Monday, November 12, 2018

Băi, nene, opriți-o pe Gabriela VRÂNCEANU FIREA din delir!

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, primar general al Bucureștiului, ales pe listele PSD, nu se mai oprește din delir. Tot timpul se vorbește despre descentralizare. Primăria capitalei centralizează aiurea:
- subvențiile populației la căldură;
- gratuitatea pe transport a pensionarilor;
- șușele fără rost din Piața Constituției;
- reabilitările de blocuri din sectoare;
- gestiunea parcărilor din sectoare;
- consolidarea de clădiri cu bulină  din sectoare.
Ceea ce face Gabriela VRÂNCEANU FIREA acum este doar că se teme de descentralizare. Nu desființează nimeni capitala. Doar se face descentralizare și nimic altceva, apropiindu-l pe cetățean de primăria de sector. Primăria ar trebui să se ocupe de cu totul altceva, căci capitală înseamnă:
- viziune;
- proiecte;
- dezvoltare;
- consens;
- ansamblu;
- calitate.
Ori tocmai de aceste aspecte nu se ocupă Gabriela VRÂNCEANU FIREA, căci marile proiecte nu există, ea ocupându-se de nimicuri, de chestii care dau bine la imaginea ei. Gabriela VRÂNCEANU FIREA este un om fără meserie, căci eu nu-mi amintesc ca ea să fi practicat 10 ani o meserie, ci a valsat de colo-colo, căutând să urce sus, mai sus și a și obținut ce și-a dorit. OPRESCU era chirurg. OPRESCU a operat. OPRESCU avea meserie. Și BĂSESCU avea meserie și el a adus un petrolier în port și nu orice petrolier, ci unul groaznic de mare. Gabriela VRÂNCEANU FIREA doar se ceartă. Gabriela VRÂNCEANU FIREA doar critică. Gabriela VRÂNCEANU FIREA doar are pretenții. Gabriela VRÂNCEANU FIREA vorbește în numele bucureștenilor pentru care nu a bătut un țăruș să se vadă că lasă în urma ei ceva construit cap-coadă.

(12 noiembrie 2018)

Sunday, November 11, 2018

Cristi ăl tânăr e în râcă cu Liviu ăl bătrân

Știam un banc spus la radio după 12 din noapte.
Unu individ merge la tribunal. Judecătorul îl întreabă:
- Ce vrei?
Individul răspunde:
- Apăi, domnule judecător, eu vreau să-mi schimb numele.
- Spune mai precis, omule! I-a zis judecîtorul.
- Apăi, domnule judecător, pe mine mă cheamă Gheorghe CĂCAT.
- Și cum vrei să te cheme, măi omule?
- Apăi, domnule judecător, vreau să mă cheme Marin CĂCAT.
- Păi cum așa, măi omule? Zise judecătorul.
- Apăi, domnule judecător, eu am un văr cam hoț și bețiv, care tot Gheorghe CĂCAT se cheamă și lumea ne confundă. D-aia vreau să-mi schimb numele, domnule judecător.
- Am înțeles, omule!
În cazul mai tânărului Cristian DRAGNEA, solicitarea ca mai bătrânul Liviu DRAGNEA să-și schimbe numele, este improbabilă și mai precis imposibilă. Ori el, tinerelul se va numi Cristian DĂNCILĂ, ori va conchide că nu are nume politic și se va resemna, exact cum am făcut eu.


(11 noiembrie 2018)

Ce s-a întâmplat cu centenarul Unirii noastre?

Nu mi-am crezut că voi trăi cele mai triste zile ale vieții mele. Nu am crezut că pe 1 Decembrie 2018 la 100 de ani de la Marea Unire voi vedea:
- cele mai stupide reclame care au caricaturizat evenimentul;
- atâta ură la vârful politicii noastre;
- numai șușe care au consumat banii aiurea chipurile pentru a omagia Marea Unire;
- o Catedrală a Mântuirii Neamului neterminată;
- lipsa  autostrăzii București Brașo-Tg. Mureș;
- lipsa  autostrăzii București - Sibiu - Arad-Nădlac;
- lipsa  autostrăzii București-Craiova -Timișoara;
- lipsa  autostrăzii București- Giurgiu;
- lipsa  autostrăzii București-Iași-Suceava;
- lipsa  autostrăzii Iași-Tg. Mureș;
- lipsa  autostrăzii Arad-Oradea-Satu-Mare;
- amânarea până la paștele cailor a aderării noastre la zona euro.
- atâta lipsă de onoare la oamenii din politică;
- mocirleala zilnică a funcționarilor de pe toate nivelurile;
- mahalageala aleșilor noștri care-și aruncă unii altora tot felul de invective.
Îmi aduc aminte cu tristețe acel 1 Decembrie 1990, primul 1 Decembrie liber de la Alba Iulia și devin atât de trist încât îmi vine să mă ascund de rușine, căci și acest 1 Decembrie va fi la fel ca acela dacă chiar mai trist, mai încărcat de patimă, intoleranță și de urmă. Se vor huidui oamenii ca și atunci? Vor fi drapele coborâte în bernă în acea zi sfântă?
Se știa de acum 4-5 ani că acum la 1 Decembrie 2018 se va aniversa Centenarul Marii Uniri și de acum 4-5 ani dacă se defineau clar 3 sau 4 obiective de urmat și chiar erau urmate cu tenacitate, acum aveam 3 au 4 lucruri mărețe făcute cu care să ne mândrim că le-am făcut pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri. Acum stăm și ridicăm din umeri. Peste încă 100 de ani, se va vorbi de Bicentenarul Marii Uniri. Să privim cu optimism la acel 1 Decembrie 2118.

(11 noiembrie 2018)


George BUNEA pe youtube

Când vorbim despre un artist la timpul prezent sau la timpul trecut, trebuie să știm despre ce vorbim. 

Să iau un exemplu: cântărețul de muzică ușoară George BUNEA. Îl recomandă înregistrările unor melodii care acum câteva zeci de ani au fostr pe buzele multor tineri. Iată unele dintre melodiile cântate de George BUNEA.

Charleston

George BUNEA este acea voce clară, caldă, optimistă din muzica ușoară românească atât de muzicală, așteptată de public. Comparând cu alți interpreți care au cântat acele melodii, cântărețul George BUNEA se remarca prin timbru, întindere și căldură.

(11 noiembrie 2018)

Gustave KLIMTmarele pictor care a ajuns la Peleș

Întâmplător am ajuns la Viena când erau deschise multe expoziții care prezentau retrospective Gustav KLIMT la omagierea a 150 de ani de la nașterea acestui mare pictor. Am o mare admirație față
de Gustave KLIMT și am vizitat tot ce era de vizitat pe acea temă. Am avut marea surpriză să văd că la Muzeul Castelul PELEȘ se află picturi ale marelui Gustave KLIMT. Voi face referire la reproducerile de pe pliantul cumpărat de acolo unde sunt poze făcute de Gh. VOICU, dar datorită faptului că acele imagini sunt protejate de autor nu le voi propune aici, ci doar le voi enumera. Îl voi contacta pe autor și dacă îmi va permite o voi face.
Portretul lui Friederich  I Graf Conte de Zollem
Portrtul lui Eitel Friederich  VII conte de Hohenzollern
Portretul lui Eitel Friederich  VII Graf Conte de Zollem
Portretul lui Friederich  VII Conte de Zollem
Portrtul lui Johann Georg Principe de Hohenzollern
Portrtul lui Johann Georg Furst von Hohenzollern
Portrtul lui Johann Georg Principe de Hohenzollern
Portretul Isabellei d' Este
Portrtul lui Philip Friedeich Christoph  Principe de Hohenzollern
Primăvara
Muza Thalia
Muza Caliope
Vara
Se știu prea puține lucruri despre Gustave KLIMT cel de la Peleș, dar se știu și mai puține despre bogățiile care se află în celebrul castel. Pe Internet se află tot felul de materiale, dar unul solid cu toate picturile lui KLIMT de acolo nu am văzut. Trist. Există așa zisul spirit comercial și păgubos al unor persoane pentru care cultura este de pus la tarabă, cu tot felul de reclame sau cu chestii spectaculoase, fără valori autentice. Eram inrersat să știu în ce sală se află picturile lui KLIMT. Eram intersat să știu dimensiunile, tehnica folosită și apoi să le văd pe toate bine documentate. Punct.


