Profitul băncilor mioritice

Guvernul se dă cu poponelul de pământ că băncile de la noi, din 36 numai 18 au plătit impozit pe profit, ca și cum într-o economie care duduie, acesta era ultimul subiect netratat cu cuviință de fiscalitatea cea gâtuitoare de aici. În realitate, băncile din spațiul nostru mioritic, mirific, de basm, nu au și nici nu vor avea hăle profituri pentru că:

- au cheltuieli anapoda cu spațiile prea luxoase și prea centrale;

- sunt suprapopulate nu de specialiști, ci de piloși;

- au devenit afaceri de clanuri, tați mame, nurori, fii, fiice;

- salariile sunt necorelate nicicum cu calitatea muncii;
- productivitatea muncii și salariile acolo nu au nicio legătură;

- aleargă disperate în a oferi credite oricui, oricum, oricând;

- personalul, bea cafele pe trotuare mai ceva ca la baruri;

- procedurile lor de lucru sunt dintre cele mai greoaie;

- clienților li se dă senzația că tot timpul li se face favoruri;

- se uită că ele trăiesc numai și numai din dpbânziși comisioane;

- aroganța la ghișee depășește limitele bunului simț;

- au transformat banalele servicii în produse financiare;

- adevărații corupți își exportă capitalul într-o veselie;

- informatizarea nu a însemnat nimic pentru ele;

- dovedesc lipsă de interes în a se acomoda la nevoile secolului al XXI-lea.

Este foarte clar că într-o economie în care agricultura merge, dar pe bani europeni, în care 90% din pensionari trăiesc din pensii mizere, când numărul pensionarilor este sensibil egal cu cel al salariaților, în niciun caz nu sunt create premise pentru o structură a producției la vedere, aducătoare de mișcare cinstită a capitalului și de creditare pentru producția aducătoare de profit. Trebuie o analiză realistă și se va vedea că niciuna dintre băncile de aici nu are o activitate normală, specifică unei economii normale, ci trăiește de pe o zi pe alta din operații specifice unei economii din lumea a VII-a în care evaziunea, corupția și nemunca sunt la loc de cinste, iar statul se face că face , dar în realitate nu are niciun gând să însănătoșească ceva, căci este legat de mâinu și de picioare, nai ceva ca în America Latină, unde polarizarea este adusă la cote incredibile.
Mare atenție cu pianul pe scări, că statul s-a împrumutat de 20 de miliarde pentru a crea o anvelopă de securitate, în primul rând pentru bănci și acum se știe că tot statul a stat în genunchi în fața bancherilor ca să nu se producă colapsul în timpul marii crize economice, despre care unii zic că nici măcar nu s-a încheiat și că alta va bate la ușă găsindu-ne cu fundul descoperit.

(24 august 2017)