Am stat în expectativă un timp destul de lung, mai ales după alegeri. Am urmărit viața politică de la noi cu baloanele de săpun care apar, strălucesc și după aceea se sparg, cu stropii de rigoare. Nu m-am mai ocupat deloc de USR.
Acum, cred că, vorba lui Lenin, sunt coapte condițiile să reiau analizele legate de USR, căci prea multe lucruri nasoale se întâmplă cu acest partid care se anunța ca noua speranță a reformării acestei țări, bântuită de mocirleală, lentoare, indecizie, imprecizie și megalomanie.
Acum se discută despre USR că ar fi un partid de laborator, apărut ca să nu știu ce și care musai va dispărea așa cum s-a întâmplat cu APR sau cu PUNR. Asocierea USR cu cele două este nefericită pentru că:
- USR s-a creat, în timp ce APR și PUNR au rezultat din desprinderea dintr-in partid;
- APR și PUNR erau partide de grup, în timp ce USR este partid de lider;
- simpatizanții USR sunt bazați pe o doctrină, în timp ce la ceilalți erau bazați pe pragmatism;
- volatilitatea este specifică APR și PUNR, ortogonalitatea este numai a USR;
- în USR nu există spirit de turmă datorată neomogenității de viziuni, la APR și PUNR, nu;
- ideia de fuziune sau absorbție la APR și PUNR este dominanță, nu și la USR;
- caracterul instabil migratoriu nu este specific USR cum este la celelalte.
Aceste trăsături arată caracterul natural, obiectiv al condițiilor de apariție a USR ca fiind pornit din USB, fără a fi un partid de laborator, apărut lent și nu peste noapte din nemulțumiri ancestrale ca în cazul liderilor APR și PUNR, a căror evoluție s-a și văzut ulterior cum s-a derulat. De aceea, așa cum merg lucrurile USR este partid despre care peste 100 de ani se va spune că este un partid istoric.
(20 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment