câștigăm 500 lei. Dacă cumpăram acțiuni de la firma Y cele 250 de acțiuni ne aduceau 1.500 lei, adică de 3 ori mai mult. Contabilitatea calitativă scoate în evidență calitatea managementului, căci un management slab duce la câștiguri modeste, în timp ce un management inteligent, calitativ cu mult mai bun aduce profituri superioare. Trebuie înregistrate variantele de lucru, trebuie scrise variantele adoptate, dar nu trebuie neglijate variantele celelalte, să se vadă ce înseamnă decizia slabă. Contabilitatea calitativă are menirea de a evidenția exact ceeaq ce însemnă soluție bună, versus soluție foarte bună. Există și cealaltă situație, înregistrarea soluției bune, versus soluția proastă, numai că soluțiile proaste trebuie privite limitativ, căci ar genera tot timpul falsificarea în contabilitate, căci tot timpul s-ar scrie soluția adoptată ca fiind soluția excelentă dacă tot timpul este pusă în antiteză cu soluția proastă.


(14 decembrie 2018)

Contabilitatea cantitativă


Acum, dacă plătim un salariu, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă vindem un produs, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă ne aprovizionăm cu un material, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă achiziționăm un utilaj, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă înregistrăm profit, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Acum, dacă facem ceva, orice lucru, pac îl înregistrăm în contabilitate debitând un cont și creditând alt cont.
Este normal să fie așa.
Când se face înregistrarea se scriu elemente cantitative precum:
- data la care s-a produs evenimentul,
- data la care se face înregistrarea,
- denumirea evenimentului,
- numere de identificare,
- valoarea rezultată din acte,
- cine a derulat evenimentul,
- destinația rezultatului.
Este normal să fie așa.
În final, bilanțul trebuie să se închidă, adică valoarea de la debit trebuie să fie egală cu valoarea de la credit. Dacă ceea ce numim noi contabilitate ne-ar fi ajutat nu să fim perfecți prin exactitate, ci să fim eficienți, contabilitatea ar fi fost de un ajutor. Dar a spune că organizația are o contabilitate perfectă, dar este falimentară, este o chestie și de prost gust și vulgară și aiuritoare, până la un punct. De aceea, în opinia mea, contabilitatea trebuie să aibă și o altă latură, care să evidențieze clar că lucrurile merg bine, respectiv, că lucrurile nu merg bine, dar cu mult timp înaintea dezastrului organizației.

(14 decembrie 2018)