La început, lucrrile cu care se finalizau studiile în Facultatea de Cibernetică Economică aveau titulatura de LUCRARE de DIPLOMĂ. După Revoluție, titlul unei lucrări finale se numea LUCRARE de LICENȚĂ. De la perioadă la perioadă, conținutul și regulile de construire a unei lucrări cu care se finalizează studiile universitare au fost diferite, funcție de:
- obiectivele urmărite;
- durata studiilor;
- timpul alocat pentru redactare.
În intervalul 1965 - 1977 o LUCRARE de DIPLOMĂ se redacta pe durata semestrului al X-lea al studiilor universitare, semestru dedicat în exclusivitate mersului la o întreprindere, documentării și, respectiv, procesului efectiv de scriere a lucrării, cu realizarea experimentelor, cu includerea de soluții proprii care să fie validate de producție. O astfel de lucrare era atent coordonată de un profesor și de regulă era susținută și la un cerc de cercetare științifică studențească. Trebuia ca la susținere să se prezinte în detaliu contribuțiile la îmbunătățirea unui proces, la creșterea eficienței unei activități, folosind o metodă nouă, învățată în facultate. Pe vremea aceea nici prin gând nu-i trecea unui student să ia un telefon dintr-un closet din ASE și să telefoneze la o firmă specializată în a elabora lucrări de finalizare a studiilor universitare, așa cum s-a întâmplat până au apărut aplicațiile software care verifică unicitatea lucrărilor de licență. În acele vremuri exista o mândrie a studentului de a fi el adevăratul autor, de a face ceva constructiv, ccare să fie apreciat de cei din producție, pentru a fi cât mai bun la locul de muncă. În acele vremuri, ideia de a fi întreținut de familie era exclusă din start, căci funcționau decrete precum 153 care obliga pe toată lumea să muncească. În plus, niciodată un conducător științific nu avea mai mult de 5-10 lucrări, nu ca acum în care mulți conducători au între 30 și 60 de lucrări de coordonat, chiar dacă plata acestui proces limitează la 10.
În intervalul 1978 - 1989 lucrările numite LUCRĂRI de DIPLOMĂ se elaborau într-un interval mai înghesuit din ultimul semestru, al VIII-lea, iar susținerea se făcea toamna, lăsând absolvenților ca în perioada de vacanță de vară să mai lucreze la elaborare. Nici complexitatea abordărilor nu avea nivelul din perioada precedentă, pentru că învățământul căpătase o tentă de policalificare. Absolventul trebuia să știe multe, dar mai de suprafață, iar abordările originale au scăzut dramatic. S-a produs un proces de diluare în care aspectele politice au pătruns nepermis de mult mai ales în zona de abordare economică, unde obligatoriu, trebuia ca în lucrare să se facă apel la cuvântările lui Nicolae Ceaușescu și la documentele de partid, într-o proporție cam mare. Era dramatic atunci când un absolvent avea o lucrare cu tentă de informatică mai accentuată și un profesor de economie politică din comisie îl tortura pe respectivul cu întrebări despre firul roșu conducător. Eu am coordonat astfel de lucrări și am intrat ăn coliziuni nenumărate cu unii politruci din respectiva catedră și numai intervențiile energice ale profesorului doctor docent N.N. Constantinescu îi mai potolea pe respectivii, arătându-le că informatica e importantă, are rostul ei și să fie cuviincioși cu specialiștii autentici.
În intervalul 1990 - 1998, studenții având la dispoziție semestrul al X-lea pentru redactarea lucrării de licență, indiferent ce însemna susținerea examenului de licență cu probele scrise chinuitoare, să nu zic umilitoare, s-a revenit la bunele practici ale intervalului 1965 - 1977 în care lucrarea avea o soliditate fantastică și aportul studentului, viitor specialist pentru producție era semnificativ.
În intervalul 1999 - 2005, atât timp cât studiile universitare au avut durata de 4 ani, s-a revenit la ideia de a face ultimul semestru ceva mai dens și de a se elabora lucrarea de licență în semestrul al VIII-lea, iar susținerea să se producă undeva prin iulie către sfârșit. Bineânțeles că s-a procedat la o serie de ajustări legate de complexitate, aplicabilitate, întindere și nivel de abordare. cei ce doreau să facă lucruri deosebite au avut această ocazie, dar au trebuit să muncească mult mai mult, să meargă la firme de software sau în bănci pentru a se integra în colectivele de acolo și pentru a înțelege cum stau lucrurile, încît soluțiile pe care le dădeau să fie acceptate de managerii de acolo.
În intervalul 2006 - 2017, după implementarea programului Bologna, învățământul de 3 ani la bacelor a impus modificări substanțiale în structura lucrării de licență. Lucrările au niște limitări pe la 40 de pagini, iar timpul alocat pentru documentare, pentru realizarea de soluții și pentru elaborarea textului este mult mai strâns, Deci complexitatea, nivelul de abordare în niciun caz nu avea cum să fie ca în situatția când absolventul ar fi parcurs 10 semestrem, ar fi avut mult mai multe discipline de specialitate și timpul pentru elabirarea de proiecte cu complexitate ridicată ar fi fost mai mult decât dublu decât este acum. Și obiectivul urmărit de finalitatea acestei trepte de pregătire academică este altul decît era în 1970. Acum se urmărește:
- integrarea rapidă în producție;
- găsirea unui loc pe piața muncii;
- soluționarea de probleme de complexitate medie;
- includerea de probleme concrete;
- trecerea cercetării ăe plan secundar;
- ponderea și numărul soluțiilor originale sunt cu totul altele.
Acum, față de perioadele anterioare, absolvenții au la dispoziție continuarea studiilor la masterat, unde lucrările de disertație au menirea de a realiza un nivel de aprofundare mult mai ridicat, iar originalitatea soluțiilor este obligatorie.
Rezultă cu claritate că studiile universitare au înregistrat o evoluție, exact pe traiectoria pe care a parcurs-o și societatea, ceea ce nu este un lucru rău. Cine dorește să analizeze dacă această evoluție a fost sau nu pozitivă, trebuie să vadă măsura în care absolvenții și-au găsit rostul în societate. Prin particularitățile specifice pe care le are Facultatea de Cibernetică Economică, răspunsul este 100% Da, ceea ce înseamnă că ceea ce au învățat aceștia pe băncile facultății le-a fost util, iar lucrările de finalizare, că s-au numit LUCRĂRI de DIPLOMĂ sau LUCRĂRI de LICENȚĂ, le-au fost de un real ajutor penru că i-au învîțat pe tinerii absolvenți să se exprime cap-coadă într-un demers integral al lor, de la formularea problemei, la găsirea formalizării, până la prezentarea soluției găsite.
(20 mai 2017)
No comments:
Post a Comment