Wednesday, July 18, 2018

365 împotriva României: Lucian ONEA maestrul din unitatea de elită


Lucian ONEA a avut o conferință de presă în care explica el, plin de sine, ce și cum stau lucrurile cu paradeala în langajul cel procuroresc. Se vedea de la o poștă că acest Lucian ONEA nu este obișnuit să aibă un dialog, ci să poruncească și toți ceilalți să execute orbește ceea ce vrea el și cum vrea el și când vrea el.
Dacă era un profesionist adevărat, dacă avea un management adevărat și dacă era un bărbat adevărat, obținea exact aceleași rezultate și probabil cu mult mai multe și mai bune, fără să fie pus în situația absolut jenantă îb care este acum. El trebuia să știe că dacă te pui la troacă cu porcii, ajung ei să te mănânce pe tine, lucru care s-a și întâmplat.
L-am inclus pe Lucian ONEA în cohorta celor 365 care au făcut rău țării acesteia pentru că prin metodele folosite, a tras în jos sistemul de justiție cu multe zeci de ani. El a făcut tot ceea ce fac oamenii slabi, cu pregătire profesională modestă, fără anvergură și mai ales, fără suflet. Când l-am văzut pe el, mi-am adus aminte de unul Gogu al lui IORGU, bărbat cât muntele care lucra la morgă. Când tata l-a întrebat cum mănâncă el de prânz, Gogu i-a explicat:
- Scot pachețelul de mâncare din servietă, fac un pic de curat pe banc și mă apuc să mănânc.
Ne-a explicat că pe banc rămăsese cadavrul despicat cu măruntaiele scoase, chestie care nu-l deranja câtuși de puțin. Apoi strângea ziarul, se ștergea la gură și relua treaba. Ne-a zis că înainte de a se apuca să mănânce se spală bine cu apă și săpun pe mâini, dar tot el ne-a zis că nu-și desface șorțul de la gât.
Cam așa mi-l imaginez și pe Lucian ONEA procurorul, care după ce face și desface totul după bunul plac, merge la chef ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dacă are soție și copilași, probabil se poartă ca un soț și ca un tată iubitor, ceea ce nu era rău. E mare lucru să fii doi sau trei în unu, dar așa cum este șamponul, tot așa trebuie să fie și omul. Regret că un om în putere nu a avut resursele să fie altfel și să-și facă meseria fără niciun cusur, iar despre paradeală să vorbească alții, nu el. Prin elite eu am înțeles cu totul altceva. În universități elitele studențești sunt cei care sunt printre cei 3% ca medii dintre cele mai mari. În producție, elitele sunt creative, au rezultate de excepție. Nu cred că prin ceea ce ni s-a arătat din interceptările lui COZMA că la Ploiești a fost vreodată o unitate de elită. Punct.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Traian BOERU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.
Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Traian BOERU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Traian BOERU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore Traian BOERU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ștefan COJOCARU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.
Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ștefan COJOCARU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ștefan COJOCARU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore Ștefan COJOCARU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Tudor DACU, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.
Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Tudor DACU, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Tudor DACU este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul desore 
Tudor DACU preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ion TUCAN, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.
Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ion TUCAN, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ion TUCAN este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.

(Materialul preia ceea ce este scris despre IACOBUȚĂ, alt asasin al profesorului IORGA, căci echipa nu a a vut membri cu sarcini distincte precizate de istorie)


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ștefan IACOBUȚĂ, unul din asasinii lui Nicolae IORGA

Mișcarea legionară, încurajată ani în șir în demersurile ei, s-a dezvoltat, urmând o traiectorie specifică oricărei mișcări politice cu un nivel de omogenitate foarte ridicată prin radicalismul obiectivelor sale, în comparație cu mersul societății inegale, corupte, plină de contradicții și deslânate în care se manifesta.
Se știe că cele mai noble idealuri, atunci când se trece la punerea lor în aplicare apar adevărați monștri, care fac din ceea ce trebuia să se întâmple inițial, exact contrariul. Mișcarea legionară a fost un fel de copil neastâmpărat pentru toate partidele politice până în clipa în care amploarea sa și a liderului său smulgea hălci întregi din partidele vechi la urnele de vot. Atunci s-a declanșat aversiunea față de legionari, care a culminat cu lichidarea liderului lor, chestie care nu a rămas fără urmări, pentru că în absența liderului mișcarea nu s-a destrămat. Liderul plecat a devenit un partir, un simbol și a conduc prin prezența sa mitică mișcarea, exact cum s-a întâmplat cu creșterea în amploare a creștinismului în absența Celui care l-a propovăduit. Legionarii au copiat modelul, iar politicienii cu vederile lor învechite, înțepeniți în trecutul lor glorios cândva, nu au înțeles. Ideia de a face corecțiile pe care legionarii le considerau necesare i-a orientat pe aceștia spre a elimina pe cei ce se făceau vinovați direct sau indirect de prigonirea lor și de eliminarea celor din vârful mișcării, în frunte cu Corneliu ZELEA CODREANU. De aceea s-au format acele echipe ale morții. O astfel de ecipă, cu un obiectiv precis l-a inclus pe Ștefan IACOBUȚĂ, echipă care a avut ca obiectiv eliminarea marelui savant Nicolae IORGA. Istoria descrie cu detalii calvarul ultimelor ore din viața savantului, găsit împușcat lângă o lizieră de lângă Ploiești. Și acest Ștefan IACOBUȚĂ este unul dintre cei care au tras România înapoi cu zeci și zeci de ani, pentru că Nicolae IORGA nu era în primul rând om politic și un genial savant care nu spusese tot ceea ce avea de spus în știința istoriei, dar nici în arta poetică și nici în arta dramatică, arte pe care le slujise exemplar. Este adevărat că el avea o listă de lucrări de peste 1.000 de volume remarcabile, dar tot el, Nicolae IORGA avea o putere de muncă ieșită din comun care îi permitea să mai scrie în continuare lucrări tot atât de valoroase ca lucrările scrise anterior. De aceea, noi ca români am devenit mai săraci cu mmult mai mult prin eliminarea fizică a marelui savant.


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Dr. Petru GROZA martorul falsurilor

Despre Dr. Petru GROZA se știe că era un om educat. Clar că nu există nicio explicație cum un om cu educația lui și cu statutul lui social ca avere, să realizeze o astfel de apropiere față de mișcarea de stânga. Probabil Dr. Petru GROZA era un idealist incurabil și a crezut că numai în acest fel avea șansa să transpună ideile sale specifice din Frontul plugarilor al lui, în practică.
Eu l-am numit pe Dr. Petru GROZA martor sau spectator al unor falsuri grosolane. Cu educația sa sunt sigur că și-a dat seama de falsificarea alegerilor din 6 martie 1946. Frontul plugarilor împreună cu alte 6 partide au obținut 84,1%, iar PNȚ obținuse 7,7% și PNL  0,72%, ceea ce echivala cu sfârșitul acestora din urmă. Nu cred că Dr. Petru GROZA nu vedea ce se întâmplă cu clasa de mijloc și ce înseamnă naționalizarea din 11 iunie 1948. Chiar li forțarea abdicării Regelui MIHAI I este cu o interpretare care ne lasă cu gura căscată dacă cineva ar spune că nu exista și o altă cale. Deci Dr. Petru GROZA a fost martorul acelor falsuri și a ocupat funcții, girând cu notorietatea lui pe multele dintre acestea. Nu vreau să scriu nimic despre ce a reprezentat Frontul plugarilor de la înființarea lui și până la momentul cînd el Dr. Petru GROZA, a început să ocupe demnități în stat, vremurile acelea fiind extrem de tulburi. Sunt sigur că prin ceea ce el a făcut, s-a pus în slujba ocupantului, conștient fiind de acest lucru, fără a merge pe ideia că el reprezenta răul cel mai mic. În acest context consider că Dr. Petru GROZA la anvergura lui știa exact ceea ce face, a făcut lucruri pe care le consider că au tras înapoi țara cu zeci și zeci de ani, făcând jocul ocupantului militar.


(18 iulie 2018)

365 împotriva României: Ion DINCĂ zis teleagă


Ion DINCĂ a fost de toate și sus la CC și pe la judțe și pe unde a trecut a lăsat dâre destul de urât mirositoare. El a tras țara înapoi prin măsurile dure pe care le-a luat pe unde a trecut. În Pitești el a impus ca toți care și-au montat balcoane, să le dea jos. Dacă mergea la o ședință și acolo vedea ceva rău, cei identificați erau destituiți, deferiți justiției și băgați la pârnaie, drept care i s-a zis Ion Teleagă, ca o dezvoltare a cuvintelor te leagă. Știu că el imprimase o anumită tendință și nimeni nu-i sufla în ciorbă. Mi s-a întâmplat să fac cros pe șoseaua la IMGB înainte de 1989 și el era cu o echipă care analiza producția agricolă din jurul uzinei. În mod normal el ar fi trebuit la poziția lui să aibă bodyguarzi, ceea ce nu s-ar fi întâmplat acum. Eu făceam cros, am trecut pe lângă echipa lui Ion Teleagă și nimeni nu mi-a zis să trec mai pe ocolite. Și când m-am întors el era tot acolo. El nu accepta să fie contrazis. Nu numai el dar și ginerele lui care era mare șef cu partidul în ICI. Ion Teleagă a ținut țara pe loc nu prin deciziile lui fulminante, ci prin teama pe care a indus-o tuturor celor cu care intra în contact. Oamenii aproape paralizați nu mai făceau nimic, așteptau să treacă timpul căci mergând pe această line se aplica proverbul cine nu muncește, nu greșește. Țara a stat pe loc în loc să meargă înainte. Mai mult, dar nefăcând nimic era mai rău decât s-ar fi făcut lucruri slăbute, mediocre, nu excepționale.

(17 iulie 2018)

Perfect 10

La 18 iulie 1976 la Montreal Nadia COMĂNECI lua primul 10 din istoria gimnastii. Ea reprezintă 10 perfect.
Ea reprezintă România, ea este România.
Cine știe în lume despre Crin ANTONESCU?
Cine știe în lume despre Ion ILIESCU?
Cine știe în lume despre Liviu DRAGNEA?
Cine știe în lume despre Viorica DĂNCILĂ?
Cine știe în lume despre Ludovic ORBAN?
Cine știe în lume despre Elena UDREA?
Cine știe în lume despre Raluca TURCAN?
Oriunde am mers și am zis România, străinii mi-au răspuns: NADIA.
Nu este un lucru mai minunat pe lumea aceasta!
(18 iulie 2018)

Examenele studențești în timpul comunismului

În timpul comunismului, învățământul superior în general și cel economic în special, erau caracterizate prin următoarele trăsături:
- învățământul era obligatoriu ca frecvență la cursuri și seminarii,
- procentele de promovabilitate erau esențiale în analize,
- săptămâna de studiu era de cel puțin 36 de ore de cursuri și seminarii,
- partidul conducea toate elementele constitutive ale învățământlui,
- elementele de democatizare erau absente din cauza centralismului democrat.
În niciun caz nu se urmărea decăderea învățământului prin scăderea calitativă a procesului educațional, inclusiv a modului în care decurg examenele. Comunismul, cel care clădea omul nou, se baza pe muncă, cinste și pe principiile educației comuniste. Atunci nu era nevoie nici de transparență, nici de discuții, nici de critică. Partidul ținea în mână totul, pe profesori, pe studenți, dar mai ales pe agitatorii și propagandiții din rândurile studenților și profesorilor.
La examene studenții știau din timp care sunt:
- materia ce se găsește pe bilete,
- perioada de susținere a examenelor,
- sistemul complet de notare,
- drepturile studenților și profesorilor,
- respectul pe care fiecare parte și-l poartă.
În timpul comunismului:
- studenții care aveau absențe și nu aveau activitate la cursuri și seminarii, erau nominalizați că nu au dreptul de a intra în examen,
- modul de alcătuire a subiectelor era cunoscut, modul de corectare nu era pus în discuție, datorită calității corpului profesoral, ceea ce făcea ca discuțiile pe lucrare între profesor și student să se soldeze, pe bune, nu prin forță, prin acceptarea rezultatului primei corecturi,
- promovarea examenului era dată de ceea ce studentul scria în teza de examen sau după calitatea răspunsului dat la oral,
- dacă examenul avea probă scrisă și probă orală, apăreau situații în care studenții care obșineau note peste 8 intrau la oral numai dacă doreau să-și crească nota, iar ceilalți intrau la oral cu toții, 
- activitatea de la seminar și de la cursuri cântărea la rotunjirea notei la examen, dar niciodată nu intra în calcul într-o formulă matematică.
Rolul asistentului era esențial la examen. Asistentul de la seminar venea de regulă la subiectul aplicativ și-l asculta pe student. Asistentul era cel care arăta profesorului caietul de seminar și profesorul vedea dacă studentul a fost activ, dacă a fost prezent. dacă nota la examen era undeva 7,50 și studentul avea activitate bună, profesorul fie îi dădea nota 8, fie îl întreba dacă dorește să răspundă la niște întrebări suplimentare. Dacă studentul răspundea primea chiar 9, dar dacă răspunsurile nu erau cele mai potribite, studentului i se dădea nota 7 sau 8 de la caz la caz. 
În timpul comunismului relația student-profesor era extrem de bine definită. Studentul își respecta profesorul și avea încredere totală în profesolul său. Reciproc, profesorul își respecta studenții și era de maximă corectitudine, nefiind necesare elemente suplimentare care au la bază suspiciuni.
Și în timpul comunismului, în ședințele de partid, în ședințele de Consiliu Profesoral și chiar în Senat erau în discuție rezultatele la examene. Se produceau astfel de discuții când:
- coeficientul de promovabilitate era sub 85%,
- profesorul a dat subiecte din afara materiei predate,
- sistemul de evaluare era deficitar și subiectiv,
- studenții erau nemulțumiți, dar în mod obiectiv.
Profesorul în cauză trebuia să dea explicații, fără a da vina 100% pe studenții cu care a lucrat sau nu a lucrat așa cum i s-a cerut. Am participat la astfel de discuții, care nu erau execuții. Profesorii știau regulile și căutau să le respecte. Orice tratare superficială era sever sancționată de sistem, căci sistemul educațional avea suficiente elemente de autoreglare.
În comunism, examenele:
- nu erau numai scrise,
- nu se dădeau ca teste grilă,
- se dădeau la nivel de grupă, nu de serie,
- nu aveau așa de multe contestări ale notelor,
- presupuneau multă muncă din partea studenților,
- erau promovate numai de cei care știau materia,
- aveau și probe orale, pentru a evidenția temeinicia și creativitatea,
- presupuneau respectul față de efortul studentului,
- nu însemnau nicio tocmeală ca la piață.
Nu sunt un nostalgic al învățământului superior din comunism. Atunci erau foarte multe imperfecțiuni. Nu erau preluate modelele avansate. Acest lucru nu se face nici acum. De aceea învățământul superior este în picaj. Au fost preluate numai elementele care au dus la scăderea performanței și se vede de la o poștă că tinerii doresc să plece să învețe în străinătate. Mulți tineri nici nu se mai gândesc să facă o facultate căci o consideră pierdere de timp, căci diploma nu le ține de cald la găsirea unui loc de muncă bine plătit. Am lucrat și după 1989 până în 2012, deci știu și ce înseamnă învățământul din capitalismul de cumetrie, când miniștri educației sunt schimbați ca șosetele, când învățământul este subfinanțat, neglijat și marginalizat, iar despre cercetarea științifică nu mai zic nimic. Sunt mut.