(11 noiembrie 2018)

Saturday, November 10, 2018

Concentrarea eforturilor în culturism

În culturism își concentrează:
- sportivii care se pregătesc pentru a ajunge în formă maximă pe durata competițiilor selectate;
- organizatorii de competiții pentru a le face cât mai atractive;
- publicul care alocă mtimp pentru a participa în sălile unde au loc competițiile;
- mass-media care își propună să relateze despre competițiile de culturism.
Este momentul să se vorbească despre atractivitatea competițiilor românești de culturism, căci în raport cu numărul sălilor și a cluburilor sportive, amploarea manifestărilor este mult mai redusă, ceea ce arată că la nivel organizatoric se înregistrează minusuri.
Un prim minus este dat de faptul că premiile ce se oferă celor care ocupă poziții de podium sunt mici, deci nu stimulează. Nimeni nu spune să fie de mărimea celor de la Mr. Olympia unde anul acesta Shawn RHODEN a încasat 400.000$.
Un al doilea minus este legat de faptul că marii învingători rămân în anonimat după ce se termină competițiile din moment ce ziarele și televiziunile nu alocă spații importante rezultatelor și nu prezintă pe campioni așa cum ar trebui. 
Un al treilea minus este determinat de faptul că la noi nu sunt frecvente demonstrațiile campionilor în spectacole unde să apară în fața a numeroși spectatori și să li se ofere onorarii substanțiale.
Un al patrulea minus se vede din concurența redusă la categoriile unde se organizează competiții, fiind foarte puține cazurile în care numărul concurenților depășește 30 de sportivi.
Concentrarea eforturilor în culturism este o mare problemă și se impune schimbarea mentalității pe toate palierele, la sportivi, la organizatori, la forurile conducătoare, la managerii de săli și cu atât mai mult la nivelul mass-media.


(10 noiembrie 2018)

Gabriela VRÂNCEANU FIREA iar bate câmpii...

Gabriela VRÂNCEANU FIREA, este un fel de Corneliu Vadim TUDOR - CVT cu fustă. Scenariile abracadabrante ale lui Gabriela VRÂNCEANU FIREA le întrec pe cele ale lui CVT. Ultima gogoașă pe care o spune cu gura plină este zvonul cum că Liviu DRAGNEA vizează înființarea a 6 orașe din cele 6 sectoare. Gabriela VRÂNCEANU FIREA nu mai are nevoie de nimeni care s-o compromită. Gabriela VRÂNCEANU FIREA se compromite singură. 
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA nu a făcut nimic.
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA doar a intrigărit.
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA doar s-a văitat.
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA a dat doar pomeni aiuritoare.
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA a acuzat numai.
În doi ani de stat la primărie Gabriela VRÂNCEANU FIREA a vista să candideze la prezidențiale.
Sărăcuța de Gabriela VRÂNCEANU FIREA care nu înțelege că ea fără partid nu înseamnă nimic. Partidul a ridicat-o. Partidul a pus-o acolo unde este. Dacă partidul punea un scaun să candideze la funcția de primar general, scaunul câștiga.
Îmi scăzuse interesul să văd programe la televiziunile de știri otvizate în totalitate, căci la câte prostii banale, repetate, dezlânate debitau, chiar nu mă mai interesau. Acum că vine Gabriela VRÂNCEANU FIREA și spune prostii dar frumos ambalate, mult mai colorate, comice, captivante, absurde și imprevizibile, deja televiziunile ce o găzduiesc devin puncte de interes pentru mine, căci suplinesc filmele de comedie burlescă, obosite de trecerea timpului.



(10 noiembrie 2018)

Thursday, November 8, 2018

O constatare foarte tristă

Am analizat datele la care au fost înregistrate recorduri naționale la bărbați și la femei de către sportivii români și am ajuns la concluzia foarte tristă că ultimul record național  la bărbați a fost obținut în 12 august 2016 pentru ștafeta de 4X400m de echipa formată din Vasile BOBOS, Florin SUCIU, Cătălin CÎMPEAN și Ioan VIERU la Campionatul European de la Gotheborg, Suedia.
La femei, ultimul record național a fost înregistrat în 17 august 2008 la Jocurile Olimpice de la Beijing de către Cristina CASANDRA, la proba de 3.000 m obstacole.
Concluziile care trebuie trase nu este delog dificil de stabilit și anume:
- atletismul este trecut pe un plan de minimă importanță;
- lipsește baza de selecție a tinerelor talente;
- nu există o strategie pe termen lung pentru dezvoltare;
- baza materială este precară;
- dezinteresul de la centru este dominant;
- stimularea calității muncii în atletism lipsește.
Evident, nu va veni nimeni de niciunde să facă ceea ce trebuie de aici să se facă. O gândire limpede, responsabilități clare și muncă, disciplină și știință, căci acum empirismul nu duce la nimic.

(09 noiembrie 2018)

Mircea SIBICEANU e mereu pe podiumurile de concurs


Așa cum ne-a obișnuit, celbrul Florin TEODORESCU, a organizat și anul acesta:
- a XIII-a ediție a concursului Classic Florin TEODORESCU care s-a desfășurat în ziua de 03  
  noiembrie 2018 începând cu ora 17,00 la Casa de Cultură din Lugoj;
- a XXIX-a ediție a Cupei Libertății-Memorialul Vasile BALMUȘ care s-a desfășurat la casa 
  Tineretului din Timișoara în ziua de 4 noiembrie 2018 începând cu ora 17,00.
La ambele competiții a participat și culturistul Piteștean  Mircea SIBICEANU care s-a clasat pe poziții care i-au adus trei medalii.
La concursul de sâmbătă 3 noiembrie 2018 Classic Florin TEODORESCU de la Lugoj, sportivul piteștean a obținut medalia pentru locul al III-lea la categoria masters +60 ani.
La concursul de duminică 4 noiembrie 2018 la Cupa Libertății-Memorialul Vasile BALMUȘ de la Timișoara, Mircea SIBICEANU a obținut o medalie pentru locul al II-lea de la categoria seniori 85 kg  și locul al IV-lea la categoria masters +60 de ani.
Trebuie menționat că la aceste concursuri este o participare internațională formată din sportivi renumiți printre care se numără și campioni mondiali, europeni și balcanici. Anu acesta a participat de exemplu marele culturist Petar CELYK multiplu campion mondial, european și balcanic.
Trebuie menționat aici că sportivul Mircea SIBICEANU a depus eforturi considerabile pentru pregătirea acestei participări. După câștigarea titlului de vicecampiona național șa concursul masters din 5 septembrie 2018 de la Sibiu a reușit să slăbească 18 kilograme, ajungând la Lugoj să cântărească 80 kilograme. Programul complex de antrenament, dieta și mai ales disciplina sa priverbială în realizarea ciclurilor de pregătire a competițiilor au făcut ca toate competițiile la care a participat să se concretizeze prin locuri pe podiumuri, învingând sportivi redutabili. Concret, el a executat exerciții la liber cu patru serii pe exercițiu și 25 -30 repetări  pe serie cu pauze de 30 de secunde între serii. Alimentația sa a constat din piept de pui, curcan, vită, peste fiert sau fript. Albuş de ou. Carbohidrați numai din legume. A băut numai apă distilată.

