Ne aducem cu nostalgie aminte de emisiunea aceea stupidă Surprize, surprize... despre care s-au zis vrute și nevrute. Cârcotșii au zis că acolo se încasau sume, că nu se făcea ce trebuie cu banii și câte și mai câte. Când s-a lansat tenorul acela în Spania, iar au apărut bârfe răutăcioase că nu aia, că nu ailaltă. Dar a rămas titlul și ori de căte ori apar surprize în lanț, deja mă gândesc la Zâna, la vorba ei afectată, la zâmbetul acela marinenian și la rochhile acelea, pe care numai TVR era în stare să le gestioneze prin modul greoi și prăfuit al modei de inspirație dâmbovițeană. dar nici despre modaă nu vreau să discut, că în magazinele Dior există rochițe și de 100.000 Euro.
Dacă sunt 3.187 de primării și dacă pentru un post de primar sunt in medie 3 candidati, trebuie să se tină seama ca vor fi 9.561 seturi complete de materiale de propagandă minimală.
Azi am auzit vorbindu-se de 10.000 de dosare în lucru, ceea ce înseamnă că sunt luați acolo în analiză și președinții de consilii județene, și unii dintre președinții de secții de votare, adică așa cam tot ce înseamnă alegeri. S-a zis că trebuie reînoită clasa politică. Se face acest proces începând de jos și contnuând până sus, sus de tot. Este de-a dreptul șocant, când toată lumea vede cătușe, dube, treceri prin punctul de control unde piuie tot ce este metal, să aflăm că fără perdea, unii cer și primesc foloase necuvenite, adică mită.
Este în firea lucrurilor să apară dezvățul, că tot învățul are și dezvăț. Adică dacă în 2012 se vântura milioane de euro, acum cele 5.000 de lei par a fi o sumă ridicălă, descurajantă și îmbietpare la artificii periculoase.
Se zice că uneori unii își pierd mințile. Am văzut oameni serioși care în tentativa de a demonstra ca sunt în stare să stingă țigara în benzină, luao foc și se prăjeau sever.
N-am să înțeleg apetența de a fi ceea ce nu este candidatul. El nu este milionar, dar se comportă ca un milionar și obrazul subțire presupune sponsorizări sau solicitări sub presiune sau cu promisiuni ca cel care contribuie va primi nu firimituri de la masa bogatului, ci adevărate hălci fără os, doar carne macră.
Surprize, surprize...
Ușa de la DNA este larg deschisă și așa cum e cântecul Casa părintească nu e de vânzare al lui Fuego, tot așa nici ușa aceea este tot timpul deschisă și primitoare.
Am văzut azi ceea ce numai în epoca Anei Pauker a fost hărăzit să aud. S-a pus egalitate între 80% și 15%, exact cum se spunea că ă țară din lagărul comunist a avut o creștere de 100% la producția de tractiare, de la două tractoare în anul precedent anul acesta s-au produs patru tractoare, față de economica americana, imperialistă bineînțeles, producția a crescut doar cu 10%. Economiștii lui pește prăjit uitau să specifice că în anul anterior au fost produse un milion de tractoare, iar în anul curennt, se produceau un milion o sută de mii...
Surprize, surprize...
(12 aprilie 2016)
No comments:
Post a Comment