(18 iulie 2018)

Îl citez pe Petre Doru de pe facebook și sunt șocat

Petre Doru 
16 ore
Kolinda Grabar-Kitarovic, președintele Croației :
1 -- A vândut avionul prezidențial
2 -- A vândut cele 35 Mercedes Benz care erau atribuite miniștrilor și altor oficiali. A returnat banii în trezoreria statului
3 -- Și-a redus propriul salariu și ale miniștrilor la jumătate
4 -- Costurile și salariile ambasadorilor și consulilor au fost coborâte la 60%
5 -- A mărit salariul minim în sectorul privat
6 -- A eliminat pensiile speciale pentru senatori și deputați
Vorbește fluent 7 limbi dar NU SE CREDE SUPERIOARĂ NIMĂNUI !!!
Mă întreb :
Nu ar fi bine s-o împrumutăm măcar câteva zile să-i învețe pe POLITICIENII noștri cum trebuie să acționeze atunci când sunt la putere ?
Zic unii:
Știați că pentru amenajatul ultim de la Vila Lac 2 s-au cheltuit cel puțin 2.000.000 euro să fie pe placul locatarului?
Știați că drumurile săptămânale București-Sibiu nu sunt plătite din buzunarul beneficiarului?
Știați că sunt pensii speciale de zeci de mii de euro?
Știați că sunt multe salarii de la stat și de peste 1o.ooo de euro pe lună?

(17 iulie 2018)

Tuesday, July 17, 2018

Dumbala Dumba

Mi-am adus aminte de o emisiune Tv în care cântecul acela al Andei CĂLUGĂREANU era interpretat rând pe rând de o cântăreașă de muzică populară, de o soprană, de o orchestră simfonică, dar și de corul Madrigal. Era ceva extrem de plăcut. Tot așa mi s-a întâmplat să dau peste bucata muzicală Dumbala Dumba și să văd că circulă în multe interpretări, ceea ce arată că ea reprezintă cu mult mai mult decât cred unii care se dau specialiști, din moment ce a trecut granița muzicii de taraf. Este deja un fenomen care trebuie studiat, căci viața nu este așa cum o gândim noi, ci este așa cum vrea ea. Doar la o simplă căutare am găsit pe Internet următoarele variante de interpretări:
Sunt sigur că este și o piatră de îcercare căci presupune o anumită abordare de dicție care nu este laîndemână oricui.
Versurile luate de pe internet sunt următoarele:
HAI DAI DUMALE
MARGARETO 'NTOARCETE 
MARGARETO 'NTOARCETE
INTOARCETE AȘA LA MINE
AMÂNDOI S-O FRIGEM BINE
AMÂNDOI S-O FRIGEM BINE

 DUM DAKA DUMELAKE DAI DUMALELE 
             DUM DAKA DUMELAKE DAI DUMALELE 
DAI DUMELAKE DAI DUMALELE
DIKĂ DAKĂ DUMELAKE DAI DUMALELE
BALĂLĂU E MANDATAR
LA INTERCONTINENTAL
VINDE CARNE FĂRĂ OASE
LA GAGICILE FRUMOASE
HAI DUMBA DUMBA DUMBAI
ȘI-O VINDE CU TREI LEI CIUNGA 
ȘI-O VINDE CU TREI LEI CIUNGA 

OOH DAI DUMALELE
DUM DAKA DUMELAKA DAI DUMALELE (2*)
DIKĂ DAKĂ DUMELAKE DAI DUMALELE (2*)
DAI DUMELAKA DAI DUMALELE
DIKA DAKA DUMELAKE DAI DUMALELE
NU TE UITA CĂ SUNT MICĂ
CĂ SCOT GARDUC DIN PĂMÂNT
NU DISPA CĂ SUNT BRUNETĂ
DITAMAI BAROTA LENTO !
HAI DUNUN DAI DAI NUNUN
DAI DAI DAI DAI NUNUN DAILA 
DAI DAI DAI DAI NUNUN DAILA
 OOH DAI DUMALELE
DUM DAKA DUMELAKA DAI DUMALELE 
DUM DAKA DUMELAKA DAI DUMALELE 
DIKĂ DAKĂ DUMELAKE DAI DUMALELE 
DIKĂ DAKĂ DUMELAKE DAI DUMALELE 
DAI DUMELAKA DAI DUMALELE
DIKĂ DAKĂ DUMELAKE DAI DUMALELE
Textul nu e complex, nu este cu mult mai deosebit de alte cântece care s-ar cânta spre dimineață la chefuri. Dar are ceva special legat de ritm dar și de întorcerile deosebite din grupurile de silabe cu ruperile abrupte inaccesibile multor soliști fără exercițiu.


