Monday, February 29, 2016

Intră? Nu intră? Ce-o fi o fi...

Au început întrebările legitime legate de intrarea președintelui Traian Băescu în campania pentru Capitală. Sunt cunoscute faptele că:
- Jacques René Chirac înainte de a fi președinte al Republicii Franceze a fost primar al Parisului
   intre din 1977 până în 1995
- Traian Băsescu inainte de a fi președinte al Republicii România a fost primar al Bucureștiului între
   2000-2004 și își începuse un al doilea mandat tot de primar;
- Klaus Werner Iohannis înainte de a deveni președinte al Republicii România a fost primar al
   Sibiului între 2000 -2014, fiind reales în patru rânduri.
În învățământul superior sunt cunoscute situații în care profesori universitari care au fost decani, candidează și obțin fotoliul de rector. Tot în învățământul superior există și situația bizară în care de pe o poziție de recor sau de prorector, profesorul universitar candidează și obține funcția de decan sau de prodecan.
Este ca și cum din armată un general trece să ocupe o funcție de soldat.
Văd acum că se propagă și în politică tendința ca o perosană care a ocupat o poziție specială, să treacă pe o poziție inferioară. La universitari ar exista o explicație precum că respectivul care coboară s-a obișnuit să aibă mereu pe cineva care să-l întrebe de bună ziua sau să-i deschidă ușa sau să-i perie sacoul de o scamă care se va așeza peste două zile.
Trebuie să remarcăm că uneori oamenii cred că li se potrivește orice, că orice ar face înseamnă ca fac foarte bine.
Este extraordinar de important dacă nu s-ar uita ca au fost situații în care orice apariție acompaniatoare a dus la pierderea alegerilor de candidații din niște mari orașe, să zic Iași dar și București.
Omul nu este ca vinul, cu cât e mai vechi și versat, cu atât e mai bun.
În anul 2016 alegătorii vor chipuri noi, fragede. Vor altfel de verb. Vor altfel de gesturi. Chiar dacă acceptă să fie mințiți, alegătorii din 2016 vor minciuni:
- noi, nereșapate;
- frumoase;
- spumoase;
- despre Feți-Frumoși dar nu despre Ilene care Elene ar fi;
- adevărate, nu fabulații despre triplări de pensii;
- jucăușe în urechile celor ce vin la urne.
Sau nu vor decât adevăruri simple și atât. În 2016 nimeni nu mai este dus cu preșul nici pentru o găleată, nici pentru o pungă cu mălai.
Observăm că se tot amână termenul la un proces legat tot de vot. Nu este tot o poveste cu cheie?

(29 februarie 2016)

Violența în școală

Nu trece o zi să nu vedem cum:
- elevii se bat între ei;
- profesorii îi bat pe elevi;
- elevii îi bat pe profesori;
- elevi înjunghie colegi de-ai lor;
- profesori urlă la elevi;
- elevi care urlă la profesori;
- elevi care fumează în closete;
- elevii postează filme sexy cu colege ale lor;
- elevi făcând grozăvii în closete.
Este creată senzația că școala este un soi de junglă unde se duce o luptă pe viață și pe moarte pentru a supraviețui.
Organul crează funcția. Înseamnă că unele violențe sunt provocate pentru a determina necesitatea sistemelor de supraveghere, care sunt vândute și montate de diferite firme. Este știut numărul de scoli și numărul de licee. Numărul școlilor gimnaziale era în 2013 de 1397, iar numărul de licee era de 767. Dacă pentru fiecare unitate sunt necesare 5 sisteme de supraveghere , pentru cele 2164 unități sunt necesare 10.820 sisteme. Dacă un sistem este cu montaj cu tot 1.000 de euro, un business de  10.820.000euro este binevenit pentru niște firme care ar dispărea fără o astfel de gură de oxigen. Crede cineva că programul cu calculatorul și cei 200euro dați elevilor nevoiași nu este  tot un business. Știu ce spun.
Profesorii violenți nu sunt puțini și nu trebuie neglijați. Aceștia sunt de regulă persoane:
-  cu slabă calificare;
-  fără studii pedagogice;
-  ajunse în învățământ prin pile sau relații;
-  care cred că învățământul este mica lor moșie;
-  cu grave carențe de educație;
-  fără certificate de sanatate;
-  cu experiență didactică redusă;
-  lipsite de moralitate.
Elevii violenți sunt rezultatul:
- unei toleranțe în exces din familie;
- lipsei de educație din familie;
- slabei activități la clasă pe probleme de educație;
- anturajului nesupravegheat din familie dar și din școală;
- lipsei interacțiunii dintre școală și familie;
- marilor lipsuri materiale cu care se confruntă elevii;
- credinței că le este permis orice;
- regulamentelor imprecise și permisive;
- unui sistem educațional imperfect.
Violența în școli trebuie combătută prin măsuri extrem de eficiente. Trebuie să existe pedepse exemplare pentru profesorii violenți. Soluționările trebuie făcute în 24 de ore de la momentul în care fapta este dovedită.
Trebuie să existe pedepse exemplare și pentru elevii violenți care au părinți ce trebuie să răspundă în solidar pentru faptele odraslelor lor.
Este inadmisibil ca o educatoare să lipescă gurițele copilașilor cu scoci și să nu pățească nimic. 10 ani de muncă silnică erau bine veniți pentru acea jigodie de neom.
Este inadmisibil ca o învățătoare să-i jignească pe micuții din clasa zero și să-i umilească. 5 ani de pușcărie s-ar cuveni fără a mai avea drept de a profesa ea și tot neamul ei în învățământ pentru că a mutilat nișe suflețele pure, crude dar dornice de a învăța.
Părinții puștiului care și-a înjunghiat colegul dacă ar sta și ei 7 ani la pușcărie ar fi lecția pentru toti acei așa-ziși părinți care fac copii și nu se ocupă de educația lor.
Dacă pușcăriile ar fi altceva decât se vede că sunt în cazul vip-urilor acre acolo fac distracție, ar da fiori reci celor care ar trebui să le crecventeze.
Așa cum corupția nu a stârpit-o EC cu exemplul acela ridicol cu baba prinsă mituind cu un leu un controlor de tren, nici violența din școli nu se combate cu mângâieri pe creștet nici la profesori dar nici la elevi, ci cu măsuri exemplare.

(29 februarie 2016)