(08 noiembrie 2018)

Tragerea la sorți

A fost mare discuție mare despre tragerea la sorți a completurilor de judecată. Alții spun completelor de judecată. De când mă știu am văzut câtă mitologie se ascunde în tragerea la sorți care este de fapt în 99% pură șarlatanie. Am văzut cum se trag la sorți supraveghetorii la examenele de bacalaureat. Circ. Am văzut cum se trag președinții de bac. Circ. Am văzut cum se trag seriile de pe la campionate de tot felul. Circ. Nimic nu este întâmplare pură, căci dacă ar fi așa, totul s-ar transforma într-o chestie fără finalitate imprevizibilă. Să ne imaginăm ce ar însemna ca la un turneu de tenis la primele meciuri să se bată nr. 1 cu nr, 2. S-ar duce de râpă turneul căci finala ar fi în primele meciuri eliminatorii și ar frezulta ca finala să se joace între necunoscuți dar și slabi în același timp. Mitul cu calculatorul este chiar o porcărie, căci orice software se truchează fără nicio problemă și iese aleator cine trebuie, adică nu este nimic aleator, ci numai ceva de fațadă, de luat ochii. Există o singură modalitate de a extrage aleator completurile/completele de 5 de la ÎCCJ și anume:
- se face o listă cu judecătorii ordonați alfabetic;
- fiecărui judecător i se asociază un număr;
- se construiesc bile cu numerele ca la LOTO;
- se introduc bilele într-o urnă care este rostogolită;
- se extage o bilă și se vede numărul;
- se consultă lista și se vede despre persoana cu numărul extras;
- se repetă de 5 ori și se obține un complet de 5;
- extragerea se face cu spectatori;
- înainte se fac verificări pentru a fi eliminate orice suspiciuni.
Există posibilitatea trucării procesului de extragere, prin numerele din interiorul bilelor, din neamestecarea bilelor, din luarea bilelor însemnate și multe, multe altele. Dacă la loterie apar aiureli, la niște extrageri unde nu sunt în joc milioane de euro, se întâmplă fix orice. Am produs mare deranj la un liceu din P. când am efectuat eu tragerea la sorți a supraveghetorilor, care sub nasul meu încercau să-și schimbe biletele între ei, pentru a merge în sălile de bac unde aveau ei aranjamentele făcute. Tragerea la sorți este dirijată în multe situații, căci poziționarea pe culoase a sportivilor nu este aleatoare și ca acestea oriunde este vorba de tragere la sorți, oricine caută să tragă spuza pe turta lui.


(08 noiembrie 2018)

Pensionarii și băncile

Pensionarii au relații foarte slabe cu băncile datorită:
- pensiilor mici;
- restricțiilor pe care ei și le impun;
- neîncredera băncilor;
- dezinteresului reciproc.
În acest context, pensionării:
- au restricții severe de a obține credite;
- sunt marginalizați total de către bănci;
- reprezintă numai banii de pensie care li se dau pe card;
- ocolesc ghișeele băncilor deși sunt cu dările la zi.
Nici statul nu se dă în brânci în a-i sprijini pe pensionari să evolueze cumva, căci și staul în general, dar și băncile în special îi văd pe pensionari ca pe o resursă epuizată, neinteresantă și imprevizibilă.
Pensionarii peste 70 de ani nu mai au acces la credite. Pensionarii peste 65 de ani au acces la credite minuscule. Refuzul băncilor este brutal, scurt și ofensator.

(08 noiembrie 2018)

Monday, November 5, 2018

Pensionarii și statul

Despre stat se zice că este cel mai prost manager. Nu contrazic acest postulat. Cei care intră în contact cu satul sunt pensionarii, care constată că statul este:
- discreționar;
- corupt;
- anchilozat;
- birocratic;
- risipitor;
- intolerant;
- inuman;
- rău;
- distructiv;
- impredictibil;
- disprețuitor;
- ineficient;
- ambiguu;
- dezastruos.
Statul înseamnă multe, dintre care și sistemul de pensii care include pe lângă tot felul de organisme și legislația, făcută în așa fel încât să aducă pe cetățenii care devin pensionari la statutul de sclavi ai mileniului al III-lea. Procedând cu de la sine putere, statul face exact ceea ce vrea cu toate resursele, adoptând politici dintre cele mai bizare care duc inevitabil la corupție endemică și ireversibilă, după principiul hoțul strigă hoții. Toate regulile definite și practicate refelctă o mentalitate medievală, prin care cetățeanul activ nu reprezintă decât o unealtă aducătoare de profit, iar pensionarul nu reprezintă nimic în afara unei guri de hrănit și a unui consumator ineficient și în exces de servicii sanitare. De aceea, pensionarii trebuie să-și calibreze din timpul în care sunt persoane active raporturile viitoare cu statul, în ideia de a realiza astfel de acumulări încât să-l facă pe el, pensionarul, să fie cât mai puțin dependent de atitudinea inumană a statului așa-zis democratic, care de fapt este un stat al dictaturii mediocrilor, corupției, ineficienței și risipei. Mai mult, pensionarii trebuie să conștientizeze că nu sunt altceva decât mase de manevre, care acceptă minciunile cele mai aberante legate de creșterea pensiilor și fac ceea ce statul le cere, inclusiv se pun capră. Ei sunt înșelați de politicienii venali, dar au marele defect că uită prea repede și se lasă păcăliți din nou, făcând jocurile celor care doresc să acceadă la cașcaval, hămesiți fiind. Să nu-l uităm pe T.B. să nu-l uităm pe T.S. și nici pe A. V. care de pe scenă vorbeau ei cum că pensia minimă va ajunge de 800 euro, ca și cum aici pe Dâmbovița în doi ani va apare atletul ce va sări în înălțime direct 4,44 m când recordul național la săritura în înălțime este de  2,40 al lui Sorin MATEI înregistrat  la data de 20 iunie 1990. Trebuie spus că raporturile statului cu pensionarii nu se vor schimba niciodată și statutul pensionarului a fost, este și va fi acela de oropsit, jugnit, umilit și blamat doar din vina că trăiește pur și simplu.

(06 noiembrie 2018)

Pensionarii și...

Pensionarii sunt o categorie formată din persoane:
- ușor manipulabile;
- secătuite de puteri;
- aduse la exasperare,
- ignorate de societate;
- cu stare de sănătate precară;
- mințită de toți;
- folosită în toate direcțiile;
- jignite fără jenă.
Merită o analiză pentru a stabili raporturile dintre pensionari și ceilalți cu care ei interacționează. Concluziile sunt nasoale rău de tot.

(05 noiembrie 2018)

Sunday, November 4, 2018

Constantin LAZĂR cel de azi




Fiecare culturist alege un mod specific de a trăi. 
Unii culturiști intră în competiții de tineri și întrerupt participările la concursuri tot de tineri.
Unii culturiști intră în competiții de tineri și întrerupt participările la concursuri după 45 de ani.
Unii culturiști intră în competiții la maturitate și întrerupt  tot când sunt în mare formă.
Unii culturiști intră în competiții la maturitate și întrerupt  participările chiar după 60 de ani.
Nu este o regulă. Fiecare ia decizia care i se potrivește cel mai bine.
Acum, voi prezenta o galerie cu fotografii a fostului mare campion Constantin LAZĂR despre care am scris pe acest blog  articolele Constantin LAZĂR, un culturist autentic și Galeria foto a campionului la culturism Constantin LAZĂR . El a intrat în competiții la vârsta de 19 ani și a participat la ultimul concurs la vârsta de 38 de ani, vârstă la care foarte mulți culturiști fac acest pas, din motive numai de ei cunoscute, dar care în opinia mea se bazează pe o autoexigență controlată corect. Cei mai mulți dintre culturiști aleg să lucreze în branșă ca antrenori sau ca instructori în sălile de culturism, contribuind la formarea de tineri fie pentru competiții, fie pentru a obține o formă foarte bună din punct de vedere fizic.
Acum, fostul mare campion Constantin LAZĂR lucrează la o sală din București. El antrenează tineri și se antrenează și el, menținându-se într-o formă excelentă, de invidiat.
După ceva ani de la întreruperea participărilor din concursuri Constantin LAZĂR exersează cu succes pozițiile care i-au adus faima.




Culturistul de odinioară se prezintă acum cu o excelentă definire cu o simetrie de zile mari și cu proporții foarte greu de realizat chiar și de culturiștii în mare formă.



Și în zona pozițiilor artistice, fostul mare campion excelează.


