Anul trecut, chiar în 22 ianuarie 2016 colegul meu Alin ZAMFIROIU în doar câteva secunde m-a convins să-mi fac blo, lucru pe care îl evitasem cu o încăpățânare nejustificată. Chiar atunci am scris un articol de care încă sunt mândru. De atunci am scris multe articole și chiar am dezvoltat și alte bloguri pe care nu le voi aminti aici. Îmi propusesem ca într-un an să scriu cel puțin 2.000 de articole, preponderente din zona culturismului. Am scris ceva despre culturiști și culturism, dar nu am reușit să scriu 2.000 de articole, ci numai 1680 incluzându-l și pe acesta deși mai am și multe articole nepublicate din varii motive, până la 1794.
Chiar azi la ora 13,30 am atins numărul total de 135.000 de vizualizări. Cititorilor care au avut curiozitatea să citească ceea ce scriu, le mulțumesc din adâncul sufletului meu.
Acum, la fix un an de la publicarea primului articol pe bloguil acesta ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ, trebuie să mă laud că:
- mi-am făcut noi prieteni;
- nu am jignit pe nimeni;
- nu am văzut noncalități;
- subiectele nu au fost fabulații;
- articolele nu au uzură morală;
- sunt 100% receptiv la sugestii;
- accept criticile cu seninătate mioritică;
- vreau să mă perfecționez.
Nu trebuie să spun că scrisul aici pe blog este consumator de timp, pentru că și această activitate, exact ca toate activitățile pe care le-am desfășurat în viața mea, o fac cu mare plăcere și obiectivul pe care mi l-am propus, am certitudinea că este unul nobil și nu urmăresc lucruri ascunse. Mi-aș dori ca peste încă un an să fiu tot așa de optimist ca azi și să am rezultate mai bune decât cele de azi. Numai că totul depinde de inspirație și inspirația nici nu se comandă și nici nu se vinde la tarabă.
(22 ianuarie 2017)
Inspir „a” ție! Nu mai suntem acei novici adolescenți să ne plângem că nu putem desluși taina viselor, din rutină am putea găsi orice fel de pricină ca să lămurim pe cei tineri că linia vieții nu-i precum o dreaptă, fie ea și imaginară, din ce regret doar un singur lucru îmi reproșez, acela că n-am ascultat de sfaturile altora, uneori am ignorat și pe cele părintești, dar dacă cineva mi-atrăgea atenția nu puteam face pe nesimțitorul chiar dacă la primul impuls aș fi fost împins de cel rău să reacționez invers normalității. Scrieți domn profesor, scurt și la obiect, eu nu mai citesc romanele ca-n tinerețe când intram în pielea personajului trăind alături de el parcurgând pe nerăsuflate sute de pagini, acum răsfoiesc, iar dacă-mi place ori sunt pe subiect pot să-mi dau seama că pentru mine nu pot face mare lucru, dar gândind că alții pot învăța și din greșelile mele, uneori inventate, alteori trăite de alții ori săvârșite de mine și puse pe seama altora, parcă n-aș mai avea opreliște la scris! Scrieți că scrieți de bine!
ReplyDelete