(17 iulie 2018)

Maria BUTACIU, marea cântăreață din Ardeal

Maria BUTACIU este o voce cu totul specială a Ardealului, caracterizată prin:
- claritate,
- muzicalitate,
- originalitate,
- putere,
- specific.
Ea a venit cu nenumărate melodii care au devenit șlagăre și care nu mai sunt de închipuit fără a fi cântate de ea. 
Are în repertoriu cântece precum:
 Auzit-am, bade eu
 Bade, pălărie nouă
 Firule, măi fir de iarbă
 Cui nu-i place dragostea
 După deal răsare luna
 M-am suit în dealul Clujului
 De s-ar afla cineva
 Sunt oșancă, bine-mi pare
 Vine trenul din Ardeal
 Rău mă doare inima
 Măi bădiță din Ardeal
 Copil orfan cu ochi căprui
 Strigătura găinii la nuntă
 Adă, Doamne, trenu-n gară
 Bădiță din satul meu
 Marinarul amorezat
 Mândru zice cetera
 Povestea puiului de cerb
 Trei păcurărei.
Nu știu care dintre ele este cel mai frumos, pentru că toate sunt la fel de frumoase. Cântecele Mariei BUTACIU sunt de ascultat și de fredonat imediat pentru că au o linie melodică ușor de reținut, iar versurile parcă curg unele din altele, de parcă le-aș fi cunoscut dintotdeauna.
Ca bărbat zic doar atât: Maria BUTACIU, frumoasa Maria BUTACIU a avut de toate pentru a fi una dintre cele mai mari cântărețe ale Ardealului. Și este, căci Dumnezeu i-a dat suflet, simțire, voce, sensibilitate, putere, bucuria de a cânta și ambiția de a munci mult și bine.
Am văzut-o mai anii trecuți în spectacole cu aceeași ținută elegantă, cu același zâmbet, cu aceeași vioiciune în privire, cu aceeași voce penetrantă și cu aceeași grijă de a fi la mare  înălțime cu interpretarea. A cântat o doină la fel de frumos ca și un cântec de joc, ritmurile fiindu-i convenabile oricare ar fi ele, căci antrenamentul îi permite să aibă rezistența și  necesare.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Ana BLANDIANA și rima ei facilă


Aș fi rămas tot la ideia că Ana BLANDIANA este poeta care a scris veruri interesante și care a determinat ca acel supliment literare condus de Ion CRISTOIU să-și înceteze apariția prin publicarea poemelor ei. Dacă Ana BLANDIANA nu ar fi făcut pe marea democrată și pe sublima oprimată de vechiul regim aș fi tăcut. Dar Ana BLANDIANA a fost publicată chiar în anul 1989 în BPT într-un tiraj amețitor. Cel ce i-a făcut prefața, academicianul Eugen SIMION avea să fie luat la șuturi de însăși Ana BLANDIANA. 
Atunci mmi-am adus aminte că și ea a pus o cărămidă la poezia prolectcultistă cu poemul în care regreta că nu a fost primită în UTC că nu împlinise 15 ani și atunci a făcut să rimeze zid cu partid. Deci Ana BLANDIANA nu era chiar ceea ce dorea ea ca  lumea să creadă despre ea. Uite, eu nu vreau să rețin și cealaltă fațetă a poetei. Merg pe mâna proverbului machedonesc că dacă într-o oală cu ciorbă pui o lingură de c---t totul c---t se numește. Deci, lingura de c---t a fost rima zid cu partid și totul s-a dus pe apa sâmbetei și este și păcat și nedrept, mai ales că poeta este acum îndurerată.
(17 iulie 2018)

Bolșevismul capitalist și mioritic

Fără a exista studii complete și fără a avea demonstarții cum că sistemul de termoficare centralizat este și cel mai eficient, în Ro sunt ținute în viață sisteme care s-au dovedit a fi falimentare, doar pentru a-i face pe oameni dependenți de stat, de mâna guvernanților.
Placarea blocurilor se face centralizat. Încălzirea se face centralizat. mai trebuie să meargă oamenii cu gamelele la cantina populară, totul devenind centralizat. Deja cantinele săracilor funcționează ca experiment. Dacă cineva va avea imaginație le va extinde și în multinaționale vor fi date bonuri la cantine, nu ale săracilor, dar tot cantine, cu mese servite centralizat ca într-un comunism ceva de nivel mai înalt.
Deci, a nu-i lăsa pe oameni să opteze asupra sistemului de încălzire, asupra modului de alimentare, asupra modului de a merge la doctor, înseamnă a-l reduce pe om la condiția de robot, de individ strict dependent de ceea ce vrea statul, doar pentru a stimula corupția și idgnoranța. Numai cu oameni ignoranți și dependenți statul are voturile de partea lui. Noroc că mai vin și revoluțiile. Numai că revoluțiile nu vin an de an ci cam la 50 de ani. Așa că este de așteptat până se va umple paharul și lumea își va lua dreptul la adevărata libertate, căci aici nu e nici capitalism, nici libertate, nici dezvoltare, nici liniște. Aici este cazanul cu zmoală, de unde ne așteptăm din moment în moment să sară dracii și să ne bage în lichidul vâscos, lucios, negru și clocotind.


(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Maria BANUȘ instruiește America

Cine încearcă să deschidă manualele de literatură din vremea școlii mele, va găsi acolo poeziile foarte lungi și plicticoase ale poetei proletcultiste Maria BANUȘ. Mă refer la poezii precum Ție-ți vorbesc Americă și Frumoasă ești patria lumii. Această Maria BANUȘ chiar a luat o medalie la Festivalul Internațional al Tineretului și Studenților de la Varșovia din 1955.
Și ea cași ceilalți poeți militanți, în sensul primitiv al cuvântului, au tras literatura română în jos, căci ei au venit dând din coale, neajutați nici de geniu, nici de talent, ci dornici de afirmare prin orice mijloace. În poeziile lui Maria BANUȘ se vedea caracterul direct, brutal chiar al mesajului dedicat parcă unor persoane cu nivel de inteligență de sub 30.
Și acum îmi răsună în urechi stihurile acesteia, precum:
Mamă vitează și bună, cum ai trecut prin vâltori,
Cum sângerata-i de tare, cum ne-ai adus aurori.?
Flarcără fără cenușă, strajă în clipa cea grea,
Astăzi și pururi de veghe, Moscovă, inima ta!
Mulți vă întrebați cum mama dracului de am ținut minte asemenea trăznăi? Unele lucruri ți se întipăresc în memoria de copil prin dimensiunea de-a dreptul apocaliptică a mizeriei lor.
Și poezia Donca, după atâțea ani mi-o reaminesc căci avea un refren parcă:
E primăvară Donca
Și ți-a-nverzit mormântul,
E primăvară, Donca
Și țara-ți șese cântul....
După ani și ani, după ce s-a scunfundat în jegoșenia proletcultismului, Maria BANUȘ a încercat să scrie poezie, dar nu i-a ieșit, căzând în uitarea unora, nu și a mea, căci unui om care a făcut atîta rău culturii noastre, n-am cum să-i atribui uitarea.