Diaspora cea de toate zilele și mai ales de vot

Diaspora există independent de voința politicienilor. Diaspora este considerată de unii politicieni drept masă de votanți care este știut împotriva unora și pentru alții. Este bine de studiat cine alcătuiește diaspora românească.
Diaspora este formată din:
- nenumărații medici plecați la mai bine, să nu zic zgorniți de politicieni care nu au făcut decât să-i
  umilească prin toate mijloacele posibile și imposibile;
- specialiștii în IT&C, programatori, analiști, web-designeri, project manageri;
- ingineri de toate felurile, pentru că învățământul politehnic românesc este recunoscut prin calitatea
  specialiștilor oferiți pieței de forță de muncă;
- muncitori în construcții;
- muncitori în agricultură;
- muncitori în domeniul serviciilor;
- muncitori zilieri;
- bone, educatoare, femei în casă;
- toți care au plecat spre mai bine, deși străinătatea înseamnă viață foarte grea și singurătate.
Cei din țară sunt contrariați de rolul pe care politicienii îl dau diasporei, vazând în aceasta un fel de mineri care au menirea de a schimba raportul de forțe. Mulți dintre cei rămași acasă sunt nemulțumiți că diaspora a schimbat sensul votului.
Realitatea este alta, pentru că diaspora reprezintă numai o parte din votanți, nu totul. dacă un anumit candidat era atât de iubit în interior nicio diasporă nu-l dădea jos. Dar întotdeauna cineva trebuie să arate cu degetul într-o direcție și să găsească un vinovat. În anul 2009 dacă celalalt era atât de iubit, din 18 milioane de voturi lua 17 milioane și nimeni și nimic nu-l clinteau din locul de prezident. Să nu se uite cum a fost ales George W. Bush cu voturile din California la mustață.
In opinia mea, diaspora reprezintă o parte din poporul român care vremelnic este plecată pentru a munci în alte țări. Ei sunt cei care trimit bani familiilor, care își construiesc case în țară, care au planuri de a se întoarce când vremurile vor fi mai bune și aici.
Este normal să existe o diasporă, chiar dacă viața aici ar fi pe roze, pentru că întotdeauna prin natura lui omul vrea altceva. Vrea ceva nou, diferit de ceea ce are. Ți francezii au oameni de-ai lor răspândiți peste tot. Și englezii au cetățeni de-ai lor peste tot în lume. Și americanii au cetățeni de-ai lor care lucrează 3-10 ani pe colo și pe colo pentru a trăi experiențe care de care mai fabuloase. Faptul că acum s-a dat legea votului prin corespondență s-a creat premisele unui vot civilizat, fluent pentru cei din diaspora. este acum mai important ca oricând ca forțele care vor binele acestei țări să fie unite și votul din toamna lui 2016 să însemne acel salt calitativ așteptat de români. Suntem sătui de politicieni mediocrii și diaspora, împreună cu toți cei sătui de câți politicieni cu gândire îmbârligată avem, să treacă la a face curățenie. Stop unui parlament de 600 de orfani, milogi și profitori cu nume de deputați sau de senatori, am auzit de mai multe ori în mașina 133, unde circulă multă lume pestriță. Diaspora are și ea reprezentanți în Parlament și sunt sigur că viitoarea legislatură va fi mult mai benefică diasporei, legile dându-le măcar avantajul de a nu mai fi umiliți la sosirea sau la plecarea din țară cânde vin să-și petreacă sărbătorile sau când vin în vacanță. Diaspora este o realitate și nimeni nu are dreptul de a nu ține seama de ea.
(29 februarie 2016)


Sunday, February 28, 2016

Fenomenul Nicușor DAN

La alegerile pentru Consiliul Primăriei Capitalei a apărut în anul 2012 numele unui tânăr candidat, în persoana lui Nicușăr DAN. A surprins pe toată lumea, mai ales că marile partide își revendicau hălci importante dintre fotoliile de consilieri, nelăsând șanse celor care sunt considerați noii-veniți pe eșicherul politic sau în zona administrației locale. Să nu uităm că în anul de grație 2012 la Voinești a fost declarat câștigător un mort.
Nicușor DAN, adică matematicianul Nicușor DAN de 42 de ani în 2012 a cîștigat un fotoliu de consilier la Primăria Capitalei, lucru nemaiîntâlnit pentru un independent. O doamnă oarecare, destul de guralivă joia în editoriale a bolmojit ea ceva de un sprijin dar mă îndoiesc că spusele sale au o bază reală din moment ce supărarea sa cea prezidențială a avut tocmai o trecere pe un loc secund într-o listă de fiică.
Cei 8,45% obținuți de Nicușor DAN au reprezentat și reprezintă victoria celor care luptă pentru un altfel de administrație locală, una lipsită de anchilozarea în care plutește azi succesiunea de achiziții publice unde o lege strâmbă face ca prețul unei panseluțe să fie de peste optzeci de ori mai mare decât în market.
În anii care au urmat, în mediul virtual au apărut sloganuri precum:
Nicușor DAN
Are un plan.
În vara anului 2015 Nicușor DAN a declanșat procedurile pentru a înființa partidul cu numele Uniunea Salvați Bucureștiul -USB, iar Decizia Curtii de Apel a fost comunicata vineri 27 noiembrie 2015 si este definitiva a statuat înființarea sa. Acronimul a fost ales inteligent pentru că în computer science și pentru toți cei care lucrează în domeniu, USB este prescurtare la Universal Serial Bus și nu știu cine nu are un ceva pe care să stocheze ceva și pe care să-l ducă spre un computer folosind chiar un USB.
Concret, formațiunea USB a ridicat o serie de probleme precum:
- reorganizarea a ARCUB afectează șansele Bucureștiului pentru Capitala Europerană a Culturii 2021
- responsabilitatea față de societate impune să se corecteze legea nedemocratică a alegerilor locale
- trebuie renegociate contractele de salubritate
- se constată că schimbarea primarului interimar este numai o rotație de cadre care nu rezolvă nimic
- includerea la nivel UE a unei secțiuni dedicate corupției imobiliare în raportul anti-corupție referitor   la țara noastră.
Se observă ca Nicușor DAN este un fin observator la tot ce se întâmplă în București și atitudinea sa este fără echivoc, El s-a manifestat concret față de unele dintre problemele grave cu care se confruntă orașul și sunt renumite acțiunile în instanță promovate de-a lungul timpului.
Trebuie spus că după nume, Uniunea Salvați Bucureștiul -USB, trebuie să lupte, însă trebuie să vină și cu soluții. Consider că este foarte important ca acum în prag de alegeri USB să facă o prezentare a ceea ce înțelege acțiunea de a salva acest oraș care este:
- un amalgam de erori;
- murdar;
- îmbâcsit;
- lipsit de lumină;
- cenușiu;
- eterogen în stiluri;
- mediocru;
- în reparații;
- nevăruit;
- peticit.
Există elaborat Programul pentru București al candidatului Nicușor Dan (Uniunea Salvați Bucureștiul) la Primăria Generală în optsprezece puncte care abordează cam toate problemele, dintre acre unele propun soluții îndrăznețe. În discuțiile cu alegătorii săi Nicușor DAN trebuie să detalieze cu elemente și mai concrete.
Aici sunt necesare abordări îndrăznețe. A duce în instanță mediocritatea și a o anula nu înseamnă nici viziune și nici strategie, ci încercări de a face corecții cu lentoarea melcului.
În opinia mea Nicușor DAN trebuie să facă o echipă de arhitecți tineri, de constructori tineri și de ecologiști tineri și să facă două sau trei variante de dezvoltare urbană pentru București pe 50 de ani, cu dezvoltare pe etape. Să supună unui referendum și să treacă la implementare.
Adică, pe o ideie de bază să se facă pe termen lung:
- străzile Bucureștiului;
- sălile de concerte ale Bucureștiului;
- magazinele  Bucureștiului;
- punctele de distracție ale  Bucureștiului;
- curățenia Bucureștiului.
Un loc special îl au parcurile  Bucureștiului, parcuri care au cam dispărut datorită retrocedărilor.
Deci, Nicușor DAN/ are un plan.
Mediul virtual este deosebit de important, dar este deosebit de volatil. Dacă în 2012 acesta reprezenta o noutate și i-a surpruns pe mulți prin putere, acum în 2016 mediile virtuale sunt disputate. Au prins gust să se manifeste în rețele de socializare și elefanții politici. Ei sunt ceva mai greoi pentru că au un aparat greoi care se pune în mișcare cu dificultate. Lor le cam lipsește spontaneitatea.
Aștept acum acțiuni sigure, bine direcționate de la USB-ul lui Nicușor DAN și mai ales vor veni atacurile pentru că forțele obscure nu se vor împăca cu gândul că există un nou venit care să strice jocurile. Mă întreb dacă opozanții lui Nicușor DAN au epuizat răutăcismele la adresa sa, le amplifică acum sau au găsit și altele cu care să capteze atenția, căci aspectele negative fac rating sigur.
(29 februarie 2016)

Criticul sterp



Criticul sterp este un individ ca oricare altul care se deosebeste de toti ceilalti numai si numai prin aceea ca el gaseste un cusur cel putin la orice lucru, la orice actiune, la orice constructie in fata careia se afla. Intregul sau discurs este imbogatit numai si numai de propozitii care contin negatia NU. Critcul este acel individ maestru in a gasi acele argumente care sa sublinieze ca:
- o persoana este plina de defecte
- o constructie are tot ce este mai rau pe aceasta lume
- un model este cea mai nereusita constructie formala
- o actiune este cel mai rau gandit lucru care avea sa se produca
- un eveniment este plin de cusururi, incepand de la momentul initial si sfarsind cu cel mai neinsemnat detaliu.
La criticul sterp  totul din jurul sau este imperfect, imprecis, incomplet si imprevizibil. Numai ceea ce spune el merita atentie, desi ceea ce spune se rezuma la a arata prin propozitii standard ca ne gasim in fata unei chestii fara valoare, care de departe trebuia altfel facuta. Numai ca individul care critica, arata ca elementul criticat nu este bun, nu este de calitate, nu are ce trebuie, nu indeplineste conditiile necesare, il nemultumeste radical, nu ia in considerare tot ce este necesar, are alte modalitati de a fi facut, etc, etc, etc.
Individul care face critica stearpa:
- nu arata niciodata CUM trebuie facut ceva ca sa fie bine facut
- nu vine cu solutii care sa INLOCUIASCA ceea ce nu este bine facum acum
- nu face ceva concret sa arate ca el este in stare sa FACA ceva ca lumea
- nu dovedeste prin ceea ce a facut ca este INDREPTATIT sa critice
- nu face altceva decat sa se afle in treaba
- nu vede barna din ochiul sau, ci vede paiul din ochiul altora
- nu are argumente, ci totul se bazeaza pe negatii si atat
- nu este prezent unde se munceste, ci numai acolo unde se discuta
- nu este curajos si nu va fi vazut niciodata semnand un document care sa-i angajeze responsabilitatea
- va spune tot timpul ca el a atras atentia ca acel ceva nu este bun sau nu este bine facut.
Societatea Nu es construieste cu critici. Si criticiisterpi ca indivizi sunt buni la ceva: mananca paine si fac umbra pamantului degeaba.
Viata ar fi banala daca n-ar exista si astfel de indivizi.
cei care sunt practicieni sau teoreticieni adevarati, cand vad ceva in neregula, pun mana si fac sau isi pun mintea la contributie si vin cu solutii superioare calitativ. Acestia fac ceea ce se numeste critica constructuva. Ceilalti sunt critici sterpi. 

Dantura țăranilor în comunismul timpuriu


Cand eram mic si veneau rudele de la tara sau finii nostri tot de la tara, ii vedeam si ma minunam ca aveau dintii de fier. Asa gandeam eu pe atunci. In realitate, daca ma gandesc in mod realist toti mergeau la desntist si-si aranjeau dantura. Aveau cum se zice acum lucrari de mare amploare. Nu erau ele implanturi, dar erau dintii imbracati cu vipla, parca asa se numea acel material stralucitor. N-am prea vazut oamenii ca sa aiba dintii de aur, asa cum s-ar lauda unii in ziua de azi.
Anii au trecut si ma ingrozesc sa vad cand apar la televizor oamenii din lumea satului cu o dntura prabusita.
Unde s-a ajuns dupa atata democratie, pe cat de originala, pe atat de fara autostrazi. Acum, iata si problema sanatatii cavitatii bucale, a cazut ca un traznet. Este dramatica starea de sanatate a cetatenilor acestei tari si toate politicile incalca Constitutia in fiecare clipa, intrucat dreptul la viata este ignorat programatic.
Asa ca, au trecut vremurile in care rudele de la tara sau finii de la tara aveau dinti de metal stralucitor. Acum sunt mai toti stirbi, in timp ce oamenii bogati de la oras isi pun implanturi. E groaznic dar acesta este crudul adevar. Sunt tari unde copii de la 2 ani invata sa se spele cu periuta pe dinti.
In copilaria mea numai copiii carora le cadeau dintii in mod natural erau stirbi. Restul oamenilor isi puneau dinti de metal ieftin, nu din aur. Acum, cand tehnica a evoluat foarte mult si ne-am astepta ca toate gurile oamenilor sa fie aranjate, sunt atat  de multe femei si atat de multi barbati stirbi ca ma intreb cum s-a ajuns aici. Saracia este prima cauza si la sat si la oras. Nu frica de dentist ci preturile ii tin departe pe oameni de scaun si de polizor. Ii astept pe liberali si pe noul prezident sa solutioneze aceasta problema de-a dreptul dramatica. Sa coste vreo 7 miliarde de euro toata tarasenia daca intra in categoria lucrurilor bine facute?
Oare de ce lucrarile dentare la elevi si la studenti nu sunt obligatorii si gratuite? De undeva trebuie sa se inceapa. Asa cum se da nota la purtare, daca s-ar asigura gratuitatea si obligativitatea mentinerii sanatatii dentare la elevi, clar ca nota de la purtare ar trebui sa fie influentata hotarator de dantura. Un copil fara o dantura buna este mai periculos decat daca zilnic ar sparge geamuri, n-ar invata sau ar fuma in closetul scolii

Managementul succesului obținut prea ușor


Sunt persoane care au succes, un succes obținut bătând din palme. Adică, un succes facil. Fac un anume lucru, sunt apreciate și câstigă uneori și multi bani, de parcă ar fi jucat la ruleta destinului. Află lumea de ele cu iuțeala vântului. Devin arhicunoscute să nu zic celebre, chiar dacă nu au făcut nimic special cum ar fi un rol pe o mare scenă lirică, o teorie sau o vitorie la o olimpiadă pe un stadion la o probă transmisă pentru două miliarde de telespectatori. Unele se considera ele insele dive sau vedete și caută momentul să scrie scrisori către o națiune nerecunoscătoare.
Succesul este de trei feluri.
Primul fel de succes este cel de scurta durata. Sa zicem ca un compozitor scrie o melodie, devine șlagăr si este adulat. El nu mai este în stare să mai repete succesul. Iau spre exemplificare pe marele George Grigoriu care a scris inclusiv chestia aia cu partidul Ceaușescu, România de era cântat și pe stadionul din Peking din sute de mii de piepturi proleatre. A avut un succes de un sezon, de un an de un deceniu, de o viață. Tot așa se întâmplă în cazul unui actor care face numai un rol mare. Așa se intampla în cazul unui fotbalist care prin golul lui aduce o calificare sau o cupă dar nu mai face acelasi lucru niciodata.
Al doilea tip de succes este acela de durata medie, în care persoana face niște lucruri speciale la intervale rezonavile arătând ca este in stare de ceva. Pe termen mediu, persoana face câte ceva și repetă succesul. Îmi aduc aminte de Mihaela Peneș care după o olimpiadă unde a obținut aurul, la următoarea a obținut argintul.
Al treilea tip de succes este acela pe termen lung, când un compozitor scrie melodii in cascadă și toate sunt de succese. Cand fotbalistul în 20 de ani a dat gol după gol exact când a fost nervoie arătând că are talent și că are tehnică și mai ales are o pregătire constantă. Să ni-l amintim pe marele Ivan Patzaichin care a obținut aurul olimpic în 1968, 1972, 1980 și 1984.
Despre succesul total adică veșnic nu vreau sa vorbesc aici pentru ca este atât de rar încât noi muritorii de rand nu-l atingem in vecii vecilor. Talenul Nadiei Comăneci, talentul lui Radu Beligan, talentul lui Iolanda Balaș, talentul lui Ghorghe Hagi sunt numai o parte dintre talentele care au generat succese veșnice, pentru istorie, de-a pururi.
Fiecare dintre noi are în raniăa bastonul de mareșal în ceea ce privește succesul. Unii nici nu merg în armată și devin mareșali de paie. Unii ramân soldați și numai unu la un miliard ajunge generalissim prin autointitulare cum a facut Stalin.
A vorbi despre managementul succesului nu este nicio blasfemie, ci o necesitate, pentru că numai oamenii slabi cred că succesul vine de la sine și că odată ajuns sus se ramâne acolo necondiționat o veșnicie. Numai oaemnii fara bon ton care au avut succes de o clipă se consideră nedreptațiți atunci când lumea nu le mai face plecăciuni din moment de au intrat in anonimatul nostru, fiind la fel de banali ca oricare dintre noi. Nimeni nu trebuie să considere că merită orice din moment ce a avut o clipa de grație prin succes. Se zice că electoratul nu greșește niciodată. A zis-o cândva unul care candidează la primărie și dacă nu va câștiga, sunt sigur că va împroșca cu noroi acest electorat. Nici insuccesele in cascadă nu trebuie interpretate ca o greșeala, care urmează succesului de o clipă. Iar cel ce a trait clipa de succes trebuie sa constientizeze cand s-a produs prabusirea si sa o accepte pana nu se acopera de penibilul cel vesnic, crud si urat mirositor de oua clocite.
Unde o incadrați pe Simona Halep?
Unde il incadrați pe Gigi Becali?
Care este locul lui Simona Senzual?
Care este locul lui Beethoven?
Simona Trașcă ce fel de succes are?
Piesele lui Shakespeare in ce categorie de succes intră?
Unde il incadrati pe Leo de la Strehaia?
Succesul lui Carusso este unul de o clipă?
Sunt sigur ca niciunul dintre cei enumerati nu au constientizat regulile care guverneaza managementul succesului din varii motive. Unii erau geniali, altii nu.
Managementul succesului nu-și propune să prelugească succesul asemeni unei stări de agonie. Este o știință care arată cum se crează succesul, cum se întreține și cum nu trebuie distrus.

(28 februarie 2016)

Textierii și oamenii de bază

Există textierii.
Există oamenii de bază.
Textierii sunt oameni care știu o poezie li recită numai și numai generalități.
Oamenii de bază când deschid gura spun lucruri clare și dovedesc ca știu ce au de făcut.
Sunt oameni care s-au plimbat prin tot felul de poziții fără să fi făcut dovada că sunt în stare să facă ceva concret. Aceștia sunt textierii.
Sunt oameni care dacă au în fașă o loăată, știu ncum să o apune și dacă sunt puși să facă un șanț, în câteva ore se achită de sarcină fără nicio problemă.
Cine dorește să iasă în față cu un candidat valabil, trebuie să știe să-l aleagă așa fel încât să nu dea peste un textier.
Voi lua la rând pe candidati și-i voi analiza.
Doamna Y este textier pentru că nu a profesat niciunde dovedind că are o meserie din care știe să facă banul, adică siderurgist sau mecanic auto sau contabil sau broker sau poetă, acolo ceva concret.
Domnul Z este textier pentru că nu l-am văzut să pună în operă o secundă ceva ce a învățat, adică să facă un software, un pod, o chilie, un stâlp, mă rog o groapă pentru irigație.
Domnul W este și el un textier, deși este garantat de cineva, numai că prin atingere nu se transmit automat calități. El vorbește frumos, chiar prea frumos pentru cineva care trebuie să ajungă și prin ferentari.
Mai așteptăm și alți domni și alte doamne cu credința că nu vor umple șandramaua de textieri.
Știu pe cineva din PSD care nu este extier, dar nu cred că-și găsește locul printre atâțea câți dau din coate. Știu și pe cineva de la ALDE dar și de la PNL tot de meserie, dar trebuie acolo să se desmeticească șefii până ajung la acel cineva. Totul este să nu fie prea târziu.
Cineva mi-a zis că nu se stă în stradă să asculți repertoriul lăutarilor tocmiți de nuntă. Le privești cum ating cu arcușul corzile viorii și te lămurești. Tot așa și cu candidații. Nu e nevoie de fler, ci de un pic de luciditate. Să auzim de bine.

(28 februarie 2016)

Despre lucrările științifice din pușcării

Este o naivitate să se creadă că subiectul cărților științifice scrise la pârnaie de către pârnăiașii savanți, bântuiți de chinurile genialității a apărut în toamnă din enant, face o mare eroare.
În primul rând este vorba de știință și ca orice lucru important, trebuie să treacă în derâdere și ridicol, pentru că fără rezultate științifice adevărate, o colectivitate este anulată rapid.
În al doilea rând din toamna lui 2015 și până în vara lui 2016 au loc alegerile de rectori, senatori, se numesc decanii și prorectorii din universități și listele cu profesorii care au dat aprecieri trebuiau folosite pentru a impune anumite poziționări acolo.
În al treilea rând trebuia revăzută activitatea de a elabora lucrări științifice pentru că fenomenul era deja de râsul curcilor. Se scriseseră mai multe cărți în detenție decât erau în biblioteca din Alexandria. Cred că dacă nu ardea acea bibliotecă, ar fi fost umilită de producțiile mioritice ale pușcăriașilor noștri.Cred că toată lumea a pierdut din atenție niște detalii esențiale și anume:
- pușcăriașul face o solicitare de a scrie o carte propunand un titlu și un cuprins;
- pușcăria solicită un aviz;
- un conferențiar sau un profesor scrie o pagină prin acre zice că e OK sau spune că nu;
- ăla se apucă să scrie în disperare;
- da manuscrisul la o editură;
- editura procesează, face corecții de gramatică;
- editura găsește 3 referenți științifici;
- ăia fac rapoarte privind calitatea scrierii pușcăriașului;
- referenții gau girul științific și de conținut, ei răspund de calitate;
- editura dacă primește 3 referate favorabile tipărește cartea;
- cartea se pune în vânzare;
- etc, etc, etc.
Despre etc și etc se impune să se facă analiza. Ca orice abordare neserioasă, toate tirurile au fost dirijate pe cei care au analizat o pagină și au scris un referat de oportunitate. Nu se suflă niciun cuvânt despre cei 3 referenți științifici. Probabil că aceștia nici nu există. Numele lor sunt trecute pe coperta interioara sau pe pagina de gardă.
Eu așa știu că am făcut la manuale. Eu știu, vai de capul meu, că la cărțile pe acre le-am puvlicat și în democrație și pe vremea dictaturii odioase, am avut 3 referenți la cursuri la culegeri de probleme dar și la toate celelalte lucrări științifice publicate în orice editură.
Deci?