La sala unde este antrenor personal, Constantin LAZĂR își desfășoară și propriile antrenamente, lucrând alături de cei pe care-i instruiește, practica fiind elementul cheie al calității muncii sale, căci exemplificările concrete sunt cele care duc la practicarea corectă a unui sport de către cei ce aleg să practice culturismul.
Lui Constantin LAZĂR îi place să se relaxeze în aer liber.



Cel mai bun mod de a măsura eficiența muncii este acela când Constantin LAZĂR își compară performanța împreună cu mai tinerii săi parteneri de sală.




Se zice că o fotografie face cu mult mai mult decât 1.000 de cuvinte. O demonstrație a antrenorului spune cu mult mai mult decât 10 minute de explicații teoretice, cu descompunerea mișcărilor și cu descrierea mecanicii mușchilor antrenați în fiecare exercițiu, folosind desene abstracte. Constantin LAZĂR când se antrenează, dar și când antrenează, lucrează efectiv, dând alte semnificații muncii lui, pentru a o face mai eficientă, mai interesantă și mai sugestivă.




Din când în când stabilirea cu rigurozitate a stadiului unde se află cu definirea și cu simetria îi dă posibilitatea  lui Constantin LAZĂR să analizeze exigent care sunt pașii de urmat pentru a se menține în cea mai bună formă, stabilind  ce antrenamente trebuie să facă.


Sensibilitatea culturistului Constantin LAZĂR se vede și prin dragostea pe care o arată unui animăluț de care se ocupă cu tenacitate.


În toamna acestui an, cu prilejul competiției Tiger Classic din septembrie,  Constantin LAZĂR a avut ocazia șă-și întâlnească idolul, Este vorba de Dorian YATES, cel care a fost Mr. Olympia de șase ori consecutiv, în perioada 1992 - 1997.


Rezultă că după încheierea activității competiționale, fostul mare culturist Constantin LAZĂR are o viață plină, împletind munca cu antrenamentele și cu multe activități care-l fac să fie un om împlinit.

(03 noiembrie 2018)

Saturday, November 3, 2018

De ce nu construim spitatele regionale

Pentru a construi ceva, trebuie să existe vocația construcției. Din banii europeni nu există posibilitatea de a fura, așa cum se fură din banii alocați primăriilor, agențiilor și companiilor de stat, adică se fură cu nerușinare.
Nu se fac spitalele regionale cu bani europeni pentru că:
- sunt investiții prea complexe pentru noi;
- sunt restricții pe care noi nu suntem în stare să le respectăm;
- trebuie lucrat corect, fără niciun fel de furăciune;
- calitatea trebuie să fie impecabilă;
- licitațiile trebuie să fie absolut transparente;
- banii nefolosiți trebuie returnați integral;
- depășirile de costuri se suportă de cel ce risipește;
- finanțarea se face în termeni cu care nu suntem obișnuiți;
- invocăm birocrația căci ne plac lucrurile aproximative;
- alții sunt mai pricepuți a ține hățurile să nu o luăm razna.
În acest context, este cu mult mai lejer în a nu face nimic decât să muncești cu atât de multe riscuri încât să apară situația foarte probabilă de a returna banii dacă termenele au fost depășite, dacă încadrarea în costuri nu s-a produs și dacă din punct de vedere al calității, lucurile au scăpat de sub control. Banii europeni frig și de aceea nu sunt agreați, Mai buni sunt banii de la bugetul de stat căci se cheltuiesc oricum și legile nu trag la răspundere pe nimeni, căci legile sunt făcute să protejeze hoția, lenea și nemunca.
Fiți liniștiți! Nu se vor face spitalele regionale cu bani europeni!

(03 noiembrie 2018)

Pensionarii și privații

Când un om lucrează la stat, trebuie să se supună rigorilor, adică la 65 de ani își ia bocceluța și PA. La privați lucrurile stau altfel. Omul lucrează toată viața. Pe vremuri se zicea despre actori că mor pe scenă. Era vorba de actorii care jucau în companii private, gen STURDZA-STORIN-MAXIMILIAN, unde se montau anula peste 20 de piese și actorii colindau țara-n lung și-n lat, nu ca acum când pe salarii mici, vegetează, unii nejucând ani în șir, nici măcar figurație.
Și la privați este tot ca la stat. Cei din jur așteaptă momentul pensionării colegilor care au ajuns la 65 de ani pentru:
- a le ocupa funcția;
- a le ocupa biroul;
- a le prelua din lucrări;
- că s-au săturat de ei;
- a fi fericiți și liberi.
Și în mediul privat există:
- invidii;
- răutăți;
- bârfe;
- insatisfacții;
- frustrări;
- dorințe;
- pofte;
- răzbunări.
De aceea, momentul pensionării unui coleg este;
- o bucurie;
- o eliberare;
- o izbăvire;
- o fericire;
- o speranță.
Cel care pleacă se vede în situația ca și la stat, de a fi omul care și-a rupt toate legăturile cu vechiul loc de muncă. Să nu ceradă nimeni că patronul îi așterne covorul presărat cu petale de trandafiri celui care pleacă, mai ales dacă pensionarul a lucrat foarte bine, căci patronul vede o obligație ca toți să-l slujească pe el în cele mai bune condiții. Am văzut zile de pensionare foarte triste în viața celui care pleacă la pensie, chiar dacă acesta dă o masă și se bea șampanie și se taie tortul.
Pensionarii din mediu  privat nu sunt mai deosebiți de cei de la stat. Există riscul la privați ca să nu li se fi plătit dările, drept care pensionarul chițăie să-și rezolve situația. Pensionarul de la privat are drept să se pensioneze cam când vrea el. Mi se pare rezonabil să nu treacă de 70 sau cel mult 75 de ani ca vârstă fără să se pensioneze. la pictori, scriitori și actori e un pic altfel.




(03 noiembrie 2018)

Pensionarii și nerecunoscătorii

Am văzut foarte mulți oameni supercalificați, puternici și cu caractere nobile, care cât timp au fost în activitate:
- au făcut numai bine;
- i-au sprijinit pe tineri;
- au promovat necondiționat valorile;
- au apărat dreptatea celor din jur;
- au acționat responsabil și corect;
- au fost buni și apreciați.
Am crezut că toți colaboratorii lor se vor comporta exact așa cum trebuie dând măsura binelui pe care l-au primit. La pensionarea binefăcătotilor lor, i-am văzut pe mulți dintre cei care au promit o mână de sprijin, că s-au năpustit asupra celor care plecau în pensie și cu gesturi nejustificate, au procedat exact cum nu trebuiau să procedeze. Am văzut cum peste ani, cei care veneau din urmă, le-au aplicat și lor exact același tratament, fără să le convină deloc.
Din punctul meu de vedere, este cea mai mare eroare pe care o face o persoană prin a crede că binele pe care l-a făcut cândva, cuiva, se va întoarce în timp, chiar și numai sub forma unei fărâme. Această gândire echivalează cu crearea de așteptări, care nerealizându-se generează mai dezamăgiri. Am văzut oameni dezamăgiți. Uneori și mie mi se întâmplă să-mi fie relatate niște cazuri când foști colaboratori de-ai mei au niște atitudini ciudate, de neacceptat. Numai că eu mi-am fosrmat o astfel de atitudine căci nu am așteptat niciodată nici recunoștință, nici aprecieri, nimic mulțumiri, nici compasiune, nici atenție, nici daruri, nici felicitări, nici vizite, nici vorbe de consolare, adică nimic. Este lucrul cel mai potrivit pentru a nu avea dezamăgiri sau așteptări deșarte. Oamenii trebuie luați exact așa cum sunt, cu caracterele lor exact pe care le au, cu timpul lor, exact de care dispun și nu cum ar trebui să fie pentru a ne satisface nouă niște exigente egoiste, ca să zic mai pe șleau.
Din punctul meu de vedere nu există nerecunoscători decât în măsura în care noi construim imagini deformate despre cei din jur în raport cu obiectivele noastre și judecâm oamenii după cum se încadrează sau nu în tiparele absurde pe care ni le imaginăm doar pentru că credem că lumea este strâmbă și îngustă, după cum ne-o modelăm noi în micimea noastră.