(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Mircea NEGULESCU slujbașul din unitatea de elită

Toate înregistrările făcute de COZMA și date pe Antena 3, referitoare la procurorul Mircea NEGULESCU slujbașul din unitatea de elită de la Ploiești mi-au arătat în toată goliciunea ei imaginea unei activități la cote aberante, lăudată în repetate rânduri la rapoartele anuale de la centru, unde prezidentul asculta de-a dreptul entuziasmat.
Ce am auzit eu în acele înregistrări m-au făcut să cred că doi adunat cu doi nu mai dau demult patru și nici cinci nu dau și nici șapte, ci dau exact cât vrea mușchii lui Mircea NEGULESCU.
Vocabularul lui Mircea NEGULESCU era extrem de colorat, viu, interesant și comun cu cel al oamenilor dintr-o anumită zonă, oricum alta decât cea a intelectualilor, rasați, stilași, fardați, frezați, pensați, călcați și încălțați.
Accentele lui Mircea NEGULESCU depășeau cu mult zona impetuozității stilistice și se poziționau spre locurile periferice, vecine cu mahalalele rău famate, poziționare pe care numai o siguranță de sine dusă la extrem o instaurează în mintea și în sufletul cuiva.
Oricum, Mircea NEGULESCU reprezintă o mostră de personaj care prin atitudinea sa s-a poziționat împotriva României, căci joaca cu destine prin falsuri și încălcare de lege, aruncă procesul de înfăptuire a dreptății undeva în Evul Mediu, într-o inchiziție timpurie și aleatoare.
Chiar dacă el își va plăti oalele sparte, cu siguranță că prețul este cu mult mai mic față de deserviciile făcute luptei anticorupție în slujba căreia era, chipurile.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Dan MIHU acuză, acuză, acuză

Acum mulți ani, pentru prima dată un român, în persoana lui Cristian MUNGIU, regizor, câștiga cea mai prestigioasă distincție la Festivalul Internațional al Filmului de la Cannes în anul 2007 pentru filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Numai că la coborârea din avion, în loc să fie întâmpinat de urale și de buchete de flori, află că este acuzat de plagiat de o persoană pe nume Dan MIHU. Așa este la noi când lucrurile sunt neclare și pluțește ceva pâclos și sulfuros. Dacă lucrurile ar fi clare, dacă mersul în justiție pe drepturi intelectuale n-ar fi un dans al chiorilor, cu siguranță ar sta cu totul lucrurile și anume:
- cel vinovat ar plăti,
- nu s-ar mai face așa ceva,
- totul s-ar termina rapid,
- moral, plagiatul ar fi soluționat.
Cum lucrurile stau aiurea la noi și legea permite orice, sunt sigur că nici în ziua de azi nu am o veste de cum s-au terminat lucrurile în cazul semnalat de Dan MIHU. Ceea ce mă miră este faptul că filmul lui MUNGIU a fost asociat unui plagiat doar după ce a fost premiat. Așa rezultă din presă. Am mai auzit că bietul MUNGIU s-a ales și cu un proces din partea unor cântăreți din motiv că nu are acceptul lor în a le folosi frânturile de melodii care sunt ca fundal de epocă în film. Nici nu știu cine are sau nu are dreptate. Acum nu caut să rezolv eu dilema, dar știu că totul m-a întristat.



(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Regele CAROL al II-lea sclavul de femei


Regele CAROL al II-lea a fost  sclavul de femei în ideia că pe el nu-l satisfăcea nicio femeie și toată lumea o știa. În politică se profita de aceste cusur năstrușnic și mulți obțineau ceea ce doreau oferind la schimb trufandale. L-am inclus aici pe Regele CAROL al II-lea nu pentru defectele lui și cu atât mai puțin pentru calitățile lui. L-am inclus în rândul celor ce nu au făcut bine acestei țări pentru simplu fapt că Regele CAROL al II-lea era posesorul unei incredibile colecții filatelice, cu care a plecat din țară atunci când a renunțat la tron. Ce s-a întâmplat cu acea colecție nimeni nu știe. Nici nu mă mir pentru că filatelia nu este de nasul oricui, cu atât mai puțin de nasul unei muieri pentru care zâzaniile și ceea ce-i oferea din plin Regele CAROL al II-lea erau baza.
Sunt sigur că dacă Regele CAROL al II-lea avea un dram de iubire față de țara lui, în calitate de mare colecționar, ar fi trebuit să doneze acele timbre nu statului comunist, nu poporului român, dar măcar propriului său fiu MIHAI I, care se afla și el în pribegie.
Am fost de mai multe ori la Mănăstirea Curtea de Argeș și am văzut că undeva afară se află un sarcofag unde sunt rămășițele pământești ale Regelui CAROL al II-lea. De fiecare dată mă duc cu gândul la colecția de timbre pierdută pe vecie și mi se strânge inima, căci altfel ar fi trebuit să stea lucrurile. Probabil s-o fi gândit Regele CAROL al II-lea că țara nu-i este recunoscătoare. Pentru că a lăsat-o de izbeliște în momente de restriste pentru o iubire, zic eu, pentru altceva în cinci litere,zic alții, n-ar avea a-i mulțumi. Cu atât mai puțin că a plecat cu colecția de timbre care s-a pierdut.
(17 iulie 2018)

365 împotriva României: George GRIGORIU cântărețul de la curte


Mai întâi a fost Trio GRIGORIU al celor 3 frați, care cântau destule cântece interesante. Cântecul cu pescarul amator era bun. Au mai fost și altele. George GRIGORIU s-a desprins în compozitor și chiar a avut melodii frumoase.
S-a dat în stambă însă cu cântecul care s-a cântat și în China pe stadion de un cor format din 100.000 de cântăreți. La noi era melodia care ridica publicul în picioare.
Versurile erau:
Partidul, Ceausescu, Romania 

Din veacuri a luptat aceasta ţară
Şi fiîi ei de veacuri au visat
Aceasta minunata primavară
Pe care o traim inflăcarat.
Noi implinim tot ce-au visat strabunii
Şi ducem mai departe visul lor
Spre frumusetea acestei ţari şi-a lumii
Spre fericirea acestui drag popor.
Poporul, Ceauşescu, România,
Partidul, Ceauşescu, România.
Avem în fruntea noastra un fiu al ţarii
Cel mai iubit şi cel mai ascultat.
Ce-n lume, pîna-n departarea zarii
E pretuit de oameni şi stimat.
Şi-aceste trei cuvinte minunate,
Cuvinte demne ca un tricolor,
Noi le purtam în inima sapate,
Spre comunism, spre anii viitori.
Poporul, Ceauşescu, România,
Partidul, Ceauşescu, România.
Poporul, Ceauşescu, România,
Partidul, Ceauşescu, România.

