Tocat mărunt și apăsat

Se zice că gura lumii nici pământul nu o astupă. Este un mare adevăr, dacă urmărim ce se întâmplă în jurul nostru. Este un film numit Toamna bobocilor realizat prin 1975, avându-i ca protagoniști pe Draga Olteanu-Matei și pe Marin Moraru. este de dat un search pe Google și pe wikipedia se găsesc toate detaliile despre film. A fost și piesă de teatru mi se pare. Ceea ce trebuie reținut este monologul Varvarei în care săraca femeie spune că pentru tot ce face se găsesc neisprăviți care să-i găsească nod în papură, iar bietul Todiraș o ascultă fără să respire parcă. Exact acest lucru ni se înfățișează în legătură cu profesoara Carmen Iohannis indiferent ce face. palavragii s-au întrebat:

• a avut aprobare de la inspectorat să plece cu elevii în excursie?
• de ce mașină decapotabilă?
• de unde mașină decapotabilă?
• a evaluat riscurile la care și-a expus elevii?
• părinții au știut?
• de ce s-a filmat?
• uitându-se la aparat mai era atentă la condus?
• era în timpul orelor sau în afară?
• de ce purta șepcuță?
• cine din conducerea liceului a fost informat?
• a fost eficientă pentru elevi plecarea aceasta?
• de ce numai o parte dintre elevi au fost în mașină și nu toți?
• pe ce criterii au fost aleși elevii din mașină?
• cât a durat?
• ce costuri a avut?
• au fost și însoțitori in garda SPP?

Acestea au fost numai câteva din miile de întrebări ale deontologilor, cârcotașilor și ale tuturor care au ceva de zis legat de faptul că nu sunt băgați în seamă, dar se bagă singuri. Un fapt mărunt și obișnuit, care oriunde trecea neobservat pentru că istoria se învață mergând la locurile unde s-au purtat bătălii, dirigenția se face acolo unde educația prinde mai bine, iar geografia se învață mai repede pe podul unui râu decât tocind pagini sterile, la noi a căpătat dimensiuni incredibile, tocmai pentru că oamenii nu sunt constructivi. Și cu acest episod am explicația de ce doamna profesoară evită să plece de acolo și săvină în câmpie unde oamenii sunt până peste poate de răi, invidioși și plin de venin, căci soarele le-a pârjolit nu numai recoltele dar și sufletele. pe când eu eram elev, diriginta mea a mers cu clasa noastră într-o oră de dirigenție în pădure și ne-a arătat cum se găsește nordul după locul unde cresc mușchii la baza copacilor, lucru pe care n-am să-l uit niciodată. Statul în clasă echivalează cu închiderea într-o colivie dacă vremea e frumoasă și e loc de acțiuni educative în afara pereților, oricât de albi și primitori ar fi ei..

(17 septembrie 2016)