Actualualitatea românească în arhitectură

Îmi pare foarte rău să scriu, dar actualualitatea românească în arhitectură nu arată deloc bine pentru că lucrurile nasoale se văd cu ochiul liber, fără a fi nevoie de demonstrații sofisticate, astfel:

• la intrarea în București dinspre Giurgiu, de ani de zile ne îngrozesc niște palate cu turnulețe;
• sunt prea multe improvizații de metal și termopane în străzi;
• fiecare individ construiește ce vrea și unde vrea;
• toate completările la case existente sunt improvizații;
• ceea ce se face nou nu respectă cerințele din autorizații;
• fiecare cetățean are arhitectura lui în țeastă și o promovează pur și simplu;
• orașele sunt 100% kitch-oase prin tot felul de adaosuri la grămadăpe bani grei.

Toate se întâmplă din cauza acaparării tuturor zonelor de către cei cu bani, fără prea multă educație și cu prost-gust cu carul. Un stat destul de slab nu are puterea de a reglementa niște situații absurde precum:

• vile lângă pista de avion;
• un turn în coasta unei catedrale;
• construcții cu turnulețe exorbitane;
• absența autorizațiilor de construcție.

Era un film în care dacă puneai acoperișul la o casă, erai iertat de orice legat de acea construcție și niște tipi au făcut o construcție într-o noapte. La noi acest lucru nu se aplică, numai că tot ce se face aiurea este la lumina zilei și în loc să fie ceva rapid ca soluție și radical, durează ani, zeci de ani și în final orașele sunt bântuite de construcții neterminate, urâte  sau de construcții istorice părăsite gata să se dărâme singure pentru a fi înlocuite de hoteluri sau de clădiri impozante de birouri, că legea nu-i pedepsește pe proprietari.

Oricum, așa cum stau lucrurile, orașele vor fi din ce în ce mai hidoase, pentru că nu există nicio pârghie de a le face să fie altfel. Statuiel vor fi gen cartofuul în țelușă, fierul forjat cu lalele gigant va cotropi strada pietonală, iar viluțele vor avea ușa de la intrare cât două niveluri de bloc, amintind de construcțiile staliniste de la Kiev. Mai este mult până departe și USB avea un rol, dar nu o strategie, ceea ce a dus la blocări dar nu au existat soluții de dezvoltare. Stagnarea nu este o soluție, știe toată lumea.
Actualualitatea românească în arhitectură arată că lucrurile nu stau deloc bine și orașele devin din ce în ce mai urâte prin construcțiile care se fac și care au menirea de a le distruge ceea ce aveau ele marticular și frumos. Stațiunea Herculane este un exemplu. Stațiunea Tușnad este un alt exemplu. Samsarii imobiliari joacă un rol nefast, deși spațiile de birouri sunt în exces și cetrele istorice nu sunt pentru așa ceva din cauza lipsei locurilor de parcare și a legăturilor cu liniile de transport în comun. Actualualitatea românească în arhitectură este dură și trebuie luate măsuri urgente pentru a salva ceea ce mai este de salvat. O lege clară a sistematizării și o altă lege și mai clară, bazată pe dezvoltarea spiritului românes în arhitectură se impun urgent și necondiționat, dar să fie legi bune, nu legi de dragul de a vota și de a încuraja harababura în urbanism.

(14 octombrie 2016)