Cât de trist trebuie să fie să intri în conștiința oamenilor printr-un lucru nasol. Mă gândesc și la nefericitul de Alexandru MACEDONSCHI care a tot scris el tot a scris și a dat cu bâta-n baltă anulând totul prin 4 versuri la moartea lui Mihail EMINESCU cu un X și continuarea nu o voi scrie că nu este demnă de statutul meu de individ care se respectă.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Sorin Ovidiu VÂNTU cu volatilizările șmecheroase


Sorin Ovidiu VÂNTU este un personaj negativ, negativ, negativ, pentru că:
- s-a folosit de oamenii creduli,
- s-a bazat pe prostia omenească,
- a făcut bani din nimic, mințind,
- și-a bătut joc de toți cei întâlniți,
- a dat măsura șmecheriei absolute,
- a jucat pe degete pe proști,
- a căutat să fie ceea ce nu era.
Sorin Ovidiu VÂNTU, un mediocru strălucitor, a avut în loc de sânge prin venele lui șmecherie amestecată cu tupeu și exuberanță.
El a fost tăticul unor mișcări în plan financiar care l-au îmbogățit și l-au făcut să fie unul dintre cei mai minfluenți bărbați ai României, clădindu-și imperiu prin mișcări rapide care au atras mai mulți bani decât orice altă bancă din toate timpurile. Chiar el vorbea de partide de sex pe maldăre de milioane de dolari în sufragerie, ceea ce arăta că disprețuia și banii, dar și pe cei de la care proveneau, căci pentru el banii însemna puterea absolută, căci multe nu-l ajutau pe Sorin Ovidiu VÂNTU. El a fost un personaj tras de sfori, căci nu-l văd așa de strălucitor încât să facă toate nenorocirile den FNI, așa din mintea lui, care nu mi s-a părut niciodată de depăși nivelul unui 5 sau 6 pe o scată de la 1 la 15. Faptul că știa să-i citească pe oameni, este un talent. Faptul că știa să facă combinațiile perfecte este un dar. Cui iar fi trecut prin minte să invite în seara de dinaintea marii confruntări la un SPA pe cel mai important contracandidat? Numai unui combinator perfect. Dovadă este faptul că imaginile cu vizita nocturnă erau perfecte, ceea ce înseamnă că existase o regie, în niciun caz a lui Sorin Ovidiu VÂNTU, ci a altora cu mult peste el, beneficiarul fiind ținut la curent. Cred. El a făcut rău că a prelungit calvarul cu încă 5 ani. Sunt sigur că SOV nu a jucat bine din poment ce și-a pierdut libertatea.


(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Gabriel LIICEANU omul fără ripostă

Filosoful Gabriel LIICEANU este omul fără ripostă  când prezidentul spunea că școala românească scoate tâmpiți. Deși ambii erau produse ale școlii românești, filosoful a tăcut.
Tăcerea sa este semnificativă, dar pentru mine a însemnat ceva rău de tot, din moment ce zicerea ieșea din gura prezidentului, iar cel care auzea se pare că era musafirul respectivului, deci ca musafir nu prea ai cum te uiți mai urât, darmite să ripostezi, căci invitația a fost făcută nu oricui ci celor care aprobă sau laudă, respectiv, laudă sau aprobă.
Trec cu vederea zicerile filosofului legate de războiul NATO cu sârbii, nu zic nimic despre slujirea și nici alte ziceri ale sale despre problemele care sunt în jurul său dar și al nostru.
Am admirat efortul filosofului Gabriel LIICEANU în promovarea literaturii moderne, prin publicarea de cărți deosebit de interesante și chiar existența librăriilor Humanitas, unde zăbovesc cu mare plăcere. Totuși, Gabriel LIICEANU a făcut acel rău prin tăcerea la zicerea aceea răutăcioasă, absurdă și nefericită a fostului prezident. Învățământul românesc nu scoate tâmpiți, căci eu nu mă consider tâmpit din moment ce sunt produs al acestui învățământ, cu care eu mă mândresc.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Dan DEȘLIU și versuri de închinăciune

Te slăvim Românie 
Versuri: Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU

Te slăvim, Românie, pământ părintesc 
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc 
E zdrobit al trecutului jug blestemat 
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat 
Astăzi noi împlinim visul lor minunat. 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română 

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor 
Cu poporul sovietic eliberator. 
Leninismul ni-e far şi tărie si avânt 
Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt, 
Făurim socialismul pe-al ţării pământ. 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română 

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim 
Vrem în pace cu orice popor să trăim 
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag 
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag 
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română.
Versurile sunt simple. Muzica este simplă. Eu nu am cum să știu ce a scris Eugen FRUNZĂ și ce a scris Dan DEȘLIU, amândoi poeți de un proletcultism revoltător, scandalos și absurd. Oricum, versurile sunt plăcute din punct de vedere ideologic, căci în acele vremuri existau:
- armate ruse pe teritoriul nostru,
- librăriile Cartea rusă,
- emisiunea Învățați limba rusă cântând,
- emisiunea Vorbește Moscova,
- în învățământ obligatoriu limba rusă,
- Institutul de limbă rusă Maxim GORKI,
- banarele imense cu I.V. STALIN,
- în școli portretul lui V. I. LENIN.
Nici nu aveau acești poeți să scrie altceva, căci orice poet care se vrea publicat, musai trebuie să scrie ceea ce plătesc stăpânii. Și în ziua de azi tot așa este. Vedem tablouri cu BECALI căci acesta plătește. Vedem tapițerie cu BĂSESCU ca oștean, pentru că acesta permite deschiderea de uși țesătorului
Nu știu de ce, dar Dan DEȘLIU a devenit spre apusul vieții un critic neîmplăcat al socialismului ceaușist. Probabil, ajunsese și el la blană, căci nimeni nu-i publica poeziile de demult căci erau o maculatură stupidă, iar de scris ceva valoros nu avea resurse s-o mai facă. Comparând bvremurile însorite cu cele în care și el era un cetățean oarecare, cu siguranță a fost împins spre disidență.

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Eugen FRUNZĂ și versuri de închinăciune

Te slăvim Românie 
Versuri: Eugen FRUNZĂ și Dan DEȘLIU

Te slăvim, Românie, pământ părintesc 
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc 
E zdrobit al trecutului jug blestemat 
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat 
Astăzi noi împlinim visul lor minunat. 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română 

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor 
Cu poporul sovietic eliberator. 
Leninismul ni-e far şi tărie si avânt 
Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt, 
Făurim socialismul pe-al ţării pământ. 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română 

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim 
Vrem în pace cu orice popor să trăim 
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag 
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag 
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag 

Puternică, liberă, 
Pe soartă stăpână 
Trăiască Republica Populară Română.
Versurile sunt simple. Muzica este simplă. Eu nu am cum să știu ce a scris Eugen FRUNZĂ și ce a scris Dan DEȘLIU, amândoi poeți de un proletcultism revoltător, scandalos și absurd. Oricum, versurile sunt plăcute din punct de vedere ideologic, căci în acele vremuri existau:
- armate ruse pe teritoriul nostru,
- librăriile Cartea rusă,
- emisiunea Învățați limba rusă cântând,
- emisiunea Vorbește Moscova,
- în învățământ obligatoriu limba rusă,
- Institutul de limbă rusă Maxim GORKI,
- banarele imense cu I.V. STALIN,
- în școli portretul lui V. I. LENIN.
Nici nu aveau acești poeți să scrie altceva, căci orice poet care se vrea publicat, musai trebuie să scrie ceea ce plătesc stăpânii. Și în ziua de azi tot așa este. Vedem tablouri cu BECALI căci acesta plătește. Vedem tapițerie cu BĂSESCU ca oștean, pentru că acesta permite deschiderea de uși țesătorului

(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Matei SOCOR și un cântec pe buzele tuturor

Compozitorul Matei SOCOR era un abonat al imnurilor de stat ale României. El știa să scrie muzică angajantă, simplă și ușor de preluat.
Nu trebuie analizată muzica lui separată de versurile scrise după care au fost cântete cele două imnuri scrise de Matei SOCOR.
Faptul că niște versuri care ar fi trecut neobservate, au fost cântate ani și ani de zile de elevi, de muncitori, de ostași de țărani și de sportivi la confruntări interbaționale unde învingători fiind se cânta imnul oficial și toată lumea asculta imnul scris de Matei SOCOR.
Când Iolanda BALAȘ a devenit campioană olimpică la Roma și la Tokyo s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.
Când Nadia COMĂNECI a devenit campioană olimpică la Montreal cu nota 10 s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.
Când Lia MANOLIU a devenit campioană olimpică la Mexico City s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.
Când Nicolae LINCA a devenit campioană olimpică la Melbourne s-a cântat imnul de stat pe muzica scrisă de Matei SOCOR.
Refrenul mă enerva teribil, căci în manualele noastre de școlari erau și versurile și portativele cu notele muzicale, iar zi de zi la începutul orelor se cânta imnul scris de Matei SOCOR.




(17 iulie 2018)

365 împotriva României: Mihai DULEA avea pâinea și cuțitul


Cine spune că Mihai DULEA era un prost se înșeală amarnic. El era doar un paznic al purității și integrității artei comuniste, care să proslăvească timpurile eroice pe care comunismul le clădea, le trăia și mai ales le consuma. Întrucât literatura și în general arta nu este ca matematica unde cântarul precis al logicii intervine gingaș sau brutal, după caz, Mihai DULEA era privit ca un satrap. Cu oamenii de artă nu este ușor de lucrat. Fiecare are sensibilitatea lui, personalitatea lui. Ceea ce este și mai dramatic este legat de faptul că fiecare se consideră un neînțeles, iar producțiile sale, geniale fiind, mai trebuie nu numai apreciate, ci și lăudate. Ori, Mihai DULEA era șeful cenzurii, omul pus acolo la Consiliul Educației și Culturii Socialiste, taman să apere arta de orice tentativă de imixtiune a curentelor burgheze, decadente și mai ales degradante, care ar fi lovit în fibra omului nou. Așa gândea acest Mihai DULEA, drept care făcea el ce făcea și bara orice tentativă de nonidilism roz-bonbon care trebuia să adie în tot ce se făcea în arta socialistă. Când tovarășul Mihai DULEA zâmbea, ceea ce însemna că lucrarea citită sau văzută se încadra în standarde. Când tovarășul Mihai DULEA pleca privirea ușor încruntată, însemna că în lucrarea de care se ocupase existau ceva probleme care obligatoriu trebuiau corectate sau eliminate. Când tovarășul Mihai DULEA se încrunta și te privea în ochi mustrător, era sigur că autorul călcase pe bec și opera lui era respinsă categoric. Și tovarășul Mihai DULEA era mai tot timpul posomorât, încruntat și mustrător. El a făcut mult rău, nu prin deciziile luate, ci prin managementul său defectuos, inegal, haotic, subiectiv și nedefinit. Un manager adevărat chiar și în zona cenzurii definește reguli precise și instrumente eficiente de evaluare. Toată lumea le știe și înainte de a merge la manager face autoevaluări și numai în puține cazuri apar situațiile de respingere. În acest fel și literatura și pictura și filmul ar fi avut evoluții cu totul spectaculoase, fără a se fi produs consumuri inutile de resurse. Căci a interzice un film sau a modifica scene dintr-un film încheiat înseamnă cu mult mai mult decât niște costuri. Înseamnă consumuri inutile de enerigie și de talent.
Eu consider că Mihai DULEA era un primitiv în zona managementului cenzurii și se înconjurase de sfetnici la fel de duri care nu-i ieșeau din vorbă, dar mai ales din gând boss-ului lor, ceea ce a dus la un regres vizibil al culturii în timpul dictaturii lui Mihai DULEA. Eu am văzut ce înseamnă un om cult pus la cenzură și ce înseamnă un primitiv, căci brigada artistică a Facultății de Cibernetică a fost vizionată rând pe rând de cel neavenit și respins conținutul în proporție de 90% pe motive unul mai tâmpit decât altul. La a doua vizionare, femeia cultă, curajoasă care făcea cenzura s-a tăvălit pe jos de râs, totul a trecut cu felicitări. Totul depinde în cenzură de curaj, de dimensiune și de viziune, căci totul are soluție favorabilă ambelor părți, dacă există inteligență, înțelepciune și aplecare. Mihai DULEA nu avea nici înțelepciune, nici inteligență și cu atât mai puțin aplecare. El era un biet slujbaș.

(17 iulie 2018)

Monday, July 16, 2018

Ion GHIȚULESCU, un mare cântăreț de folclor

Când am auzit prima dată de Ion GHIȚULESCU, m-am gândit că s-a apucat crainicul sportiv de folclor. Când l-am auzit cântând pe Ion GHIȚULESCU mi-am dat imediat seama că este doar o coincidență de nume. Cântărețul Ion GHIȚULESCU:
- are o voce puternică,
- dispune de un repoertoriu larg,
- este o prezentță puternică,
- vine cu o rostire clară a cuvântului,
- merge la sigur la inima ascultătorului,
- este deosebit de muzical.
Ion GHIȚULESCU este și cântărețul cu pseudonimul de Ion necunoscutul, care interpretează melodii mai deocheate, căci la distracție, poporul cere și așa ceva.
În repertoriul său se află melodii precum:
Vocea lui Ion GHIȚULESCU îi permite abordarea mai multor stiluri și el le oferă cântecelor sale din personalitatea lui, fără a imita ceea ce a cântat cel care a lansat fiecare piesă. Cântărețul Ion GHIȚULESCU are personalitatea și zâmbetul lui. Este cel care împarte  celor din jur din optimismul lui și aduce de fiecare dată bună dispoziție. Nu l-am auzit interpretând muzică decât în compania unor orchestre și tarafuri cu structură clasică. Nu l-am auzit acompaniat de clape sau alte chestii improvizate. Ion GHIȚULESCU este un mare interpret care întotdeauna a venit în costul național tradițional și având o mantie largă specifică portului oltenesc.


