Despre școala sovietică de mecanizare și automatizare a calculului economic, prim mecanografie am ce spune, pentru că profesorii mei Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU și Grigore GRAMA de la care am învățat foarte multe, au fost absolvenți ai școlii de inginerie din Uniunea Sovietică. Ei erau oameni cu cunoștințe foarte solide, pentru că școala sovietică de inginerie a fost dintotdeauna de foarte înală clasă. Ei știau lucruri precise, foarte clare, pe care le expuneau cu toate detaliile. Erau și foarte buni teoreticieni, dar și foarte buni practicieni. Nimeni nu le sufla în ciorbă când era vorba de meseria lor. Dacă acum se vorbește de programare paralelă, trebuie spus că tabulatorul făcea dintotdeauna calcule paralele, căci avea 8 totalizatoare ce fincționau independent și exista posibilitatea de a face transfer de la un totalizator la altul pentru a obține diferite grade de totaluri. Tot de la ei am învățat și primele elemente de optimizare în derularea de prelucrări paralele, prin simultaneitatea de a realiza transferuri dintre totalizatoare. Profesorul Valeriu PESCARU la cursul său de analiza și proiectarea de sisteme informatice avea abordări extrem de moderne pe care azi le regăsesc reunite sub denumitrea de tehnologii agile. Metoda MERISE a dat rezultate, dar eficiența se obține prin munca flexibilă în echipe mici, unde există mai întâi comunicare la nivel de membri, după care, dacă se impune, comunicarea se dezvoltă și între echipe, rezultând un conglomerat, oricum mai eficient decât o structură rigidă cu reguli de management imposibil de aplicat și cu scurtcircuitări multiple.
Despre școala de cibernetică n-am multe de zis, pentru că sovieticii aveau o abordare spre matematică și tehnică, revista KIBERNETIKA fiind mărturie la ceea ce scriu.
Școala sovietică a fost o mare problemă la noi. Imediat ce au venit comuniștii la putere, toți marii intelectuali au fost îndepărtați, cei mai mulți înfundând pușcăriile. Locul lor a fost luat preponderent de absolvenți de universități din Moscova și Leningrad. Toți au fost instalați rapid pe posturi de profesori universitari și pe funcții de conducere, pentru a li se da greutate. Piramida funcțiilor din universități s-a răsturnat, având vârful în jos datorită faptului că baza avea foarte mulți profesori universitari foarte tineri, cu puțin peste 30 de ani, iar asistenții universitari erau proveenții proprii și numărul lor era foarte mic.
Ideia lui Nicola CEAUȘESCU era de a restabili poziționarea piramidei, adică la un profesor universitar să fie 3 conferențiari. La un conferențiar să fie 5 lectori universitari și la un lector universitar să fie 7-10 asistenți universitari. Era o utopie, dar acesta se hrănea numai cu utopii, căci visul lui cu societatea multilateral dezvoltată era nu un vis de om normal, ci o chestie a unui om care nu mai trăia demult în realitatea din care se lăuda că face parte. Dacă se iese la pensie la 65 de ani, dar se mai continuă până la 70 de ani, însemna că ieșirea generației provenită din școlile societice avea loc undeva între 1985 - 1990. Noroc că a venit Revoluția și chestia cu piramida organizațională s-a prăbușit ca întreaga construcție, realizată artificial de către o mână de idealiști ai răului.
Efectele nasoale ale tentativei de revenire a piramidei cu vărful în sus l-au resimțit toți veșnic tinerii asistenți și lectori universitari, căci din 1975 nimeni nu mai promovase pe post de conferențiar sau profesor, cu o excepție, aici amintesc pe nora lui Nicolae Ceaușescu, venită conferențiar în Catedra de Socialism Științific, spre stupoarea generală.
Când ai senzația că mergi pe o scară rulantî care coboară și tu vrei să urci, dezamăgirile sunt așa de mari,. încât cheful de a fi creativ și de a fi eficient se prăbușește vertiginos și iremediabil. Numai așa se explică de ce în lipsa oricărei speranțe, am dat la topit în 1987 peste 300kg de documentație de compilatoare, teoria corectitudinii software și de prelucrare paralelă. Nimeni nu-și închipuia că doi ani mai târziu toată șandramaua se va duce dracului.
(16 aprilie 2017)
No comments:
Post a Comment