Mâine va fi ziua de după. La români este o vorbă: plecarea stăpânilor, bucuria nebunilor. Deja văd că unii își freacă mâinile și se bucură. Cred că s-a terminat o epocă. E bine lumea să creadă. Nu costă bani când omul crede ceva. Este la liber, free cum zic englezii.
Îmi aduc aminte de un șef care avea o slugă. Era utrnătorul recunoscut. Era lingăul detestat. Era otreapa pe care șeful își ștergea botinele. Obținea tot ce-și dorea de la șef. Dorea mărire de salariu, avea mărire de salariu. Dorea o promovare, avea o promovare. Dorea o specializare peste mări și țări, avea specializarea de peste mări și țări. Nu-i ieșea din vorbă. Făcea orice pentru a-i fi pe plac stăpânului. Sluga era slugă pentru că nu avea alte calități, ci numai și numai defecte. Era leneșă, era proastă, era plângăcioasă, dar știa să-și tragă toate avantajele din lume. Toată lumea se minuna cum de reușește în toate, fără să merite nimic. Când șeful n-a mai fost șef și-a luat bocceluța și a bătut la ușa noului, pentru a se face util și acestuia. A început prin a-i spune noului șef cât de împilat a fost el și cât de mult s-a luptat el să se facă dreptate. Aștept să văd slugile care mâine vor ieși și pentru a se pune bine cu noul stăpân, vor spune cât de rău a dus-o cu predecesorul. Nu-i va crede nimeni și vor pleca cu cozile-ntre picioare, schelelăind a pagubă.
(12 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment