Saturday, March 11, 2017

Oameni de nimic

Nu mai sunt de mult timp un puști neștiutor și mă consider că am tot dreptul să cataloghez oamenii după diferite criterii și cu atât mai mult, să caracterizez cu ușurință ce îi deosebește pe oamenii speciali, pe care oricine are tot dreptul să se bizuie, de cei care trebuie să te ferești și să fugi să rupi pământul. La mine există numai două tipuri de oameni, oameni de nota zece și oamenii de nimic.
Oamenii de nimic sunt cei care mint, tot așa cum respiră. Ei spun diverse, promit diverse, dar nu au acoperire în nimic. Ei crează speranțe, aintă într-o lumină absolut specială. Faptul că au o viteză extraordinară de a se orienta trecând de la o minciună la alta, devin mai dificil de depistat. Totuși, există niște detalii care pentru un om cu mirosul fin devin ușor de identificat și de ocolit cu delicatețe. Am cunoscut nenumărați mincinoși mai ales atunci când este vorba de a promite că returnează sume la termene fixate și garantează cu propriul cuvânt că acel termen va fi respectat. Alți mincinoși se prezintă exact prin ceea ce nu sunt ca experiență și mai ales ca posesori de diplome. Ei sunt descoperiți rapid printr-o simplă investigație sau prin enumerarea unor elemente pe care ei ar trebui să le știe dacă chiar au studiile pe care zic că le au.
Oamenii de nimic sunt cei care fură, nu din viciu, ci pentru că aceasta este natura lor. Despre ei nu am ce spune decât că sunt și proști și lacomi, din moment de furăciunile lor sunt descoperite, recuperate de păgubași, iar ei sunt pedepsiți și pe deasupra se umplu și de rahat pentru toată viața. Proverbul cu cine fură azi un bou, fură mâine și un ou este super-valabil, pentru că hoțul contemporan este atât de prost că nu începe cu oul, ci cu boul. Să analizăm pe cei care au funcții și încep să fure. Fură cu milionul, dar sunt prinși exact când au șterpelit oul de sub cloșcă.
Oamenii de nimic sunt cei care n-au cuvânt, pentru că nu-și respectă cuvântul prin tot ceea ce fac. Am întâlnit foarte mulți cu acest defect. Culmea este atunci când îl pui pe el să stabilească regulile jocului. Fixează data întâlnirii, dă toate asigurările că va fi prezent. Spune că vine să facă un lucru și te mai pune să faci cheltuieli cu materii prime. El, prin natura lui este de o nesimțire crasă, pentru că atunci când te reîntîlnește începe să discute cu tine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. La el este natural să spună orice, să-și dea cuvântul și să nu facă nimic din ceea ce promite. Această categorie de oameni de nimic nu trebuie să primească toată atenția și toată încrederea din start, ci trebuie fiecare dintre noi să-și stabilească din start și soluția de avarie.
Oamenii de nimic sunt cei care au comportament dictatorial, impunând idei proaste sau vorbind nepotrivit pentru a obține ceea ce se obține cu tact și înțelepciune. Întrucât nu au un stil de muncă adecvat, urlă, înjură, sunt tot timpul nervoși, împrățtiați și nemulțumiți, considerând că nimeni nu este în stare de nimic în afară de el. Aceștia sunt depistați cu mare ușurință pentru că într-o jumătate de oră nu-i caută nimeni. Cei cu care intră în dialog primesc comenzi neclare și sunt luați pe sus cu tot felul de apelative. N-am văzut niciodată un om deștept care să nu fie calm, să nu aibă vorbele la el și să nu știe să lucreze cu colaboratorii.
Oamenii de nimic sunt cei care profită, fără să țină seama de nimic și de nimeni. Ei caută modalități dintre cele mai variate să se facă utili, iar după aceea când l-au prins pe om, nu pregetă să-l stoarcă pe măsura credulității cu care este tratat. Am văzut nenumărați care își oferă serviciile și la jumătatea drumului vin cu pretențiile care nu sunt deloc de neglijat, fiind chiar disproporționale. Omul este bun de plată că nu mai are de ales. Ei sunt cei care încep o lucrare de zidărie spunând că ne înțelegem, ei sunt cei care se oferă să urce mobilele la etaje superioare. Toți, la jumătatea lucrării spun care sunt pretențiile și te lasă de cele mai multe ori fără aer. Am văzut astfel de gunoaie în momente critice, așa cum sunt înmormântările prin diferitele lor momente, când timpul este cel care presează teribil.
Oamenii de nimic sunt cei care escrochează, căutând orice modalitate de a obține orice pe nimic sau cu efort disproporționat de mic. Ei promit că fac ceea ce nimeni nu este în stare să facă în mod normal. Ei promit refacerea căsătoriilor, aducerea iubirii, premii imense. În toate cazurile sunt necesare sume, pentru că soluția problemelor este dată de banii grămadă. Mulți dintre escroci sunt credibili prin vorbă, prin mod de prezentare și mai ales prin contextul favorabil pe care și-l crează. Unii dintre ei sunt de un penibil îngrozitor, care naivitatea celor pe care ei îi păcălesc depășește orice limite și de cele mai multe ori cine îi aude văicărindu-se, cred că respectivii își merită soarta. O babă a văzut un curcan care când dădea din aripi, ieșeau hârtiile de 100 de lei. Femeia a dat pe el 2.000 de lei calculând că în 10 zile se va îmbogăți. Dezamăgirea ei a fost imensă, dar escrocul nu a fost găsit niciodată, căci a avut abilitatea de a se evapora instantaneu, deghizat fiind.
Oamenii de nimic sunt cei duplicitari, întrucât vând oricui pe oricine pentru a le lor foarte bine. În mintea lor orice problemă are cel puțin două soluții care se adresează în egală măsură la două persoane. Un astfel de om are capacitatea de a asculta și de a da impresia că ceea ce discută cu tine este numai și numai cu tine, iar ceea ce spune îți spune ție și numai ție. În realitate lui i s-au învârtit toate rotițele și a și găsit pe cel căruia să-i livreze ceea ce a aflat, pentru că el dorește să scoată din orice un oarece profit. El dă dreptate, chiar dacă în sinea lui știe că persoana nu are dreptate. Cu prima ocazie care i se oferă discută cu detașare despre cel pe care l-a aprobat în niște termeni de-a dreptul imposibili, pentru că așa este el, se modelează să fie pe placul celui în fața căruia se află. Totul este făcut în numele unui câștig imaginar, dar care se transformă în avantaje de cele mai multe ori, mai ales când are în față oameni care acționează independent.



(10 martie 2017)

No comments:

Post a Comment