CSIE'50 - catedra lu'Manea MĂNESCU

Gândind la rece, după ce au trecut atâțea ani, lui Manea MĂNESCU i-am identificat o serie de calități, dintre care enumăr:

• vizionarismul ceea ce înseamnă că el a avut curajul de a impune informatica economică și cibernetica economică în țara noastră când chiar pe plan mondial acestea erau în stadiul de pionierat;
• constructivismul concretizat prin cele 3 clădiri care stau mărturie unor vremuri pe care mulți le neagă, dar care cu voia sau fără voia lor, fac parte din istoria noastră a tuturor, pentru că nu este posibil să fie șterse perioade ca și cum n-ar fi fost timp atunci, asemeni găurilor din  șvaițer;
• pozitivismul prin implicarea sa concretă în dotarea catedrei cu cea mai nouă tehnică de calcul și menținerea aceasteia în actualitate prin alocări de fonduri importante, justificând de fiecare dată rolul special al centralizării de de date pentru coodonarea economiei planificate;
• flexibilitate în ideia preluării inteligente a celor mai bune realizări, fără a ține seama de proveniența acestora, cu o singură condiție și anume să conducă la atingerea scopului numit maximizarea eficienței economice.

Când am scris despre colegii, am arătat că acolo a fost vorba despre niște personaje care au mers, au vizitat colegii în UE dar n-au înțeles nimic și au proiectat aici o struțo-cămilă bizară, adică un avorton.  În antiteză, Manea MĂNESCU a vizitat USA și când a venit de acolo a implementat la noi exact idei de-a dreptul revoluționare și anume:

• cercetarea științifică de top se face în universități;
• laboratoarele de cercetare trebuie să fie pe lângă catedre;
• activitatea didactică se împletește cu cea de cercetare;
• cercetarea științifică e pe bază de contract, beneficiarii fiind din industrie;
• triada învățământ-cercetare-producție trebuie să fie operațională.

Așa a și fost. Profesorul Manea MĂNESCU a creat Catedra de Cibernetică Economică. Tot el a creat Laboratoarele Catedrei de Cibernernetică Economică. Cercetătorii din laboratore veneau și predau studenților cursuri, conectate la cele mai noi cuceriri ale tehnologiei, dar care erau și implementate de către ei în întreprinderi sau pe platformele industriale din țară. Ceea ce a funcționat cu succes în America, a funcționat până în decembrie 1989 și la noi. În 1990 m-a derutat frenezia cu care unele gunoaie din Centrul de Calcul al ASE au pus umărul la distrugerea laboratoarelor. N-am săuit niciodată tentativele lor nereușite de a scoate la tarabă tot ce era de scos, de a face afaceri oneroase cu spații, cu achiziții de tehnică de calcul uzată, în profitul lor. Ei s-au cărat în cele patru vânturi, lăsând pârjol în urma lor. Visul lui Manea MĂNESCU se îndeplinea prin anul 2000 în Finlanda la un centru de cercetări - TUCS, unde am efectuat o mobilitate și unde profesorul Adrian COSTEA a făcut un doctorat strălucitor.

După 1995 s-a reluat masiv activitatea de cercetare având ca bază Catedra de Informatică Economică, lucru continuat până în anul 2014, când cercetarea ca activitate a rămas de izbeliște din cauză de nefinanțare prin programe bine definite, tranziția nemaiterminându-se nicium.

Din 2011 ceea ce nici comuniștii n-au freușit, legea învățământlui lui Băsescu-Boc a reușit, anume transformarea în țăndări a visului lui Manea MĂNESCU, mai pe românește spus, s-a produs în numele unor idealuri deștepte, supreme și dospind, distrugerea Catedrei de Cibernetică Economică. Și voia lor s-a făptuit întru mulțămirea unora și micimea altora, aceasta stându-le ca un ghipe în sufletele lor cele negre, spongioase și fumegânde.

(21 noiembrie 2016)