(03 noiembrie 2018)

Pensionarii și pensionabilii

Pensionabilii sunty cei care mai au cel mult un an sau doi până a ieși la pensie. Ei sunt oamenii care au atitudini dintre cele mai neașteptate crezând că:
- universul va sta în loc dacă ei se pensionează;
- prin plecarea lor instituțiile se vor prăbuși;
- fără aportul lor nu se va mai obține calitate;
- sunt de neînlocuit, tot ceea ce făceau ei fiind perfect;
- iubesc locul de muncă și colegii îi iubesc pe ei.
Nimic mai eronat decât o astfel de atitudine.
Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
Viața merge înainte, chiar mai bine  și cu ei și fără ei.
Plecarea oricăruia nu se simte câtuși de puțin.
Nimeni nu face ceea ce este de făcut ca să nască  iubirea veșnică.
Așa, că pensionabilii trebuie să-și reconsidere poziția față de tot ce mișcă în jurul lor și trebuie să accepte că:
- ziua pensionării vine și pentru ei obligatoriu;
- prin pensionare toate firele cu locul de muncă se rup;
- trebuie să plece pur și simplu că lumea s-a săturat de ei;
- a sosit momentul când ei pun punct unei situații.
Este de înțeles cum în USA, la pensionare vezi pe cei ce pleacă având în mână o cutiuță de carton cu strictul necesar, ca simbol al plecării definitive de la locul de muncă pe care l-au slujit mai mult sau mai puțin, unde și-au dat ani buni de viață pentru a face munci de rutină și pentru a câștiga salariul să trăiască și ei mai mult sau mai puțin decent.
Pensionabilii trebuie să-și pregătească ziua pensionării, stabilind cu precizie ce vor face ca pensionari. Amânarea acestei analize va avea efecte dezastruase asupra stării lor de spirit, căci ziua pensionării îi va găsi nepregătiți și vor vea un șoc, căci de a doua zi vor fi nimeni pur și simplu.
Pensionabilii sunt cei care vor deveni pensionari în curând și de aceea trebuie să-și pună ordine în viață pentru a face față zilei în care li se va spune că activitatea lor s-a încheiat, fie într-un mod festiv, fie așa, dintr-o dată, du cispreț și cu ură, exact așa cum stă bine unor oameni needucați, lipsiți de suflet, care musai au găsit prilejul în frustrarea lor să plătească polițe imaginare uneori, reale în cele mai multe situații.


Pensionarii și ...

Mi-a venit o idee. Anume, să scriu despre situația pensionarilor din țărișoara noastră, pensionari despre care există o mie de păreri împărțite, idei crețe și atitudini bizare, deșănțate și răutăcioase. Merită un studiu mai atent, pentru că societatea trebuie să înțeleagă că nici HITLER nu a reușit să extermine în lagărele de concentrare instanntaneu 5.000.000 de suflete fără ca istoria să-l judece definitiv altfel decât ca un pe un criminal odios. Oricum, societatea nu are cum să-i lichideze instantaneu pe cei 5.000.000 de pensionari, căci dacă ar avea, ar face-o instantaneu, fluierând, zâmbind, aplaudând și bucurându-se nespus că a scăpat de o mare povară. Numai că în fiecare an ar trebui aceeași societate să repete procesul de excluziune cu aceeași viteză, veselie și frenezie, pentru a se păstra tânără, viguroasă și mai ales fără consumuri nejustificate.
În acest context, existența pensionarilor va fi privită:
- ca un rău necesar, pe care societatea trebuie să-l suporte cu stoicism că nu are încotro;
- din punctul de vedere al unei resurse încă utilă în a face pe puțini bani multe alte activități;
- prn prisma consumurilor de doctorii care stimulează obligatoriu industria farmaceutică;
- la scara serviciilor pe care le oferă preoților, mai ales la înmormântări cu ritm accelerat;
- cu speranța că aceștia lasă în urmă o agoniseală pe care ereții tineri o vânează hămesiți.
Această suită de articole sunt scrise destul de detașat de problemă din mai multe puncte de vedere, mai ales că mă laud că am o oarecare independență față de tot și de toate, prin faptul că am avut cu două grame mai mult creier decât media, încât să prognozez corect cum stau lucrurile și să am condițiile de a mă apăra cât de cât de necazurile probabile care vor apare.
Nu scriu aceste articole nici cu răutate, nici cu invidie, nici cu speranță, ci cu detașare, cu obiectivitate și cu optimismul celui care vede lucrurile exact așa cum sunt ele și nu în roz sau în negru, așa cum le-ar vedea un  îmbuibat, respectiv,  un flămând. Aceste articole merită să fie citite de:
- pensionari, căci ei vor înțelege marasmul pe care îl parcurg;
- tineri, căci este bine să știe ce-i așteaptă;
- maturi, care să-și pregătească terenul și forța de a-și suporta destinul.
Viața este mult prea complicată și timpul lucrează în defavoarea oricăruia dintre noi, căci nu am auzit, chiar în cazul celor care traversează complicate tratamente geriatrice să li se oprească timpul în loc sau să întinerească și mai și, devenind frumoși, sprinteni și drăgălași.


(03 noiembrie 2018)

Friday, November 2, 2018

CTP s-a zbârlit la A.L.

CTP, adică Cristian Tudor POPESCU, acel guru al ziarului Adevărul, cu ziceri colorate la adresa multor oameni politici, președinți, premieri, s-a năpustit asupra lui Augustin LAZĂR pe motivul implicării grefierei în alcătuirea dosarului pentru ocuparea funției de procuror general al Ro. Și CTP i-a aruncat în cap pui Augustin LAZĂR nenumărate găleți cu zoaie, așa cum numai CTP-ul știe s-o facă, mai ales când simte că adrisantul este în cădere liberă. Știe CTP ce știe.
Oricum, nu a făcut gestul, așa de capul lui, dintr-un impuls interior. Totul face parte dintr-o regie amplă, cu migală construită și care va duce către deznodământul dorit exact de alea parte a sistemului care s-a săturat de personaj, mai ales de când doi și cu doi nu mai fac patru, lucru pentru care CTP este foarte deranjat.



(02 noiembrie 2018)

Stofa lui Mihai GÂDEA

În ziua de 01 noiembrie 2018 la ceas de seară, pe Antena 3 la emisiunea Sinteza zilei, a fost difuzat un interviu al lui Benjamin NETANYAHU, dat lui Mihai GÂDEA.
Despre Mihai GÂDEA am avut o impresie bunicică. El era moderator care ținea în mână o emisiune cu audiență ca lumea. Avea un pic de dramatism artificial, crede că gestionează cu bine interesul pentru subiecte, că aruncă numai exclusivități, bombe, nucleare și tot felul de chestii din jargonul otevist.
Cu ocazia interviului pe care Mihai GÂDEA l-a luat lui Benjamin NETANYAHU am văzut:
- un Mihai GÂDEA inteligent;
- un Mihai GÂDEA dinamic;
- un Mihai GÂDEA inspirat;
- un Mihai GÂDEA cu verb;
- un Mihai GÂDEA dezinvolt;
- un Mihai GÂDEA inteligent;
- un Mihai GÂDEA cu o engleză impecabilă;
- un Mihai GÂDEA spontan;
- un Mihai GÂDEA netimorat;
- un Mihai GÂDEA stăpân pe meserie.
Până în momentulde față, Mihai GÂDEA este singurul jurnalist care are stofă, clasă și talent, pe care știe să le pună în valoare exact la momentul potrivit. Să aibă un dialog cu Benjamin NETANYAHU de cel puțin 15 minute este chiar un eveniment, mai ales că Mihai GÂDEA a dirijat discuțiile într-o manieră specială, care i-a dat posibilitatea lui Benjamin NETANYAHU să facă o mare demonstrație de prietenie față de poporul român și cu delicatețe să păstreze rezerva față de niște inși care.
Felicitări, Mihai GÂDEA! Ești bun de CNN și FOXNews!



(02 noiembrie 2018)

FIREO, ce mai vrei, bre?

