Lipsa acestei stragegii se reflectă prin nenumăratele aspecte absolut neplăcute, devastatoare și mai ales scandaloase pe acre turistul le întâlnește
la tot pasul.
Un oraș turistic unde nu este iluminat publicadecvat, unde vitrinele amintesc de un
Ev Mediu întârzâiat, unde nu este lume la
promenadă, arată că așa-zișii edili sunt
mai degrabă corupți decât preocupați de
urbea pe acre o păstoresc.
Nenumăratele sensuri giratorii și acolo unde
sunt necesare, dar mai ales acolo unde nu
se justifică este semnul corupției.
Grilajele ca de morminte de cimitir, care nu
au nimic cu opere de artă urbane, dovedesc
lăcomia tuturor părților, edili, producători
dar mai ales intermediari.
Faptul că nu există un magazin cu branduri dar există un lanț de localuri unde lumea practică jocyru la tot felul de automate, vine să puncteze situația jalnică în care se află o stațiune montană, care altcândva era înfloritoare.
Un oraș turistic există prin obiectivele sale de renume. Faptul că un monument de excepție NU este semnalizat în niciun fel arată că toți cei care ar trebui să se ocupe de a promova frumusețile și monumentele sunt atât de imbecili încât dacă nu pică nimic în buzunarele lor fără fund, nu văd nimic și nu sunt interesați de ce se întâmplă cu zona de unde sug în nesimțire bani, bani și iar bani.
Deci, pentru toate aventurile pe acre le-am trăit legate de a ajunge la un castel, de a parca o mașină, de a plăti bilete de intrare, de a mă orienta cât de cât și a mă bucura de ceea ce ar fi trebuit să mi se ofere, nota le care o dau la toți este 2(doi) cu indulgență.
Am auzit ca un primar al unui oraș de munte, stațiune este reținut la beciul domnesc. Nu-l mai urmează numeni?
(18 martie 2016)
No comments:
Post a Comment