Să zicem că era un deva între 1993 și 2003, o perioadă extrem de interesantă. Să zicem că la un partid era șef un domn profesor și director într-un minister, bieînțeles pus acolo politic, așa cum stă bine oricărui ins ce face și un pic de politică.
Era mândru tare profesorul că păstorea lume subțire dar și activiști care săriseră din barca PCR în noua barcă a vieții capitaliste, libere și îndrăznețe.
Într-o zi a bătut la ușa sa un tânăr sfios, foc nevoie mare.
S-a înscris în partid căci avea și referințele necesare. Venea un tânăr printre atâțea maturi.
Au trecut câteva zile și tânărul a adus alti câțiva tineri. Aveau și ei referințe. Au devenit rapid membri ai aprtidului. Fericirea președintelui de partid pe municipiu era uriașă. Avea în partid, în sfârșit câțiva tineri nepătați.
Și zilele treceau și tânărul sfios a mai adus alți tineri și alți tineri și alți tineri.
A venit ziua când masa critică s-a produs.
Atunci tânărul a propus organizarea unei adunări generale. S-a produs adunarea și surpriză: tânărul sfios a cerut alegerea unui președinte de organizatie. Fostul a crezut că a fost un puci. S-a autopropus. A fost ales căci el adusese atâțea tineri cât să aibă o majoritate confortabilă.
Peste ani acel tânăr a crescut, a crescut și a devenit o voce. Numai că un balon se umflăși se umflă și se umflă.
În anul 2016, tânărul care promitea, apare ca un ins epuizat, fără vlagă, șters, care se scurge ca un lichid printre degete. este celebru prin zicerile sale dezarticulate, vecine cu ridicolul și preluate ca ecouri peste timp.
(19 martie 2016)
No comments:
Post a Comment