Nu știu dacă sunt foarte mulți care au a se lăuda cu faptul că au fost nu martori, ci actori în piesa numită reclădirea facultății de cibernetică, așa cum am tot dreptul să mă numesc și eu, chiar dacă nu am jucat într-un rol de primă mărime. Să zicem că am fost printre cei care duc tava pe scenă. Mă laud că am avut și câteva replici către un profesor care dorea să impună o disciplină despre care niciodată nu am avut o părere prea bună, fiind compleșită acea disciplină de descriptivism dus până la obscenitate. Și am mai avut o replică pentru un fost decan care uitase că avusese loc o revoluție și se credea că tot mai este în timpurile cu ceaușeii, când profesorii își puneau cenușă-n cap că nu au familii numeroase. Îmi aduc aminte că la o astfel de dezbatere am zis că eu am numai doi copii pentru că și așa patru suflete nu încăpem în jurul unei mese din bucătărie, dar să fi fost șase. Nici unul și nici celălalt nu au apărut în planurile de învățământ de la secția de informatică economică, deși eu duceam tava, dar simultan scrisam și la acel plan de învățământ, cu tava într-o mână și cu pixul hotărâtor în alta.
Anul 1990 a fost anul reînnodării unei istorii. Îmi aduc aminte cum vorii Rodica MIHALCA, Florin PILAT au reușit să obțină semnătura lui Petre ROMAN, pe atunci premierul țării, pentru a se înființa Facultatea de Cibernetică, Informatică și Statistică Economică. Așa s-a reparat eroarea făcută în 1978 când a fost distrusă Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, prin alipirea de cibernetică a planificării. În copilărie, am auzit de un termen și anume anus împotriva naturii. Ani în șir m-am întrebat ce este acel lucru și nu aveam o reprezentare, deși din definiție oricine își dă seama ce înseanmă. Atunci când s-a produs nefericitul eveniment declanșeat de ITȘ la o plenară, am avut reprezentarea misterului nedescifrat ani în șir: planificarea era exact acel artificiu de supraviețuire.
Pentru a face lucruri temeinice, îmi aduc perfect aminte cât de mult s-a produs documentarea pentru ca Secția de Informatică Economică să fie de un nivel cu totul remarcabil și anume:
- s-a mers la biblioteca americană;
- au fost luate programe de la marile universități ale lumii;
- s-au stabilit niște reguli de a asigurare a compatibilității;
- nu s-a pornit de la profesori către studenți;
- supremația pieței muncii a fost cuvântul de ordine;
- deschiderea totală spre nou și spre performanță.
Așa au apărut planuri de învățământ pe cinci ani în specializarea Informatică economică, planuri devenite model pentru toți cei care-și doreau să meargă cam pe același drum.
Dacă există o persoană care a avut viziune și un management desăvârșit, aceasta a fost profesorul Geo VASILESCU, cel care decan fiind pentru a doua oară, a strâns lângă el toate energiile descătușate ale Revoluției și așa cum a făcut-o în anii'70, a reclădit, construcția fiind cea care se vede și azi, facultatea CSIE. Îmi aduc aminte perfect cum la toate discuțiile legate de planurile de învățământ ale informaticii economice, noi, care eram destul de tineri în acele vremuri, primeam încurajări și de fiecare dată ni se adresa cu diminutivele numelor, Ionică, Florinel, Georgică sau Rocicuța. Era un spirit și o efervescență pe care mi-am dorit-o mereu, dar pe care am regăsit-o ceva mai rar și cu intensitate mai redusă de-a lungul anilor. Se știe că numai revoluțiile declanșează forțe nebănuite și dezvoltă situații excepționale, cu eroi excepționali. Așa a fost când a fost reînnodat firul istoriei pentru Facultatea de Cibernetică din ASE.
(10 martie 2017)
No comments:
Post a Comment