Băile de mulțime ceaușiste

Pe vremea lui Nicolae CEAUȘESCU, căruia îi plăcea nespus de mult să i se zică cel mai iubit fiu al poporului, băile de mulțime erau dovada vie a acestei iubiri care trebuia să fie musai:

- mari;

- permanente;

- cultivate;

- spontane;

- puternice;

- nețărmurite;

- intense;

- vii;

- oriunde.

În acele vremuri nu era greu de făcut băi de mulțime de toate felurile pentru că partidul avea un activ: - numeros; 

- puternic; 

- loaial;

- disciplinat;

- instruit;

- zâmbitor;

- sătul;

- robotizat.

Cei ce organizau băile de mulțime aveau în vedere luarea unor măsuri extrem de bine definite concretizate prin:

- vizite medicale;

- evitarea indisciplinei;

- asigurarea protecției;

- respectarea scenariului;

- cronometrare perfectă;

- sincronizare acțiuni;

- spontaneitate simulată;

- uniformizare comportamentală.

Dacă se analizează filme din acele vremuri se va vedea că pionierii și copiii care se apropiau de Nicolae CEAUȘESCU făcuseră repetiții și chiar fuseseră vaccinați. Erau îmbrăcați standard, fie în costume de pionieri, fie în costumașe de șoimișori ai patriei, aveau șepci sau băscuțe identice, iar fetițele purtau funde pe cam și bentițe. Băile de mulțime de la marile adunări populare se făceau fie la plecare, fie la venire, dar de fiecare dată exista un cordon bine simulat de oameni și femei ale muncii, care de fapt erau persoane din sistemele de forță, cu roluri foarte bine stabilite. Ori de câte ori se organiza ceva la Sala Palatului sau pe vreun stadion, se vorbea de protocol zero. Știu cu exactitate că la intrare se făceau controale mai mult decât amănunțite, iar pe traseul pe care Nicolae CEAUȘESCU mergea la pas, erau cetățeni, adică cu siguranță oameni ai muncii implantați cu mult înainte de a apărea noi, celălalt popor. Aceia erau deja în misiune.
Băile de mulțime ceaușiste aveau specificul lor, unele trăsături fiind continuate peste timp, căci în piesele de teatru se schimbă actorii, decorurile, replicile și regia rămânând aceleași.

(16 august 2017)