(16 iulie 2018)

Motivare = muncă la puterea a treia

Francezii ne0-au arătat ce înseamnă motivarea autentică. dacă au văzut că ai lor nu prea dau randament, au făcut ceea ce trebuia făcut. I-au înlocuit cu unii care se motivează și muncesc, muncesc și iar muncesc. Numai prin muncă la puterea a treia se atinge marea performanță. Și iată, francezii au arătat că aplicând o regulă cunoscută de când lumea, au reușit ce alții gomoși, cu coada pe sus nu au reușit, nu reușesc și nu vor reuși niciodată.
S-a văzut și la noi, că fără muncă nu vine nicio medalie, nici la gimnastică, nici la box și nici la lupte greco-romane. Stând în chefuri prelungite, fotbaliștii au ajuns să jubileze că bat pe cei din Insulele Feroe. Când se va schimba și la noi metalitatea, cu siguranță că vor veni rezultatele. BELU și BITANG au adus medalii că munceau și munceau și fetele lor. Când unii și-au băgat coada și au început să apară în presă acele războaie mediatice distructive, deja s-a văzut că nemunca a dus la ratări și la contraperformanță. Noi zicem că nimic nu merge că nu sunt bani. Nimeni nu vine cu sacul să-l lase în mijlocul drumului să ia fiecare câți bani dorește. Mai întâi, frizerul ne tunde și abia după aceea îi dăm bacșiș. Așa și la sport. Nimeni nu semnează cecuri în alb, ca unii să se lăfăie în puf, după care să ridice din umeri când se constată eșecurile. Trebuie mai întâi să vină performanța și abia după aceea să vină și pretențiile. Ori la noi, toată lumea vrea bani, bani și air bani, dar performanță nema.
Lecția franceză trebuie neapărat învățată și dacă cineva se gândește ca în 2026 să fim și noi pe gazon la un campionat mondial, să înceapă de acum cu o strategie și nu cu alocări de bani. Fotbalul înseamnă întâi muncă și după aceea bani. Fotbalul înseamnă sport de masă ridicat la un standard cu mult mai ridicat și numai de acolo trebuie luate elementele cele mai valoroase pentru echipa națională. Echipa națională nu trebuie constituită din bețivani, curvari, leneși și hoți.

(16 iulie 2018)

365 împotriva României: Anastase TARBA VERUSI antreprenorul lacom de aur

Orice s-ar zice,  Anastase TARBA VERUSI rămâne pentru poporul român, nu un aventurier balcanic cum l-a numit Alexandru ODOBESCU, ci acel individ care a cumpărat pe nimic 40 kg de aur de la țăranii Stan AVRAN și Ion LEMNARU, aur care de fapt era tezaurul de la Pietroasa.  Anastase TARBA VERUSI rămâne pentru noi ca individul care știa pe ce a dat 4.000 de lei unor ignoranți, dar ca să intre și el cumva în istoria și așa foarte zbuciumată a noastră a românilor, a tăiat tava de 8 kg în patru bucăți. 
Nu vreau să creadă lumea că ceea ce a făcut acest  Anastase TARBA VERUSI este ceva singular. Nu. Brățările dacice au fost furate acum câțiva ani și după lupte inimaginabile și răscumpărări au revenit. Nenumărate tezaure au fost descoperite la noi și este mare sărbătoare când descoperitorul vine și le predă mai pe nimic la vreun muzeu. Noi nici nu știm să cultivăm onoarea descoperitorilor și valorile trecutului. Nu-mi amintesc ca prezidentul să fi primit vreun descoperitor de comori, să fi făcut o poză cu el și să-i fi semnat o diplomă de mulțumire. Nu-mi amintesc ca vreaun primar să-l facă pe insul descoperitor cetășean de onoare. Totul trece sub tăcere și i se mânjesc ochii fericitului descoperitor cu câteva sute de lei, dacă.
Nu cred că se aștepta  Anastase TARBA VERUSI să primească onoruri, dar sunt sigur că el dacă avea cât de cât creier și cred că avea, dar îi lipsea onoarea și caracterul, ar fi făcut altceva cu acele piese, nu le-ar fi distrus. Așa a fost să fie. Bine că măcar acum, acest tezaur, după aventura sovietică, a revenit și este la Muzeul de Istorie al României, iar  Anastase TARBA VERUSI este doar un nume de distrugător și nimic altceva.

(16 iulie 2018)

365 împotriva României: Dan VOINA procuror în procesul jenant

Procurorul militar Dan VOINA a fost acela care a citit capetele de acuzare aduse soților Nicolae și Elena CEAUȘESCU după cum urmează:
  • Genocid - peste 60.000 victime;
  • Subminarea puterii de stat prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești, prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe etc.
  • Subminarea economiei naționale.
  • Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci în străinătate.

Choar dacă se motivează că nu era timp să se verifice faptele, totuși era în joc viețile unor oameni, iar el ca procuror militar avea cât de cât informațiile necesare încât să-și dea seama că unele dintre afirmații erau aberante, improvizate și manipulatorii. Abordarea caricaturală, în rezumat, arată că justiția în momente de ajutor se dovedește a fi un instrument oarecare, de serviciu și previzibil, care o folosesc politicienii cum vrea mușchii lor. L-am văzut acum pe Dan VOINEA prin emisiuni la tv sau în interviuri mici, el ar trebui să stea undeva mai retras, să se ocupe de nepoți și să nu-l recunoască lumea. L-am introdus pe acest procuror aici pentru că dacă era un profesionalist adevărat nu se lăsa copleșit de emoții, nici de evenimente și cu atât mai puțin de presiuni și-și făcea meseria așa cum a fost învățat pe băncile facultății, bazându-se pe fapte reale și pe probe indubitabile, nu pe elucubrații pe care niciun  copil de țâșă nu avea cum să le trateze cu seriozitate. El a fost unul care a contribuit la caricaturizarea justiției și cu greu, dar chiar fără șanse reale să treacă cineva la reabilitarea acesteia încât să creadă lumea că chiar se fac lucruri adevărate și că dreptatea este împărțită fără comenzi politice sau de orice altă natură.



(16 iulie 2018)