Distrugerea monumentelor

Avem o plăcere nebună să distrugem monumentele de importanță capitală pentru istoria noastră folosind toate mijloacele de care suntem în stare. Nu ezităm sub nicio formă în a șterge cu bună știință sau din ignoranță urme care arată că pe aceste meleaguri au existat civilizații sau că strămoșii noștri au rămas aici și nu s-au dus nicăieri din fața oricui.

• Distrugerea prin furtul de lespezi, cărămizi, bucăți de marmură, mozaicuri,  elemente de feronerie și de tâmplărie, pentru a fi folosite în a face noi clădiri; s-a văzut cum întregul sistem de irigație a fost furat și țevile au fost folosite pentru grădinile proprii, pentru a face scurgeri la podețele din fața porților sau pentru a fi utilizate la streașine sau chiar la acoperișuri.
• Dărâmarea pur și simplă a edificiilor care în raport cu niște scopuri comerciale nu aduc profituri așa cum ar aduce un mall sau un hotel sau un centru de birouri. Există o tehnică a lăsării în paragină până la dârâmarea de la sine și după aceea terenul este degajat și se procedează la atingerea obiectivului, adică la folosirea terenului pentru a face o construcție bazată pe nenumărate acte de corupție care vizeazănumăr etaje, destinație și netragerea la răspundere că a fost distrus un monument.
• Sufocarea cu tot felul de construcții așa cum am văzut în jurul Cimitirului Vesel din Săpânța sau cu clădiri anexe așa cum se produce sub ochii noștri schimbarea de arhitectură la nenumărate lăcașuri de cult.
• Efectuarea de schimbări prin înlocuirea materialelor originale cu materiale noi, prin retencuire și repictare fără a ține seama de ceea ce a fost originalul. Am văzut un incult care se lauda cu ce modificări a făcut el la un monument fundamental din Târgoviște și spunea că va continua să aducă îmbunătățiri. Sărmanul era bineintenționat, numai că tot ceea ce a făcut el poartă numele de distrugerea vestigiilor arheologice.

Totul se produce sub ochii nostri și sunt antrenați mulți bani. Lăcomia este așa de mare și hoția a luat asemenea proporții încât se produc mari sticăciuni dintre acre unele sunt ireparabile. Toată lumea a văzut platoul acela tăiat în patru acre alcătuiește tezaurul de la Pietroasa. Vor mai fi existat și altele care din lăcomie sau prostie au fost distruse și nu se va ști niciodata că așa ceva a exista. Brățările dacice  sunt exemplul cel mai recent al nemerniciei unora, iar statu se lupta sa le recupereze. Se impune o altă abordare, dar și trecerea la creșterea nivelului de cultura. este foarte greu pentru un popor care are în el concetățeni care nu știu cum se cheamă țara unde locuiesc sau care sunt zilele săptămâni.

(14 aprilie 2016)