FIREO, au trecut doi ani și nu ai mișcat un pai în legătură cu:
- curățenia Bucureștiului;
- calitatea aerului din București;
- fluidizarea circulației Bucureștiului;
- casele cu bulină roșie din București;
- casele părăsite și în ruină ale Bucureștiului;
- ordinea în construcțiile din București;
- parcările publice ale Bucureștiului;
- mașinile staționate pe trotuarele Bucureștiului.
FIREO, vrei să faci centura Bucureștiului și să preiei metroul, când tu nu ai dovedit că ești în stare decât:
- să pui ouă de Paști pe stâlpi;
- să dai tot felul de pomeni;
- să reasfaltezi străzi cu asfalt bun dea;
- să faci tot felul de șușe cu artiști slabi;
- să te porți ca o țață la intrarea  mahalalei.
Dacă tăceai și munceai, dacă se vedea ceva la tine, că aveai și tu un rezultat, aș fi fost primul care ți-aș fi ținut partea și cu centura și cu metroul. Așa, te cramponezi de niște lucruri mari, când tu nu ai fost ăn stare să faci lucruri mărunte.
Ce păcat că te-am votat! Tu nu ai meserie, căci management nu ai făcut la vreo firmă, iar chestia cu jurnalismul este doar un mit care te-a făcut cunoscută, dar una este notorietatea și alta este munca efectivă încununată de rezultate, așa cum face Emil BOC, ins născut să fie primar.


(02 noiembrie 2018)

Thursday, November 1, 2018

Dorel care se încurcă în propriile ziceri

Rar mi-a fost dat să întâlnesc oameni normali care să se creadă că au minți perfecte, care gândesc totul la superlativ și care cred că dacă au construit o miciună, aceasta reprezintă chintesența existeței lor.
Am cunoscut foarte mulți oameni care se încurcă în noianul minciunilor pe care le debitează pentru că:
- mint mereu;
- nu știu cui, ce minciună au spus;
- îi consideră pe toți niște uituci;
- cred că au darul improvizației pentru a repara nerozia.
Mai zilele trecut am întâlnit un Dorel multiplicat în cel puțin trei indivizi, care dacă aveau un nivel de inteligență IQ mai mare de 30 ar fi avut posibilitatea de a se replia rapid și să obțină totul în favoarea lor.
Toți cei trei cu numele lui Dorel, dar și comportamentul lui Dorel, tipul care face numai boacăne, au apărut pe sticlă și l-au luat pe NU în brațe, fiind forțați ceva mai târziu să se replieze, dar nu să recunoască erorile comise. Ca mediocrii perfecți, dovediți prin ceea ce au făcut la viața lor, aceste perfoane de tip Dorel, tot nu recunosc că au dat-o-n bară, căci niciun mediocru nu are capacitatea de a accepta că greșește, căci ei se cred perfecți, deși sunt mediocri, adică mediocri-perfecți. Urmăresc seară de seară să văd evoluțiile fiecărui Dorel, amgrenat în interacțiunile lui Tudorel TOADER, căruia un deputat care flutura alimente la tribuna Parlamentului, i-a zis de oftică tot Dorel, ceea ce nu l-a impresionat pe Tudorel, căci taman venise de la cheful de socru mare din Ieșii de baștină.

(01 noiembrie 2018)

Dictatura mediocrilor

Prima afirmație pe care o fac este aceea legată de faptul că fiecare dintre noi este înzestrat de natură să facă un număr mic ză cicem 10% de lucruri foarte bine, că tot natura îl înzestrează pe om să facă un număr de 40% de lucruri bine, să facă 707 40% dintre lucruri la un nivel mediocru și ceea ce a mai rămas, adică 10% dintre lucruri să le facă prost. Acum nu trebuie înțeles că acele lucruri nu au noanțe. Există lucruri făcute genial, excepțional și foarte bine. Există lucruri făcute bine, cum există și lucruri făcute. Și în zona lucrurilor făcute prost, se lducruri făcute foarte prost, dar și lucruri făcute incredibil de prost. Oamenii au abilități să încerce să facă orice. Așa se explică:
- trecerea de la o meserie la alta;
- policalificarea;
- doctoratele în cascadă;
- serviciile făcute în paralel.
Sunt prea puțini oamenii care:
- aleg meseria pe care o vor executa foarte bine;
- care acceptă că nu fac lucrurile de bună calitate;
- aprecierile sau criticile sunt adresate lor;
- au făcut o alegere rea sau au fost împinși spre așa ceva.
Mediocrii nu sunt așa că așa i-a făcut natura. Mediocrii sunt toți acei indivizi care execută meserii pe care le-au ales neinspirat și pentru care muncesc fără:
- tragere de inimă;
- soluții bune;
- respect din partea celor din jur;
- o autoevaluare corectă.
Mediocrii se coalizează formând:
- grupuri compacte;
- majorități confortabile;
- luări de poziție iraționale;
- formulări alambicate;
- propuneri de soluții abjecte.
Sunt situații dintre cele mai bizare, iar mediocrii niciodată:
- nu recunosc că au greșit;
- nu-și anumă ceva, orice;
- nu cred că soluțiile lor sunt proaste;
- tot ceea ce fac ei prost, spun că este făcut de alții;
- nu acceptă să fie evaluați;
- nu cred că sunt altceva decât șefi, deși nu au idei.
Mediocrii sunt la tot pasul și nu este vina lor, ci vina celor din jurul lor care i-au încurajat să meargă pe căi care nu sunt cele mai potrivite pentru ei. Unul dacă este rocker și este pus să facă robotică, în loc să fie un rocker de excepție, este un inginer în roboți mediocru, plictisit, bșazat și care așteaptă în fiecare zi să-i treacă cele 8 ope, care pentru el sunt un calvar. Tot așa se întâmplă cu oricare altă meserie care este altceva decât meseria pentru care insul are vocație. Dacă mă analizez pe mine, când m-am desmeticit ce vreau să fac, din întâmplare drumul pe care mergeam era cel care mi se potrivea. Cred că ar fi fost o tragedie să fi apucat un alt drum, căci știu că ceea ce nu-mi face plăcere nu aș fi făcut niciodată, nu că aș fi făcut în scârbă și aș fi fost nu un mediocru de zile mari, ci un ratat perfect, irecuperabil și de aruncat la lada de gunoi a societății și așa infestată cu microbul jegoșeniei.



(01 noiembrie 2018)

Tuesday, October 30, 2018

Tudorel TOADER îi fierbe la foc mic

Tudorel TOADER a deprins arta dozării interesului, până aproape de nivelul unei isterii majore în rândul jurnaliștilor, oamenilor politici, a analiștilor, a gurilor cască și a curvelor de pe centură.
Așa este el Tudorel TOADER, nu știe să procedeze altfel. El crează așteptările și apoi gestionează dorințele subite ale unora de a vedea continuarea din episoadele anunțate. El este un mare maestru al loviturilor de teatru, a acelor acțiuni pe care numai un mare dramaturg știe să le inventeze pentru a face ca firul conflictului dintre personaje să rămână logic, chiar dacă ritmul este într-un tempo crescător și se apropie finalul. Tudorel TOADER știe să-și perpelească adversarii și mai ales are arta de a-i umili pe toți cei care încearcă să-l înfrunte, știindu-se deaupra tuturor în materie de drept. A se observa că Tudorel TOADER nu se pune niciodată cu cei din branșa sa, cu deosebire cei care ar fi deasupra lui. Tudorel TOADER ia în calcul numai adversari slabi din toate punctele de vedere. Tudorel TOADER știe să și-i aleagă cu măiestrie, astfel încât scorurile lui să-i fie întotdeauna favorabile. Tudorel TOADER are o plăcere teribilă în a-și devora adversarii. Îi perpelește cu termene de așteptări încordate, cu decizii imprevizibile de amânare. Numai atunci când el consideră că adversarii lui sunt terminați din toate punctele de vedere, vine și le aplică lovitura de grație cu sabia care nefiind ținută niciodată în mâna lui, are o precizie de soprană care știe să ia un si bemol perfect. Îl urmăresc cu atenție pe Tudorel TOADER în cazul solicitării de revocare a lui Augustin LAZĂR și regăsesc aceeași rețetă de la revocarea precedentă. Este ca o glossă ajunsă la strofa de final, pe care eu o văd ca traversarea unei structuri de dată dinamică de tip stivă. 
Nici nu mă miră că Tudorel TOADER a luat-o cătinel, procedural, sfătos și domol. 
Nici nu mă miră că Tudorel TOADER are un graf de complexitate redusă pe care-l urmărește.
Nici nu mă miră că Tudorel TOADER este oarecum previzibil și de data aceasta.
Nici nu mă miră că Tudorel TOADER a făcut o construcție parcă trasă la indigo.
Nici nu mă miră că Tudorel TOADER este omul care ascultă de propriul instinct.
Mă miră numai că Tudorel TOADER are unele minusuri în imaginația care l-a dus spre o astfel de construcție, dar rutina i-a fost impusă de comportamentul repetititv al adversarilor, care s-au desfășurat atât de previzibil încât Tudorel TOADER a anticipat nu una, ci tre sau patru mutări în avans ale acestora. Se vede treaba că Tudorel TOADER are o tablă de șah cu 81 de careuri, iar piesele pe care el le mută nu mai sunt de mult timp regele și regina, ci altele cu mult mai pământene. Chiar că mă așteptam la cu totul altceva de la acest om pe care unii îl privesc ca pe un sfinx.