(28 februarie 2016)

Vocabularul grupului țină din mediul virtual

Ghigul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă face referire clară la grupul țintă. Lui i se adresează orice candidat. Grupul țintă din mediul virtual NU este un grup virtual, ci este unul real, format din X și din Y și din Z dar și din W dar și din U, casre sunt persoane în carne și oase, avand:
- vărstă;
- o anumită educație;
- stări sufletești;
- trăiri;
- nevoi personale;
- griji;
- prieteni;
- dușmani;
- o anumită disponibilitate financiară;
- așteptări de la alegerile în discuție.
Înainte de toate, echipa de comunicare trebuie să studieze vocabularul comun al membrilor grupului țintă și să identifice:
- cuvintele cele mai des folosite;
- propozițiile care sunt construite si folosite cel mai frecvent;
- modul în care sunt folosite propozițiile cu DA și cele cu NU;
- formulările la probleme;
- cuvintele cheie;
- timpul la care se folosesc verbele;
- regionalismele;
- strucdturile de idei.
După efectuarea acestui studiu, toate textele care sunt date în mediul virtual trebuie să îndeplinească o serie de cerinte precum:
- lungime minimă;
- omogenitate ridicată,  în ideia ca un text este pentru o ideie;
- adresare directă;
- dacă se răspunde la întrebări textele sunt foarte scurte;
- intratul în dialog pe problemă dată trebuie să păstreze contectul;
- păstrarea continuității conținutului, fără a muta discuția într-o altă direcție.
Trebuie știut că un text nu trebuie să fie o inșiruire de ceea ce vrea să zică un candidat, fără a ține seama de cea ce vreqa să audă oamenii ce formează grupul țintă.
Să ne imaginăm un afis la Atheneul Român cu un concert de Bach și când se ridică cortina apare un taraf și vine un solist celebru și cântă manele. Să ne imaginăm la Sala Polivalentă că este concertul Miss Piranda. Se ridică cortina si apare orchestra Filarmonica din Philadephia avandu-l dirijor pe Zubin Mehta.
În ambele cazuri este vorba de inadecvare. Echipa de comunicare trebuie să evite INADECVĂRILE cu orice preț!
(28 februarie 2016)

Stagnare prin distrugere

Acum ne aflăm în fața unor situații absolut incredibile. Sunt câteva construcții în București care trebuie demolateîn întregime dar sunt și construcții pentru acre trebuie demolate unu sau două sau trei etaje.
S-a ajuns aici pentru că:
- au fost date autorizații în mod abuziv;
- constructorii nu au respectat proiectul inițial;
- în loc de 7 etaje au fost făcute 9 etaje la bloc;
- amplasamentul construcției nu a respectat cerințele legale.
A construi inseamnă:
- a utiliza materiale;
- a folosi forțăde muncă;
- a face tot felul de cheltuieli;
- a vinde ceea ce s-a produs,
A pune în aplicare o hotărâre definitivăși executorie înseamnă:
- a demola câteva etaje sau toată clădirea;
- a folosi utilaje și mână de lucru pentru a demola;
- a crea disconfort celor care au plătit apartamentele ce vor fi demolate;
- poluare pe durata demolării;
- materiale ce sunt duse la gropile de gunoaie.
Iată un mod de a face risipă. Cu acele amteriale și cu forța de muncă și cu utilajele era posibil să se construiască alte blocuri, alte clădiri și coeficientul de folosire a resurselor ar fi fost 100%.
Se mizează pe iertarea de către legiuitor a neregulilor, pe tergiversarea proceselor, pe întârzâierea punerii în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive și executorii.
Stă mărturie construcția de lângă Catedrala Sf. Iosif pentru acre există mari probleme tehnice în a pune în aplicare demolarea. Risipa de resurse este evidentă acolo pentru că:
- au fost consumate resurse deosebite;
- clădirea stă nefolosita;
- clădirea trebuie demolată;
- sunt probleme tehnice aproape insurmontabile legate de demolare;
- problema este în coadă de pește de 10 ani.
Se vede că abordarea acesta a lucrului care merge și așa a dus la stagnare prin risipă de resurse în obiective ce nu-și găsesc utilitate sub nicio formă.
Oamenii trebuie să înțeleagă că un proiect trebuie executat așa cum trebuie, fără abateri. Orice abatere înseamnă demolare, adică distrugere, adică risipă, adică stagnare, nu dezvoltare. Clar!
(28 februarie 2016)

Motivare pentru performanța adevărată

Există un Colegiu în Washington, DC, USA unde elevii poartă uniforme. Până aici nimic nou, deși la noi se duce o luptă pe viață și pe moarte în legătură cu uniformele, mai mult contra decât pentru. La acel colegiu există și o clauză importantă legată de performanță.
Elevii poartă uniforme din care bluza de culoare neagră este obligatorie, atăt la băieți cât și la fete. dacă un elev obține numai calificative de foarte bine, are dreptul de a purta cămașă albă. În acest fel se face diferența dintre elevii foarte buni și elevii ceilalți. Dreptul de a purta cămașa albă se menține atât timp cât elevul are numai calificative de foarte bine. Imediat ce un elev care purta cămașa albă ia un calificativ de bine sau chiar mai slab, pierde dreptul de a purta cămașa albă și trece și el în rândul celorlalți elevi cu uniforma care are în dotare camașă neagră.
dacă în școlile dâmbovițene ar fi o astfel de ideie, cu siguranță că pe lângăelevii cu calificativ foarte bine pe bune ar purta cămașă albă:
- fiul vreunui potentat al zilei;
- fiul unor părinți care plătesc oricât;
- copilul unui barosan de care depind mulți;
- un fiu care nu știe să scrie dar are elicopter;
- fiul unui ataă cu cinci doctorate luate în ultimul trimestru;
- fiul unui savant care a scris în pușcărie zece cărți științifice  în ultma săptămână.
In țara noastră se plătea cândva doctoratul. Era 15% din salariu și venea ca un adaos, recunoaștere a unei activități undeva de 5 sau 6 ani de trudă. Acum că toată lumea face doctorat în ceva, s-a bagatelizat până la vulgarizare și au dispărut cei 15%. Există un talent teribil aici în spațiul nostru cel mioritic de a discredita adevăratele valori, până a atinge cotele cele mai jalnice.
Să ne reamintim numai cum a fost primită marea campioana Diana Mocanu la liceul unde mămica ei era femeie de serviciu. Să rememorăm cum se plimbă pe sticlă de la o televiziune la alta o persoană cam corpolentă, lipsită de voce și care acceptă să fie în cele mai jalnice posturi de identificatoare de alimente nepreparate.
Ce bine ar fi dacă unul dintre meniștri de la educațiune ar impune și acolo criterii de ierarhizare care să vizeze și alte categorii de performeri decât olimpicii internaționali, dealtfel numărabili pe deștele de la două mânuțe de bebei.

(28 fenruarie 2016)

Saturday, February 27, 2016

Studii de fezabilitate? Câte doriți? Avem destule, ajung la toată lumea...

Ceea ce s-a întâmplat cu pârtiile de schi de anul acesta este încă o dovadă de incompetență crasă. Ca să facă cineva un complex așa cum este cel de la Fundata, parcă, fără o fundamentare corectă este cel puțin bizar,
Complexul arată minunat!
Complexul este complet!
Complexul îndeplinește condițiile clare pentru competiții de înalt nivel.
Numai că un lucru lipsește: zăpada.
Cred că era mai normal să se ia pe ultimii 10 ani să se vadă cum a nins acolo, câtă zăpadă a existat și dacă este justificată o astfel de lucrare tocmai în acea zonă. Așa cum stau lucrurile, a fost bifată încă o aiureală din moment ce competiția de anul acesta a fost ușor compromisă din lipsă de zăpadă.
Este adevărat că în Dubai la Mall Dubai este o pârtie de schiuri și la 40 de grade în exterior, acolo în interior se schiază. Numai că există o industrie destinată acestui obiectiv.
dacă s-a dispus să se facă acele trambuline superbepentru care am și eu niște poze tot superbe, trebuia ca tunci când s-a decis să se țină acolo competiții să se facă tot ce trebuie pentru a fi zăpadă. Adică să fie aduse utilaje care să asigure producșie fără restricții de zăpadă artificială.
La câte studii de fezabilitate s-au făcut și la cât de proaste sunt, nu mă miră că și acolo sunt rateuri. O legislație care responsabilizează 100% pe autorii studiilor de fezabilitate ar rezolva. Faptul că fezabiliștii merg pe principiul cash and carry duce la aceste adevărate grozăvii ca mostre de incompetență/
Dacă nu s-a procedat așa, competiția s-a desfășurat cu sughițuri. Adică, așa ca la noi. Adică tot cum se zice: ca la noi la nimenea...
(28 februarie 2016)

Apă plată, bre?

Cu stupoare am aflat că părinții unor bebeluși din Argeș preparau lăpticul micuților folosind apă plată. Pardon? Da, apă plată.
Știu din moși strămoși că la copilașii de sub un an:
- laptele se fierbe în mai multe clocote;
- apa se fierbe foarte bine;
- nu se dă nimic  de mâncare până nu este fiert și răsfiert.
Eu știam că apa plată este:
- îmbuteliată direct din izvor;
- nedistilată și netratată;
- transportată în condiții obișnuite;
- bidoanele sunt de plastic;
- întregul porces de îmbuteliere este igienic dar nu steril.
Știam că pentru bebeluși, în magazine există bidoane cu apă distilată specială, care este utilizată pentru a prepara laptele care se pune în biberoane, curate și ele și pe care bebeii îl beau.
Din moși-strămoși știam niște lucruri, dar acum văd că din cauza vitezei lumea uită acele reguli de aur și fiecare crede că dacă face ceva, acel ceva este și lucrul bine făcut. Nu este întotdeauna așa. Chestia cu mâinile murdare, cu acele cauze necunoscute, sunt numai mici povești.
Repet: la bebeluși intrările sunt foarte puține, colectivitatea era foarte omogenă, episodul s-a produs cam în același timp. Cauza era una singură. Numai o profesoară universitară, doctor în științe medicale, cu gură bogată a pus degetul pe rană și a arătat spre direcția unde se joacă mulți, foarte mulți bani. Este bine că nu mai continuă șirul tragediilor. E rău ca băiatul ăla de mingii, cum îl chemă, uite că am uitat, iese pe sticlă și debitează numai tâmpenii așa-zise filosofice...

(28 februarie 2016)

Ghidul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă

Erorile grave făcute de candidații care participă în procese electorale, mă determină să trec la întocmirea unui ghid prin care aceștia să amelioreze utilizarea resurselor pe care le oferă mediile virtuale, atât de numeroase azi.
În primul rând trebuie definit conceptul de ciclu electorat. În cazul alegerilor din 2020, prin ciclul electoral se ințelege intervalul definit de momentul în care alesul depune jurămăntul undeva în august 2016, până la începerea campaniei electorale din aprilie 2020. Toată lumea zice că este timp berechet, însă nu este așa. Cel ce vizează o funcție eligibilă începe să clădească din prima zi a ciclului electoral. În caz contrar, va greși. Greselile se plătesc prin pierderea alegerilor.
Regula numărul 1,  ghidul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă, începe cu stabilirea intervalului în care acesta este folosit ca literă de lege, rără niciun fel de abatere. Nu face fiecare ce vrea, pentru că în știință se aplică algoritmii, teoremele, legitățile, nu se discută.
Cine scurteaza durata ciclului electoral crezând ca are suficient de mult timp la dispozișie face o greșeală impardonabilă, imensă și de nereparat. Nu va avea timpul material să-și atingă obiectivul urmărit, obiectiv care nu este nici banal, nici simplu și mai ales nu este lipsit de ambiții și orgolii.
Regula numărul 2 din ghid arată ca studierea grupului țintă este baza oricărei abordări. Trebuie stabilit:
- delimitarea geografică a membrilor grupului;
- numărul membrilor grupului;
- sistemul caracteristicilor culturale, anatomo-fiziologice,  comportamentale;
- care este sistemul care definește restricțiile în care evoluează membri acestui grup;
- nivelul de volatilitate al grupului;
- sistemul motivațional care determină atitudinile membrilor în raport cu procesul electoral;
- sistemul de criterii de apariție și selecție a contracandidaților posibili.
Dacă grupul țintă este omogen efortul de a comunica în mediul virtual se concentrează pe mesaj. Dacă grupul țintă este neomogen, echipa de comunicare se va concentra să ajungă personalizat le subgrupuri cât mai omogene. Efortul în acest caz este mult mai mare. Studiul grupului țintă este în mâna statisticienilor, o altă categorie de profesionițti ce trebuie lăsată să-și facă meseria, lucru destul de puțin întâlnit în practică. Toată lumea se zice că dacă știe să calculeze o medie aritmetică, gata, știe și statistică, ceea ce este absolut fals.
Regula numărul 3 constă în a identifica resursele mediului virtual, care resurse constau în adrese de e-mail, rețele de socializare, site-uri, blogg-uri, chat, portaluri, magazine online, ziare online, televiziuni online, adică tot ce dispune de posibilitatea de a crea un cont, de a introduce comentarii, fotografii, filmulețe și fișiere de sunet. Pentru a scrie scrisori pe e-mail sunt necesare adresele de e-mail si numele membrilor grupului sursă. Există nenumărate instrumente cu care se generează texte dar trebuie suficient de bine personalizate. Scrisori de tipul Domnule/Doamnă sunt atat de enervante încât este mai rezonabil să nu fie trimise, căci efectul este invers. Intrarea pe rețele de socializare trebuie să țină seama de particularitățile rețelei si stabilirea apartenenței la elemente din rețea se va face la începutul ciclului electoral, nu în pripă și ostentativ să se concluzioneze că există un interes imediat. Prezența în mediul virtual se crează și segestionează. Menținerea se realizează prin construirea de texte, prin postări inteligente care au menirea de a atrage atenția nu de a genera detestarea celui care intră în mijlocul evenimentelor. Comunicarea este dificilă și necesită timp dar și personal.
Regula numărul 4 presupune asigurarea continuității și consistenței procesului de comunicare, adică nu vor exista sincope, amânări, evitpri în a trata probleme și mai ales se impune ca textele să nu se bată cap în cap datorită unui mod neunitar de tratate. Sunt nenumărate situații în care atitudinea nu este adecvată de la început și se caută să se dreagă busuiocul, cum se zice în popor, prin schimbarea de atitudine. În loc să fie nevoie de o astfel de schimbare, trebuie construit un set de principii și trebuie ca toată activitatea de comunicare să se bazeze pe aceste principii. Să nu uităm că în primele ore după tragedia de la #colectiv de la sfârșitul lui octombrie 2015 unii s-au grăbit să spună că acolo a fost o pedeapsî cerească pentru că acolo erau sataniști,  continuând și cu alte prostii mai mari decât casa. Au trebuit multe eforturi ca să treacă pe planul al doilea acele aberații și mai ales ca emitenții lor să fie estompați. O atitudine rezervată, de compasiune, de organizare pentru donare de sânge și plângerea victimelor era forma cea mai potrivită exact pentru cei care trebuiau să aline nu să dea calificative, acolo unde vorbeau mulțimilor. Lipsa de experiență este factorul care generează nenumărate puncte de vedere care ceva mai târziu sunt regretate. Comunicarea celui care intră într-un proces eligibil trebuie să fie graduală dar să se adreseze uniform elementelor grupului țintă. Fiecare dorește să audă ceea ce îi face plăcere, când îi face plăcere și în mediul virtual potrivit lui. N-am uitat un prezident bizar care glăsuia maselor sâmbăta seara pe la ora 20,00 taman când poporul dorea divertisment. Mai era un scriitoraș care rea și el prezident dar al TVR cu busturi într-o comună de munte care și el se căznea să aibă ziceri tot plate, găunoase și trăznite tot sâmbăta când tot poporul mergea la closet. Așa ceva nu se face. Trebuie ales contextul de a avea o comunicare bună, nu o comunicare proastă, enervantă, delirantă sau savantă până la ermetism delirant.
......................
În celelalte articole voi prezenta și alte reguli din ghigul de utilizare a mediului virtual destinat candidatului la o funcție eligibilă, folosind acolo unde este cazul exemplificări încât cine vrea să aplice să o facă bine, fără cazne și fără sughițuri.

(27 februarie 2016)







Să fii pe placul tuturor...

Era o mică povestioară: nea Gheorghe a dorit să facă o troiță la el în poartă. S-a apucat s-o construiască. A venti Floarea, vecina.
- Ce faci, Gheorghe, aici?
- O troiță, Floare, asta fac!
- Gheorghe, păi așa se face o troiță? Să-ți zic eu cum se face.
Floarea a început să dea indicații și Gheorghe să le respecte.
În următoarea zi, apare Petre, vecinul.
- Ce faci, Gheorghe, aici?
- O troiță, Petre, asta fac!
- Gheorghe, păi așa se face o troiță? Să-ți zic eu cum se face.
Petre a început să dea indicații și Gheorghe să le respecte.
În fiecare zi apărea căte un vecin și discuția se repeta și Gheorghe lucra și schimba totul să țină seama de ce a vrut fiecare vecin.
Când troița a fost gata, vecinii l-au apostrofat:
- Ce e asta, Gheorghe?
- Ce să fie, troița așa cum ați vrut-o voi.
- Păi, Gheorghe,  noi am zis că...
- Ați zis voi, dar să mergem în câmp că acolo am făcut o troiță așa cum am vrut eu.
Au mers în câmp. Acolo era o troiță superbă, o construcție așa cum trebuie oricărui credincios care vine să bea o gură de apă rece de la o fântână sfințită și să mulțumească Celui de Sus pentru  milostivenia cu care a dat încă o zi frumoasă.
Morala: în campania electorală la primăria Capitalei candidatul are un staf și de el trebuie să asculte. Dacă va reproiecta atitudinea și discursul pentru a fi pe placul fiecărui subgrup de potențiali alegători  în fața căruia se află cu un oarecare prilej, va reuși contraperformanța de a crea o așa de mare confuzie de mesaj. încăt neclaritățile îl vor îndepărta de obiectivul urmărit.
Așa s-a întâmplat cu Ludeovic Orban   la Atheneu când cu întâlnirea cu femeile liberale a spus ca va fi primarul  și a înșirat din însușirile doamnelor, încât nu se mai înțelegea dacă el este sau nu bărbat. Acolo a concertat Enescu.
Atenție, staff al acestui candidat! Mesajul este unic din punct de vedere al structurii și valențelor. Varietățile sunt mai multe...

(27 februarie 2016)

Funcționează!

Principiile managementului politic, iată, funcționează!
În anul 2003 când profesorul profesor universitar Momcilo Luburici prezenta fundamentele managementului politic am văzut suficiența celor din sală, toți cu funcții în administrația partidului stat. Erau nenumărate comentarii din rândul cursanților care doreau să-l contrazică pe profesor, adică să-și arate nemulțumirea față de concluzii desprinse din teorie.
 Ei ziceau că nu li se potrivește, lucru care s-a dovedit fantasmagoric, prin alegerile pierdute în 2004.
După alegerile din 2004 dar și după cele din 2008 dar și după caele din 2012 am căutat să văd ce nu a fost aplicat din cerințele managementului politic.
În anul 2011 am consiliat un candidat la un oarece post și am stabilit:
- să utilizeze fraze scurte;
- să răspundă direct la întrebări;
- să se îmbrace rezonabil, cămașa să fie mai largă;
- că dacă poară cravată, cămașa să se închidî lejer la nasture și cravata să stea bine;
- să privedască în ochi pe cel cu care discută;
- sa adapteze discursul la persoanele cu care este in dialog, fără a-i inunda cu neologisme.
Dându-mi seama că nu am nicio șansă să iel la un liman am abandonat. Persoana a mers pe drumul său și a pierdut. Nu a pierdut că sfaturile mele nu au fost bune, ci pentru că a mers pe drumul său, adică:
- discursul a fost plictisitor;
- nu a răspuns la nicio întrebare pusă;
- prezentarea în fața auditoriului era neîngrijită;
- interlocutorii erau aranjeați.
În anul 2012, după alegeri, am discutat cu un viitor candidat despre:
- managementul politic;
- existența unor meserii legate de comunicare;
- necesitatea de a construi imaginea în patru ani;
- evaluarea permanentă a parcursului;
- acceptarea sfaturilor de la profesioniști în domeniu;
- munca ritmică, tot intervalul de patru ani, fără a accelera pe ultima sută de metri.
În seara zilei de 26 februarie s-a văzut că echipa a fost câștigătoare și managementul politic s-a dovedit că dispune de instrumente eficiente care să-l dea victorios pe candidat din primul tur, dacă acesta acceptă sa lucreze în echipă și dacă aplică principiile unei știinte moderne.

(27 februarie 2016)

Marii combinatori lipsesc în 2016!

Marii combinatori ai alegerilor fie locale, fie parlamentare din anii anteriori, acum lipsesc. Nu mai sunt în peisaj pentru că toți au probleme cu legea. Combinatorii au fost transpartinici, interesele lor bizare făcând să pălească orice principiu și orice regulă de bună conduită.
Combinatorul nr. 1, ins cu vechi ștate ăn campaniile electorale, a jucat totul strict cum interesele sale sau cele ale grupului căruia îi era asociat cereau. Cifra aceea de două mii de voturi din anul 2000 de la Capitală și voturile din acele zone de omogenitate excesivă și la comandă sunt un exemplu de combinație făcută fără un efort special, dar cu mare inteligență. Influența acestui combinator în zonele speciale nu m-a mirat, ci mult mai mirat am fost când l-am văzut scăpat din brațe ca pe un pepene lunecos, greu și care cu tot diandinsul își dorea full-contact cu asfaltul.
Combinatorul nr. 2, înzestrat cu mult mai puțină inteligență decât combinatorul nr. 1 s-a remarcat prin prostioarele spuse cu diferite prilejuri care punctau exact dotarea în care se afla. Încercările sale de a face combinații au fost dintre cele mai reușite. Îmi aduc aminte cum a transformat calitatea în creștere cantitativă cu care s-a manifestat ca tăvălugul. S-a dovedit de fiecare dată când și-a dorit să-și arate mușchii, fie că are în dotare cantități de mușchi cu care face ce vrea dacă vrea, fie că este mielușel inocent, care se scurge ca o lătură prin grătarul canalului, prin propriile-i cătușe.
Combinatorul nr. 3 a acționat discret, din umbră dar s-a văzut că nu este chiar atât de inteligent pe cât îl arătau zarurile de pe o plajă de lux sau rochia de o sută de mii de euro pe acre eu am văzut-o într-un Aall din Dubai și care cred că arăta rău de tot pe purtătoarea sa domestică dintr-un perimetru cimiterial reamenajat cu debarcader. Nici acest combinator nu mai este activ, ci își duce zilele derulând acte de creație din biroul său de un kilometru pătrat ca suprafață minusculă, care nu necesită niciun fel de cheltuieli de întreținere, fiind un fel de perpetuum mobile de Dâmbovița.
Viața este mai săracă fără aceste javre, dar să fim siguri că altele își fac încăzirea, întrucât banul nu are mirosși trebuie furat, sacul înțesat cu parnos  fiind în mijlocul drumului, nepăzit.
(27 februarie 2016)

Friday, February 26, 2016

Donald Trump's vocabulary

Donald Trump is the Republican Party candidate to the presidency of the US elections. It is very important now to analyze  Donald Trump vocabulary. In the first stage analyze Donald Trump's very short  texts.

