CSIE'50 - arhiva lui Manea NĂNESCU

Istoria se petrece sub ochii noștri. Dacă nu dăm atenție detaliilor, acestea se pierd fără ca vreodată să fie recuperate. Au existat în laboratoare nenumărate mașini de perforat cartele. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Au existat tabulatoare. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Au existat calculatoare 286. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Multe au existat. A existat o mașină de birou cu cartelă magnetică făcută în Italia. Acum nu mai este. A fost casată. Au existat mașini de facturat cu bandă magnetică. Acum nu mai sunt. Au fost casate. Ceea ce trebuia să fie un muzeu al tehnicii de calcul de la Facultatea de Cibernetică, este numai un vis irealizabil. Totul a fost aici lângă noi, dar istoria ne-a scăpat printre degete. Nu despre aceste elemente vreau să discut, ci despre arhiva lui Manea NĂNESCU. După Revoluție, după ce a ieșit din pușcărie, marele profesor Manea NĂNESCU, la vârsta sa venerabilă a adresat nenumărate apeluri către cei ce i-au fost discipoli pentru:

• a-i înlesni o vizită în clădirea Ciberneticii;
• a le oferi arhiva sa personală;
• a oferi medalia de aur Norbert Wiener;
• a discuta cu foștii subalterni.

Niciuna din rugămințile unui nonagenar nu au fost primite cu respect, iar bietul om a plecat în lumea celor drepți cu o durere imensă în suflet, că munca lui de o viață,  în urma căreia mii și mii de oameni mănâncă o pâine albă, nu a fost recunoscută de niciun fel și cu atât mai mult omagiată. El primea de la noi printr-un om de mare calitate o mapă a Conferinței Internaționale de Informatică Economică și am înțeles că se bucura foarte mult. Acum după ce Manea NĂNESCU nu mai este constat cu regret că arhiva sa personală a dispărut și nu mai știu dacă vreodată va fi recuperată. Nu iau în considerare ce documente ar fi avut el de la cc sau din pozițiile cheie de la guvernm sau CSP, Sunt sigur că arhiva profesorului Manea NĂNESCU s-a lăsat pierdută pentru că acolo se aflau documente care:

• nu făceau cinste unora dintre ciripitorii lui de servici;
• arătau cum lucrau sclavii lui pentru el;
• punctau aprecierile unora față de alții;
• indicau strict cum îi vedea el pe unii.

Dacă în acea arhivă se aflau și pagini scrise ca de jurnal de după 1989, cu siguranță că profesorul Manea NĂNESCU așternuse pe hărtie impresii dar mai ales niște considerații despre ce i se întâmplase lui. Acolo cred sau mai precis sunt sigur că erau și rânduri adresate în mod nemăgulitor celor care s-au lepădat de el ca de Satana, deși el mult bine le făcuse.

Oricum, acea arhivă este pierdută, dacă nu cumva careva dintre oamenii ageri la minte și iute de picior au avut revelația s-o ia, promițând că va fi pusă într-un mare muzeu, unde Manea NĂNESCU ar avea promisă o sală specială. E  doar o ipoteză, căci numai așa din ipoteză în ipoteză au fost recuperate după 50 de ani și tablouri sustrase din ASE în numele unei conservări. Norocul chorului, ca cel care le luase nu le-a prăduit și urmașii lui au devenit donatori de bună credință. Dacă așa va fi și cu arhivalui Manea NĂNESCU n-am eu de unde să știu. Ceea ce știu exact, este că la ora actuală arhiva lui Manea NĂNESCU este pierdută. Iată cum o pagină de istorie curentă, de sub nasul nostru devine albă, nesemnificativă, deși o mare bogăție i-a stat drept fundament.

(21 noiembrie 2016)