(31 octombrie 2018)

Și-a reluat activitatea!

Revista Fitness&Culturism a reapărut în magazine! Super! Revista conține adaptări de articole după Ironman, dar și articole originale elaborate de Florin UCEANU, Daniel OPREA și Alexandru BOLBORICI.



(30 octombrie 2018)

PPP, știm ce și cum

PPP înseamnă parteneriat public privat. Este cea mai frumoasă șmecherie inventată, mai ceva decât FNI și CARITAS la un loc.
Scenariul nr. 1
Trebuie construit un spital. Costul este de 150 milioane de euro
Statul vine cu 50 de milioane de euro.
Investitorii privați vin efectiv cu 100 de milioane de euro.
Se construiește spitalul. Cheltuielile efective se încadrează perfect în cei 150 milioane de euro.
Investitorul își recuperează cele 100 milioane de euro obținând un profit de 15%.
Scenariul nr. 2
Trebuie construit un spital. Costul este de 150 milioane de euro
Statul vine cu 50 de milioane de euro.
Investitorii privați zic că vin  cu 100 de milioane de euro ceva mai încolo.
Se cheltuie cele 50 de milioane de euro pe acadele că sunt bani de la buget.
Investitorul privat dispare pur și simplu.
Nu se construiește spitalul. Cheltuielile aiuritoare se încadrează perfect în cei 50 milioane de euro.
Investitorul nu are ce recupera și totul este dintr-o poveste de investiție ratată cum ne-am obișnuit.



(30 octombrie 2018)

Monday, October 29, 2018

Televiziunile de știri, mai comuniste decât mă așteptam

După reacția legată de cutremurul din 28 octombrie 2018 de la 3,38 trag concluzia că televiziunile de știri sunt mai comuniste decât mă așteptam, pentru că:
- imediat după cutremur niciuna nu a avut vreo reacție;
- în cursul zilei au avut texte bizare, proaste și banale;
- reporterii s-au comportat lamentabil;
- invitații au fost banali, predictibili și prăfuiți.
A fost mai rău decât în 4 martie 1977 când după cutremur radioul și televiziunea, comuniste desigur, au amuțit, până au primit OK de la CEAUȘESCU cel plecat prin Africa, să prezinte ce s-a întâmplat. Acum, nu mai este CEAUȘESCU, dar televiziunile chiar nu au avut reacție. Sunt prea dominate de profit și au reluări fără posibilitatea de a intra în direct dacă viața o cere. 
Penibil!


(29 octombrie 2018)

De ce nu atragem banii europeni?

Toată lumea vorbește despre banii europeni. Toată lumea se vaită că noi nu atragem bani europeni. Și nici nu vom atrage bani europeni, dacă nu ne schimbăm mentalitatea asupra mecanismelor de atragere a banilor europeni.
Noi nu atragem bani europeni pentru că:
- proiectele noastre sunt slabe;
- propunerile făcute au hibe în ele;
- evaluatorii le acordă punctaje mici;
- sunt proiecte de Dâmbovița.
Este foarte important de știut că ofertele de proiecte se construiesc așa cum vor cei ce oferă banii și nu așa cum cred cei care au nevoie de bani.
Lăcomia ce ne caracterizează este fundamentul care ne îndepărtează de șansa de a obține fonduri europene, fonduri pentru care polonezii au absorbție de 100%.
Spun lăcomie, pentru că noi ne încăpățânăm ca pe vremea lui CEAUȘESCU să facem totul de la A la Z. În realitate, trebuie acceptat că există firme specializate care știu să facă oferte de proiecte. Aceste firme:
- primesc tema, obiectivul de realizat prin proiect;
- se stabilește suma de bani care se cere de la UE;
- se negociază costul elaborării ofertei;
- se elaborează oferta de succes;
- se plătește suma ceurută de cel ce a elaborat;
- se depune oferta;
- se obține finanțarea căci oferta este de succes;
- începe derulatrea proiectului;
- se finalizează cu succes obiectivul;
- se validează îndeplinirea proiectului de succes.
De regulă, o firmă care știe să facă oferte de proiecte de succes are un tarif de 10% din valoarea proiectului, lucru neracceptat de cei ce sunt lacomi și care cred ei că știu să facă oferte de succes. Ei nu înțeleg că aceasta este o meserie, meseria de a face oferte de proiecte de succes. Ei nu acceptă să plătească pe cineva, ci construiesc improvizații de oferte cu care nu obțin finanțare. Numai așa se explică gradul infim de absorbție a fondurilor. Chestia ce trebuie cunoscută se leagă de faptul că plata firmei specializate în a face oferte nu se deduce din banii primiți de la UE, ci trebuie suportați de stat. Lipsa de viziune este aceea care face să nu se plătească o firmă specializată, dar sunt plătiți tot felul de tăietori de frunze la câini care mimează elaborarea de oferte, să le zic, oferte de eșec garantat. 
Nu am să înțeleg de ce Corina CREȚU nu spune de la obraz guvernanților cum trebuie să procedeze pentru a obține finanțări. Ea sărăcuuța tot zice una-alta, dar fraierii nu pricep că sunt tari de cap. În clipa în care se schimbă optica, se va găsi în târg și firma renumită din Vest care știe să facă proiecte și se va vedea că după angajare, vor curge finanțările așa cum fac și alții care au arătat inteligență, viziune și mai ales iscusință și nu îngrămădeală, lăcomie și prostie crasă. Punct.



(29 octombrie 2018)

Onorarea unui mare culturist

Este lăudabil că pe coperta vestitei reviste MUSCLE & FITNESS, numărul 2 din 2018, varianta în limba română se află fotografia lui Nicolae GIURGI, iar la pagina 17 este dat un text despre activitatea marelui culturist român.


Este un lucru deosebit de important că o asemenea revistă realizează punerea la curent a tineri generații cu valori autentice al culturismului din țara noastră, prezentând sportivi care au strălucit pe podiumurile de concurs de la noi, dar mai ales din străinătate, așa cum este Nicolae GIURGI.



Ar fi și mai bine dacă în literatura despre acest sport ar fi trecute în revistă cele mai importante figuri de sportivi, mai ales că acum nu ridică probleme de niciun fel tipărirea fotografiilor color cu aceștia, pentru a scoate în evidență adevăratele lor performanțe.

