Sistemul educational ca exportator de inteligenta

În vremea lui Ceaușescu s-au cerut bani pentru totți cei cărora li se aproba cererea de emigrare și statele de destinație plăteau mai mult dacă respectivii terminaseră școli înalte sau mai puțin dacă respectivilor nu le prea plăcuse cartea.

Acum în anii de maximă libertate și democrație aud voci care deplâng că tinerii cu studii pleacă, țara nu profită de pe urma investiției în ei și iată că sunt regretare vremurile în care absolvenții care plecau despăgubeau statul. Ori acum, mulți văd cheltuielile făcute ca fiind în zadar, din moment ce le face statul nostru și alte țări profită de pe urma absolvenților noștri.

Absolvenții noștri de școală, fie de la liceu, fie de la facultăți sunt apreciați în alte țări și nenumărați doctori sunt la Londra sau Paris, iar în Silicon valley a doua limbă se zice că este limba română, căci nenumărați absolventi de informatică din ASE, Poli și Universitate lucrează acolo. Înseamnă că sistemul nostru educațional furnizează spre exterior creiere educate, deci se exportă inteligenșă. Normal în balanța de export ar trebui să se regăsească niște date cantitative și niște valori din care să rezulte ce s-a cheltuit cu formarea de specialiști și ce s-a încasat. Cu ce s-a cheltuit nu e greu de stabilit, dar e foarte greu să se stabilească ce se recuperează de către stat. Aici nu e vorba de comerț de sclavi, ci acele sume recuperate trebuie văzute ca:

• bani trimiși de cei plecați familiei;
• renumele adus țării de către ei, în echivalent convențional;
• investiții făcute aici;
• contribuții indirecte la efectuareas de investiții ca vectori de influență;
• participări laprograme prin care este sprijinită țara;
• multe alte modalități de a recompensa efortul lor de a fi educați aici.

În opinia mea, acum după 26 de ani de la momentul 22 Decembrie 1989, plecarea creierelor dar și a muncitorilor calificați să lucreze în străinătate este un câștig pentru că:

• industria noastră nu prea mai este;
• laboratoarele foarte utilate sunt acolo nu aici;
• cercetarea finanțată pe bani grei se face în marile universități ale lumii;
• ei capătă experiență profesională lucrând în mari organizații;
• se formează în condiții de management evoluat de acolo;
• se impun lucrând în echipe puternice și evoluează prin valoarea lor intrinsecă;
• câștigă multă experiență de utilizat la revenirea în țară.

Țara noastră este exportator de inteligență și are balanță excedentară la acest capitol pentru că efectele generate de cei care pleacă să lucreze în străinătate sunt extraordinar de mari și cuantificarea lor, chiar cu zgârcenie tot pe plus ne aduce. Să nu uite nimeni miliardeșe de euro ce intră în țară de la cele 3 milioane de români plecați și care muncesc din greu dar cu cinste și cu mândria de a fi români, în Europa dar și în alte locuri. Îmi doresc și în viitor școala de aici să fie la fel de bună sau mai bună, pentru ca absolvenții ei să fie solicitați peste tot în lume să lucreze pentru că sunt nu buni, ci foarte buni profesioniști.

(28 octombrie 2016)