Să mă explic de ce Emiliei ŞERCAN nu i se potrivește o poveste medievală. Povestea medievală zicea că era un tânăr care zisese ceva foarte urât despre femeile dintr-un sat. Acestea revoltate s-au dus la judecător și s-au plâns. Judecătorul a cugetat și într-un final l-a pedepsit pe tânăr cu lapidarea. În ziua stabilită, tânărul a fost adus în piață și băgat într-o groapă să fie lovit de femeile jignite la greu de el. Judecătorul i-a zis tânărului că are dreptul să-și exprime o ultimă dorință. Tânărul a cerut ca prima piatră să fie aruncată asupra lui de cea mai proastă dintre femeile jignite și revoltate. Bineînțeles că niciuna n-a făcut gestul și așa a rămas tânărul în viață,
În zilele noastre, o presupusă plagiatoare jignit pe nenumărați alți plagiatori dovediți, doctori în felul lor. Aceștia au mers la judecător. Judecătorul a găsit-o vinovată pe presupusa plagiatoare, acuzând-o rău de tot și ca pedeapsă a primit să fie ocărâtă de plagiatorii dovediți. În ziua stabilită presupusa plagiatoare a fost adusă în piață și aruncată-ntr-o groapă unde plagiatorii dovediți să-i arunce în față ocările de care aceștia erau în stare, din moment ce soluții originale nu dăduseră în tezele lor de hăle doctorate. Judecătorul i-a zis ca plagiatoarea presupusă să-și spună ultima dorință. Aceasta a zis că vrea ca primul care aruncă cu ocările să fie cel mai plagiator dintre plagiatori. Și ca prin minune, toți plagiatorii dovediți i-au aruncat ca la un semn presupusei plagiatoare, numai și numai grele ocări, de n-a mai scăpat săraca neterfelită.
(29 mai 2017)
No comments:
Post a Comment