Fuga după rating naște monștrii. Cei de la Kanal D, în goana de a-și umple timpul au făcut niște chestii lăbărțate și lălăite, chiar plicticoase în marea lor majoritate. Introducerea Petronelei în emisiunea Bravo, ai stil, este o mostră a acestui mod defectuos de a face rating facil, limitat, brutal și ciudat. Petronela, concurenta, este exact ceea ce au fost nenumărate ființe aduse în emisiuni pentru a face rating prin ceea ce ele sunt. Testând publicul și nu gusturile lui, televiziunile identifică zonele ridicolului absolut, ale josului desăvârșit și ale minusurilor abrupte, pentru a le exploata la maximum cu persoane ce se potrivesc mănușă unor cerințe facile, directe și ieftine. Nu este nevoie de persoane și nici de personalități, ci de forme de viață care să se manifeste în naturalul lor, în abisul lor și în carențele lor nenumărate, liniare, amplificate, lejere și mai ales insistente. Petronela este exemplarul specific al acestei tipologii prin:
- voce;
- înfățișare;
- comportament;
- gestică;
- texte;
- minusuri;
- expresii;
- râs;
- mers;
- încredere;
- filosofie;
- poziționare;
- nepricepere.
Eroarea în emisiunea de bază a fost că publicului i-a revenit un rol major, exact în etapele de concurs când rolul acesta trebuia să fie cu totul altul. Perpetuarea prezenței Petronelei în competiție se transformase din element de culoare în coșmar pur și simplu. Numai o strategie bine pusă la punct, dar însoțită de riscuri au permis finalul acela în care Petronela a părăsit competiția. Tot ce s-a înttâmplat și continuă să se întâmple la Bravo, ai stil - panorama, vine să îngroașe tușele ce o definesc pe Petronela nu ca personaj, ci mai ales ca simplă caricatură. Numai că această caricatură, spre deosebire de alte forme de viață, face rating, are fani și deși poluează, este atractivă pentru acea masă de telespectatori care se regăsesc în Petronela prin tot ceea ce are ea și au și ei. Mai așteptăm.
(12 mai 2017)
No comments:
Post a Comment