Thursday, July 21, 2016

Culturistul autodidact

La ora actuală, culturismul se dezvoltă pe multiple planuri. În mod normal, nu există școli de culturism sau școli de fitness. Culturismul se practică la sală. Fitness-ul se practică tot la sală. Ca la școala de șoferi, ar trebui să existe niște cursuri și niște lecții practice, astfel încât cine le finalizează să aibă noțiunile de bază pentru a practica acest sport numit culturism, exact așa cum fiecare șofer conduce în siguranță o mașină pe șoselele patriei. Sunt multe similitudini între a șofa și a face culturism.
Și șoferul și culturistul execută o acțiune. Unul conduce o mașină, iar celălalt folosește echipamente.
Și șoferul și culturistul țin în mână căte ceva. Primul ține un volan, iar celălalt ține gantere.
Și șoferul și culturistul riscă dacă nu lucrează bine. Unul face accident, celalalt se accidenteză.
Și șoferul și culturistul trebuie să fie foarte  odihniți pentru a fi eficienți.
Și șoferul și culturistul trebuie să pregătească bine parcursul pe care-l are de realizat.
Culturistul autodidact trebuie să aibă un punct de pornire:
  • primul pas la sală;
  • primul antrenor;
  • primul antrenament;
  • prima febră musculară;
  • primul privit în oglindă;
  • primele rezultate;
  • primul concurs;
  • prima diplomă;
  • prima dietă;
  • primul ciclu de pregătire.
De la caracterul autodidact al pregătirii culturistul trebuie să treacă la o documentare solidă, la o pregătire sistematică și la urmărirea rezultatelor, astfel încât să se înregistreze o evoluție ascendentă a ceea ce se întâmplă de la o zi la alta. Culturistul autodidact și plin de sine:
  • execută antrenamente așa cum crede el, cum a auzit de la alții sau cum a văzut pe Internet, fără a fi asistat de un instructor care este certificat și cu activitate recunoscută;
  • urmează o dietă din auzite, folosește suplimente de asemenea, din auzite, de la unii considerați un fel de guru și care au putere de a influența, de a dirija și de a impune;
  • refuză să primească sfaturi sau informații de la cei cu ceva experiență, fie doar pentru a nu se considera inferior, fie din cauză că se consideră atoateștiutor;
  • încearcă să folosească aparatele la sală prin încercări succesive și chiar dacă suferă mici accidentări nu recunoaște că s-au întâmplat toate din cauza ignoranței;
  • consideră că procedând cum îl taie capul obține rezultate cu mult mai bune decât dacă ar asculta de niște specialiști pentru că în mintea lui, el este centrul universului.
Eu îi apreciez pe cei care au dorința de a evolua și sunt autodidacți, în ideia că:
  • se documentează;
  • învață singuri;
  • exersează după ce au citit;
  • își alcătuiesc singuri programe după ce s-au documentat;
  • se autoevaluează și compară evoluția cu stadii anterioare;
  • citesc cărți și preiau idei valoroase pe care le pun în practică;
  • ascultă sfaturi de la culturiștii celebri;
  • învață folosind filme să facă exerciții și se corectează  în oglindă;
  • se filmează când lucrează și compară cu ceea ce este în documentații.
Un autodidact veritabil, este la curent cu ceea ce s-a realizat în domeniul culturismului dar din motive de distanță, de timp sau din motive financiare se autoinstruiește. El este conștient că dacă ar dispune de resurse ar lucra sub comanda unui instructor, ar asculta de sfaturile unui nutriționist și ar merge la sală de cel puțin trei ori pe săptămână. Restricțiile care i se impun îl determină să fie autodidact, dar el este deschis, nu respinge sfaturi, nu se consideră deasupra nimănui și ori de câte ori are ocazia învață din experiența altor culturiști.
Culturistul autodidact stârnește admirația tuturor mai ales când apare în competiții și ocupă chiar o poziție pe podium, fiind o surpriză totală și revelația competiției.



(21 iulie 2016)

No comments:

Post a Comment