(29 octombrie 2018)

Friday, October 26, 2018

Averile culturiștilor

Uneori oamenii au curiozități. Una dintre ele este aceea de a afla dacă cineva s-a îmbogățit din culturism. Un răspuns tranșant este că nimeni nu s-a îmbogățit cât a fost sportiv, din participări la competiții, din efectuarea de demonstrații, tot ca sportiv. Există și în culturism topuri ca la FORBES cu milionari și am aici câteva nume:
Arnold Schwarzenegger ............... $300.0
Rich Gaspari ................................... $90.0
Jay Cutler ........................................ $30.0
Paul Michael Levesque ................... $25.0
Ronnie Coleman ............................. $10.0
Gary Strydom ................................... $8.0
Dexter Jackson ................................. $7.0
Phil Heath ......................................... $5.0
Dorian Yates ..................................... $4.0
Mike O’Hearn ...................................$2.5
La o analiză mai atentă se va vedea că la baza acumulării acestor milioane au stat activități legate de linii de producție suplimente, managementul de săli de culturism, scrierea de cărți, interpretarea de roluri în filme, apariții în materiale publicitare, comercializarea de programe de antrenamente și abia pe ultimul loc apar participările în competiții și efectuarea de demonstrații. Va mai curge multă apă pe Dunăre până când într-un astfel de top să găsim și un culturist român, cauzele fiind nenumărate și cea mai importantă este legată de nivelul de dezvoltare al economiei românești, nivel care este foarte scăzut.
Dacă ne apucăm să facem calcule cât ar câștiga un culturist român din reclame, din publicarea unei cărți, din postere, de la demonstrații, din interpretarea de roluri în filme, de la moderarea de emisiuni Tv, de pe DVD-uri cu programe de antrenamente, cu mare dificultate s-ar strânge undeva în jur de 50.000 euro. Premiile nu le-am pus. Nu am scăzut nici cheltuielile lunare cu antrenamentele și suplimentele. Dacă le voi scădea, cred că averea unui culturist român rămâne descurajant de mică.




(27 octombrie 2018)

Rebordurizarea și retotuarizarea în sectorul 3

Au început lucrările de rebordurizare și retotuarizare în sectorul 3 al Capitalei.
Sunt peste tot puncte de lucru.
S-a râmay în multe locuri.
Au fost strânse mormane de asfașt, borduri uzate și pavele deteriorate.
Muncitorii descarcă noile borduri și pavele.
Toate acestea au devenit consumabile ca la imprimante din moment ce sunt schimbate repede.
Se lucrează cu viteza melcului.
Muncitorii stau și vorbesc la telefon.
Rste o atmosferă de vis.
Se observă că acum în anul centenarului:
- se cheltuie banii pe nimicuri;
- toată lumea se face că face ceva;
- sărbătoarea este continuă;
- nu se fac lucrări serioase;
- timpul trece nesemnificativ.
Păcat că nu este o lege care să spună clar cât durează o bordurizare, cât este garanția și pe banii cui se fac remedierile. Nu ar fi rău să se specifice un preț, să se plătească 30% la terminarea execuției  și restul de 70% să fie plătit la expirarea perioadei de garanție.
Și când mă gândesc că primarul Robert NEGOIȚĂ este semnatar al scrisorii lui FIREA. N-a făcut ea nimic semnificativ în București, cum n-a făcut nici el ceva semnificativ în sectorul 3. Amin!


(27 octombrie 2018)

Thursday, October 25, 2018

Actalizări în aplicațiile web românești

Nu vreau să vorbesc acum despre calitatea aplicațiilor web românești că iar mă supăr, numai din faptul că:
- nu respectă nicio regulă,
- sunt făcute după ureche,
- informația este regăsită greoi,
- actualizările sunt absente,
- au un conținut incomplet.
Aplicațiile web ale federațiilor sportive nu sunt omogene, de parcă n-ar fi organisme care își desfășoară activitatea sub umbrela celor care le îi finanțează. De aceea, cine deschide aplicații web de la diferite asociații și federații va avea supriza de a se pierde într-o originalitate care le face foarte puțin frecventabile. Peste tot în lume se știe că orice organizație trebuie să aibă o aplicație web a cărei structură să ducă rapid spre informațiile de interes pentru cei ce vort să afle câte ceva despre ceea ce se întâmplă acolo. Este indecent ca o competiție să se desfășoare în 2018 și pe aplicația web să fie disponibile doar rezultatele din 2014.
Se mai întâmplă ceva bizar și anume, aplicațiile web au fotografii ale președintelui organizației în diferite ipostaze și în diferite momente, din care rezultă musai că se zbuciumă. Numai că acel zbucium nu se vede și prin rezultatele sportivilor.
Am urmărit aplicația web a FRCF și am căutat butonul numit ARHIVĂ care ar trebui să se găsească pentru fiecare tip de competiție, campionat, cupă, dar și de la alte competiții desfășurate sub patronajul FRCF. Am identificat o formulă pentru calculul vitezei de actualizare. Dacă aș aplica-o rezultatul ar fi dezamăgitor, căci mai nimeni nu se sinchisește să actualizeze aplicațiile web de la noi. Este un lucru elementar ca la o competiție să de dea calendarul, să se ofere informații progresive pe măsură ce se apropie competiția, inclusiv să se ofere lista concurenților. De asemenea, este important ca la cel mult 3-5 zile să fie postată lista cu rezultatele de la competiție. Existența argivei crează posibilitatea analizei evoluției competițiilor, dar și a sportivilor participanți. Este un exemplu de urmat, căci pe WIKIPEDIA la concursul de Mr. Olympia există un istoric, există niște tabele sintetizatoare, iar actualizările sunt făcute foarte rapid. Este exemplul de urmat, ceea ce presupune profesionalism din partea celui care administrează aplicația web. În primul rând, prin standardizarea informațiilor care i se oferă, administratorul doar le preia și le postează. Dacă aplicația web este inteligent făcută, actualizarea cade în sarcina și responsabilitatea celor care generează informațiile.



(25 octombrie 2018)

Vicii cu care nu trebuie să te joci chiar dacă ești un om fără vicii lumești

Există vicii cu care nu trebuie să te joci, chiar dacă ești un om fără vicii lumești și mă refer la:
- viciul de procedură care constă în nerespectarea etapelor, momentelor, a responsabilităților și ordinii de derulare a pașilor definiți într-o procedură; mai concret, viciul de procedură este identificat atunci când nu se respectă termenele, când sunt sărite etape ale derulării unui proces și când cei ce acționează nu sunt îndreptățiți să facă acest lucru; sunt situații când cei ce înscriu în concursuri depășesc termene, examinatorii snu îndeplinesc condițiile cerute și când pașii specifici concursului nu sunt parcurși în totalitate, iar documentația fie că nu se întocmește, fie că este incompletă, fie că nu respectă cerințe uzuale și acceptate; viciul de procedură anulează tot ce s-a făcut și invalidează orice rezultat și impune luarea procedurii de la zero:
- viciul de formă vizează atât latura cantitativă, cât mai ales latura cantitativă a modului în care se derulează o procedură; fiecare componentă care rezultă din derularea unei activități îmbracă forme concrete, forme care trebuie să aibă o anumită structură; am văzut situații în care înscrisurile erau altele decât cele cerute, lipseau sau nu aveau semnăturile toate, iar datele nu coincideau cu termenele cerute de derularea unei activități foarte clar definite; viciul de formă dacă este identificat, duce la anularea întregului demers; el depinde foarte mult de modul în care este definit demersul care trebuie întreprins și de seriozitatea celor care verifică tot procesul;
- viciul de conținut apare de cele mai multe ori și din cauza faptului că oamenii chiar cred că merge și așa, adică neglijent; titlul zice una și conținutul zice alta, calculele sunt greșite, documentele incluse nu respectă nicio cerință, adică documentația este anapoda de la cap la coadă; nu am zis nimic despre plagiat, căci din start acesta generează prin el însuși un viciu de conținut; cine vrea, îl interpretează și prin prisma viciului de formă dar și ca viciu de procedură, deși vorba proverbului machedonesc conform căruia dacă într-o oală de ciorbă pui o lingură de c-c-t totul c-c-t se numește.
Noi trebuie să ne ferim nici să producem vicii de formă, de conținut sau de procedură, dar nici ca altcineva să ne administreze nouă, pe durata derulării unor acțiuni la care participăm astfel de vicii, căci vom suporta consecințe, deși nu avem vreo vină.





(25 octombrie 2018)