Recuzarea din comisii

Acum mulțiani era un tip, lector la o universitate din Ro, care avea mai multe procese decât fire de păr pe cap. Avea și el o vârstă, avea șiel lucrări dar șefii nu-i scoteau post la concurs, drept care dacă se organiza la el în departament un concurs, indiferent pe ce calup de discipline, hop, se înscria și el. Nu era coleg din departament, din facultate sau din universitate să nu aibă proces intentat de el. Nu era vecin de bloc sau profesor unde învăța odrasla sa care să nu fie prin tribunale chemat în judecată de acesta. Eu n-am știut ce și cum. M-am trezit într-o zi la mine la cabinet, că în acea vreme aveam și eu un cabine, cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, îngrijit îmbrăcat și foarte politicos. A zis că-mi știe activitatea, că mă apreciază și tocmai de aceea s-a gândit el că aș fi nimerit să particip în comisia sa de promovare pe conferențiar. Avea și un dosar, pe care mi l-a întins. L-am luat, i-am mulțumit că s-a gândit la mine, dar îmi trebuie timp să studiez, că vreau să fac o treabă bună, nu vreau să-l încurc. Eu știam că procedura este cam următoarea:

• mă sună șeful de departament și-mi spune povestea;
• mă întreabă dacă aș fi de acord să fiu în comisie;
• dacă sunt de acord, să găsesc o modalitate să-mi parvină dosarul;
• să fac referatul și să merg la proba de concurs, practică.

Acum era cu totul altfel. Am căutat să văd despre ce este vorba și am aflat că persoana era una și aceeași cu cel care dăduse în judecată pe toată lumea. Era în procese și cu comisii anterioare care nu-i dăduseră câștig de cauză. Și acum el nu avea comisie. Mai era și un contracandidat, ceea ce complica înfiorător situația. M-am speriat și mi-am consultat avocatul, care m-a sfătuit săgăsesc o formulă de a ieși din tărășenie. În primul rând trebuia să-i dai răspuns dacă sunt de acord să fac parte din comisie, dar uzual propunerea nu vine de la candidat și răspunsul nu se dă acestuia. M-am uitat pe dosar. Disciplinele lui nu aveau nicio legătură cu preocupările mele. La următoarea discuție i-am vorbit despre calitățile sale de excepție în plan profesional, dar există acea neconcordanță care micșorează valoarea referatului meu. Am scăpart ieftin. dar dacă aș fi acceptat să fac parte din comisie și se derula concursul trebuia să mă recuz. Se practică de regulă o astfel de abordare, mai ales de către cei care nu vor să se lege la cap dacă nu-i doare. Va fi un lung șir de recuzări în perioadele următoare pentru că oamenii își doresc o viașă banală, locuri de muncă foarte călduțe și o fripturică bună asezonată cu un vinișor ca lumea.

(14 octombrie 2016)