Am văzut că în ultimele zile se consideră ca soluție viabilă pentru rezolvarea crizei guvernamentale, alegerile anticipate, la șase luni de la precedentele alegeri. Este o soluție irealizabilă dacă se iau în considerare factorii subiectivi care îl determină pe alesul neamului să nu-și tragă singur scaunul de sub el, factori precum riscul:
- de a nu mai obține și mandatul următor;
- de a pierde privilegiile din care se înfruptă;
- de a-i scădea veniturile lunare de la 17.000 la 3.000;
- de a nu se mai vedea la televizor fie de bine, fie de rău;
- de a nu mai primi invitații care se lasă cu chiolhanuri;
- de a merge pe jos ca acum 7 luni și un pic;
- de a fi cineva la el în urbe sau în mahala;
- de a i se restrânge anturajul elevat și interesat;
- de a reintra în cohorta anonimilor neinteresanți.
Experiența Dacian CIOLOȘ este încă vie, ea arătând că aleșii neamului, ființe umane și ele, dominate de interese proprii de supraviețuire, la o adică votează și un scaun pe post de premier, cu guvern cu tot, format din obiecte eterogene, ciudate, nefuncționale, oarecare, nefiabile și nementenabile. Mă îndoiesc în proporție de 97,23410327517942771% că cel ce va candida în 2019 își dorește în vreun o guvernare fără de succes, lucru pe care un parlament ostil i-l asigură prin:
- noncalitate;
- invalidări;
- lentoare;
- hărțuire;
- nonperformanță;
- tertipuri;
- schimbări;
- comisii;
- reorganizări;
- redefiniri;
- sabotaje.
Pornind de la oabordări realiste, se vede că pe Dâmbovița, alegerile anticipate sunt o utopie adevărată din moment ce condiționalitățile ei au o încărcătură plină de ciudățeniile votului unei colectivități în care privilegiile se autoacordă cu unanimități zdrobitoare, imorale, zgomotoase, ambalate, ad-hoc și perverse. Este definită, să nu se zică doar că n-ar exista și așa ceva. De înfăptuit, never ever, never ever, adică nici azi, nici mâine, nici la anul și nici la Paștele cailor. Punct.
(26 iunie 2017)
No comments:
Post a Comment