Prin mediile de sus ale pușcăriabililor de lux se vorbea de un parandărăt la nivelul 1de 10%. Nivelul nu are cum să fie adevărat pentru că:
- la nivelul al II-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;
- la nivelul al III-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;
- la nivelul al IV-lea parandărătul era să zicem tot de 10%;
- la nivelul al V-lea de execuție, parandărătul era să zicem tot de 10%.
Adică toate parandărăturile erau de 50%, ceea ce ne duce cu gândul că nu avea cum să mai fie vorba de încadrarea în cheltuieli a unui proiect fără a se reduce sub limita suportabilității a consumurilor de materiale ceea ce conducea la la proiecte de:
- întârzâieri;
- abandonări;;
- slabă calitate;
- neimplicare;
- compromitere.
Aceasta este și explicația lipsei interesului în a absorbi banii europeni, căci s-a văzut că de acolo nu există nicio portiță de a crea parandărăt. De la banul provenit de la buget, întrucât de acolo se înfruptă și cel mic, dar și cel mare, prețurile se umflă, se fac rectificări de devize și este un adevărat dezmăț financiar, ceea ce explică prețurile demențial de mari de la lucrări și care pornesc anapoda chiar din startul licitațiilor. Și legea licitațiilor este făcută să se umfle prețurile, căci nu are prețul de la licitații nicio legătură cu preșurile vehiculate în puața reală.
Ce frumos era cântecul lui Florin CHILIAN cu parandărătul în care versurile:
Zece scinduri, o terasa, costa toate
Toate costa cit o casa!
(29 august 2017)
No comments:
Post a Comment