În perioada comunistă au existat tot felul de abordări fasmatagorice legate de:
- abdicarea regelui Mihai;
- plecarea din țară a regelui Mihai;
- niște tablouri vândute de regele Mihai;
- fetele regelui Mihai;
- o abordare a lui Valentin Ceaușescu la Londra;
- o pensie permanentă oferită regelui Mihai;
- un tren cu bunuri acordate regelui Mihai;
- opulența regelui Mihai.
Nicio carte de istorie nu dezvolta în paginile ei subiectul regalității. Știu că un vecin care și-a serbat ziua de naștere de Sf. Mihail și Gavril a fost ăârât de vecinul lui veninos la securitate că-l serbează pe regele Mihai și duba securității l-a ridicat și bietul de el a stat vreo șapte ani la tăiat de stuf.
Un bun prieten al meu căruia îi căram legumele la Piață de la Vărăști mi-a povestit că soldat fiind, avea păduchi și haine zdrențuite, iar pe 31 decembrie 1947 a fost îmbăiat și a primit haine noi și ghete noi, spunându-li-se lui și camarazilor lui că regele i-a ținut așa cum i-a ținut, iar acum o dată cu plecarea regelui, în armată lucrurile s-au schimbat. Concluzia se deducea de la sine. Nenumăratele abordări deformate, fără bază în documente autentice au continuat și să nu se uite data de 22 iunie 2011 când la postul B1 tv însuși prezidentul de atunci a avut o abordare extrem de critică să nu spun dură la adrea regelui Mihai. Nu mă mira câtuși de puțin pentru că atunci când crezi că ești elementul esențial și de fapt istoria arată că nu este așa, orgoliul impune un sistem de autoapărare prin atac, chiar dacă atacul este aiuritor, dar nu este nimicitor și nici măcar furnicător.
Un adevăr este sigur: regele Mihai a reușit să adune în jurul său în ziua de Paști a anului 1992 un milion de cetățeni care l-au aclamat necontenit. Istoricii sunt obligați să ia arhivele și pe baza documentelor autentice să facă analize și să expună adevărul despre cea mai frământată perioadă din istoria noastră care se întinde pe perioada 1935 până în 2015. Numai după aceea să se vorbească.
(11 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment