Friday, September 8, 2017

Comuniștii și cantinele partidului

Când vorbim despre cantinele partidului trebuie să ne gândim la niște entități unde tovarășii, adică cei ce lucrau în aparatul de partid de la oraș, municipiu, la nivel central  sau de județ:
- mâncau la prețuri foarte mici, exact cum este acum la cantina Parlamentului;
- găseau de cumpărat mezeluri, ciocolate și fructe exotice;
- trebuiau să prezinte o legitimație de acces la aceste bunătăți;
- chiar și acolo accesul era limitat funție de poziția ocupată.
Am văzut ce înseamnă să nu ai legitimație, căci bunătățile ți se luau din față, că nu aveai dreptul la ele, deși intrasei în clădire că aveai o problemă de rezolvat nefiind un neica nimeni. Omul vedea acele galantare pline și evident cerea și el să cumpere, dar fatalmente trebuia să arate acea llegitimație specială. Cantina era un loc ceva mai izolat și acolo chiar nu avea acces decât omul care prezenta legitimația. Am însoțit cândva un barosan și ceea ce am mâncat acolo, delicatese ce nu se găseau în niciun restaurant civil, ficăței, creier pane și mușchiuleț împletit, toate erau la preț de cel puțin 5 ori mai mic decât în civilie. Era și Pepsi Cola acolo și erau și ștrudele cu mere, nu cu pesmet ca pe stradă. Am regretat profund că m-am limitat știind ce bani aveam în buzunar. Când am văzut nota, adică 6 lei am crezut că leșin. Cel cu care intrasem, om obișnuit a consumat la greu și a plătit numai 12 lei, ceea ce în civilie cred că l-ar fi costat cel puțin vreo 75 de lei.
Clasa muncitoare consuma prin reprezentanții ei, cei aleși în funcții politice de conducere, căci la județ era un prim-secretar, erau niște secretari și o cohortă de activiști și gura lor trebuia să mănânce și ea, vorba proverbului. Niciun activist nu avea cum să fie convingător cu burta goală. Se zvonea că Stalin credea că cu o copeică este în stare să cumpere un tractor. căci el nu scotea niciun ban din buzunar pentru a avea orice-și dorea, făcând doar un semn. Și la noi erau foarte mulți cărora nu le venea să creadă că noi, muritorii de rând luăm ulei, zahăr, unt, carne pe cartelă. Cantinele de partid erau dar mă tem că au supraviețuit, căci există aparat administrativ peste tot și n-aș crede că acolo nu sunt niște avantaje, dar nu sunt în stare să demonstrez nimic, deci tac. Este mare sărbătoare azi.
(08 septembrie 2017) 

No comments:

Post a Comment