La noi disidența n-a prea existat, căci ideia de a corupe intelectualii a fost dominanta regimului. Atât timp cât intelectualii primeau sume importante fără a produce cine știe ce opere, este clar că nu existau premisele disidenței. Au existat și ceva tentative de a-i interzice pe unii poeți, iar cazul Mircea Dinescu este de notorietate. A scris poetul un volum refuzat de editurile de pe la noi, Moartea citește ziarul. Avea multe interdicții Mircea Dinescu, căci avea un fel de domiciliu forțat. O disidentă de mare notorietate a fost Doina Cornea. Ea avea o posibilitate de a comunica prin căsătoria copilului ei în Franța cu o rudă a președintelui acestei țări. Paul Goma era un alt disident căruia i s-a dat voie să plece. Dar nu am avut niciun Havel, niciun Soljenîțin, n-am avut niciun Lech Wałęsa. Știu poeți care făcuseră târgul cu puterea. Știu actori care preferau să ducă o viață călduță. Știu filosofi care dormitau în galoși. Natura noastră destul de domoală, bazată pe o țuiculiță și o flecușoară pe jăratec nu ne premitea să lăsăm confortul pentru idei mărețe împotriva unui regim pe care toți îl consideram etern. Dacă nu era perestroika și dacă nu cădeau primele piese de domino în 1989, cu siguranță, că și acum era aici comunism, iar Nicușor ar fi mai îndulcit năcazurile. Cât despre ce ar fi fost unii care ne conduc, este lesne de înțeles.
Unul ar fi ieșit la pensie mare de la editură.
Altul ar fi fost tot lectoraș la Universitate.
Altul tot s-ar fi exersat cu vase gigant.
Altul ar fi fost profesor de fizică foarte bun.
Perdanții ar fi fost ba chirurgi, ba ingineri, ba conferențiari în IPB, ba.
Liniștea ar fi fost tot așa de pâcloasă și mâzga tot așa de cleioasă, iar nimicul s-ar fi extins ireversibil peste tot cu mecanicismul și dogmatismul societății socialiste multilateral dezvoltate, căci prințișorul ar fi urmat cuminte sfaturile eternului său tată. Poporul chinezificat ar fi zâmbit grațios și temeinic plin de speranță că în magazine se vor găsi și adidași și frați Petrăuș și pachete de unt și ulei, toate la cartela deja eternizată ca versurile bardului de la Bârca.
(19 mai 2017)
No comments:
Post a Comment