TRUMP: You’re right.
TRUMP: Thank you.
TRUMP: Somebody said — thank you, darlin’.
TRUMP: They’re right about that, but I’m doing it.
TRUMP: Mark my words.
TRUMP: Sadly, the American dream is dead.
TRUMP: I'm number two in Iowa. I said I don't believe it.
TRUMP: Carson is controlled by his PAC.
TRUMP: -- that’s not an insult. Carson is lower energy than Bush.
TRUMP: It’s not for him.
TRUMP: That’s what we do for our country, George.
TRUMP: Thank you very much, George.
TRUMP: Thank you.
TRUMP: OK.
TRUMP: It's true.
TRUMP: That's true.
TRUMP: I want it to be made here.
TRUMP: Sure.
TRUMP: That's different.
TRUMP: But that's different.
TRUMP: She saved me a fortune.
TRUMP: I think so.
TRUMP: I do think so. Great moderators.
TRUMP: I think it's very important.
TRUMP: And a communist.
TRUMP: Yes.
TRUMP: She destroyed her company.
TRUMP: No, it's not personal.
TRUMP: -- four times -- I've used it four times. But...
TRUMP: I've been doing this for a long time.
TRUMP: I know. I know. I know.
TRUMP: And I'm very (INAUDIBLE)...
TRUMP: Thank you very much. Thank you, Chris -- A great honor.
TRUMP: Jeb is more popular than one person I know.
TRUMP: So, but you know, one of the things ..
TRUMP: This is a Trump wall. This is a Trump wall. This is a real wall.
Frequency responses with only a word: 3.
Frequency responses with only two word: 2.
Frequency three-word answers: 7.
Thank word frequency of use: 5.
Frequent use of the word think: 4.
Frequency of use of the pronoun I: 7.
Frequency of using the name Trump: 2.
Define short sentences: firmness, accuracy, direct communication.
(February 27th 2016)


Rezultatele votului la alegerile pentru funcția de RECTOR al Academiei de Studii Economice

Iată că s-au încheiat azi voturile pentru alegerea rectorului în Academia de studii Economice.
Rezultatele sunt:
Prof.univ. dr. Nicolae ISTUDOR a obținut  371 voturi și a fost ales în funcția de rector al ASE
Prof.univ. dr. Gabriela ȚIGU  a obținut  137 voturi
Prof.univ. dr. Răzvan ZAHARIA  a obținut  101 voturi
Prof.univ. dr. Robert ȘOVA   a obținut   63  voturi
Prof.univ. dr. Adrian TANȚĂU   a obținut   58 voturi
De foarte mulți ani nu a mai fost ales rectorul ASE dintr-un singur tur de scrutin.
Lucrul s-a produs pentru că profesorul Nicolae Istudor a respectat cu stricttețe regulile managementului politic care spune foarte multe despre cum se intră în alegeri, de când se intră în alegeri și ce se face din momentul intrării în alegeri.
Profesorii din ASE au avut de ales dintre cei mai buni și dintre aceștia l-au ales pe cel mai bun.

(26 februarie 2016)

Alternanța la putere în USA

Dacă analizăm de la ce grupări politice provin cei 44 de președinți ai Statelor Uninte ale Americii se observă că incepănd cu anul 1853 de la președintele Franklin Pierce, al paisprezecelea presedinte și până  în zilele noastre a avut loc alternanță între cele două mari partide, Partidul Democrat și, respectiv, Partidul Republican.
Franklin Pierce - Democrat
James Buchanan - Democrat
Abraham Lincoln - Republican
Andrew Johnson - Republican
Ulysses S. Grant - Republican
Rutherford B. Hayes - Republican
James A. Garfield - Republican
Chester A. Arthur - Republican
Grover Cleveland - Democrat
Benjamin Harrison - Republican
Grover Cleveland - Democrat
William McKinley - Republican
Theodore Roosevelt - Republican
William Howard Taft - Republican
Woodrow Wilson - Democrat
Warren G. Harding - Republican
Calvin Coolidge - Republican
Herbert Hoover - Republican
Franklin D. Roosevelt - Democrat
Harry S Truman - Democrat
Dwight D. Eisenhower - Republican
John F. Kennedy - Democrat
Lyndon B. Johnson - Democrat
Richard M. Nixon - Republican
Gerald R. Ford - Republican
James Earl Carter - Democrat
Ronald Reagan - Republican
George Bush - Republican
William J. Clinton - Democrat
George W. Bush - Republican
Barack H. Obama - Democrat
Au fost si situașii în care în mai multe mandate consecutive sau perindat fie democrați, fie republicani, dar situașiile au fost absolut speciale.
Anul 2016 este anul alegerii celui de al patruzeci și cincilea președinte al Statelor Uninte ale Americii. Americanii vor avea de ales dintre o doamnă, Hillary Clinton și un domn, Donald Trump.
Este abia sfârșitul lui februarie și până în ziua alegerilor mai sunt multe luni. Vor fi decantate multe elemente și la momentul alegerilor, americanii vor vota astfel încât președintele care își va începe mandatul în 2017 să le ducă la îndeplinire năzuințele.

(26 februarie 2016)

Dezmăț electoral

Vor mai fi pe totți stâlpii de electricitate manouri cu candidații?
Vor mai fi peste tot bannere care traversează străzile cu anunțuri electorale?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor primar?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor deputat?
Vor mai apare panouri cat un bloc cu 10 etaje cu chipul unui viitor senator?
Va mai gira un analfabet ales deja în vară, un profesor universitar care va candida în toamnă?
Se va mai îm proșca cu noroi în contracandidați cu panouri defăimătoare?
Vor mai apare chioșcuri electorale?
Vor mai fi date materiale electorale precumȘ ligheane, găleți, plase cu alimente?
Vor mai fi oferite geci, tricouri, pixuri, brichete?
Va mai fi dezmățul din campaniile trecute când toată lumea se juca cu teancurile de bani?
Vor mai fi echipe de lipitori de afișe?
Vor mai fi grupulețe puse pe ruptul afișelor de la adversari?
Legile referitoare la tipărituri pentru materialele electorale vor fi respectate sau vor fi eludate?
Se vor mai face sondaje la comandă?
Televiziunile vor mai avea materiale publicitare pe teme electorale?
Va fi cineva curios să vadă ce fonduri legale au fost și cât de mult s-a cheltuit în realitate într-o campanie? Să ne reamintim fragmentul din piesa Oscrisoare pierdută a lui I. L. Caragiale:
PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm; două la prefectură.
TIPĂTESCU: Două...
PRISTANDA: Două pe piaţa lui 11 Fevruarie...
TIPĂTESCU: Patru...
PRISTANDA: Două la primărie...
TIPĂTESCU: Şase...
PRISTANDA: Unul la şcoala de băieţi...
TIPĂTESCU: Şapte...
PRISTANDA: Unul... la şcoala de fete...
TIPĂTESCU: Opt...
PRISTANDA: Unul la spital...
TIPĂTESCU: Nouă...
PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU: Unsprezece.
PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...
TIPĂTESCU: Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiţi! (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...
TIPĂTESCU: Le-ai maii numărat o dată pe toate astea şi aduni rău...
Câte întrebări, căte răspunsuri...

(26 februarie 2016)

• Trecerea sticlei…

Așa cum o persoană este sau nu fotogenică, tot așa o persoană trece sau nu trece sticla. Să presupunem că pe parcursul a trei ore, adică 180 minute, pe micul ecran se perindă zece oameni și fiecare are posibilitatea să facă ce vrea  independent unul de celălalt. Să mai presupunem că 1000 de telespectatori îi urmăresc pe cei zece și votează cu unii dintre acețtia, în sensul că un telespectator are drept de a vota cu unul și numai cu unl dintre cei zece dintre oamenii care au defilat prin fața lor. Se va observa că:
- fiecare om are un numărde votanți diferit de al celorlalți:
- motivele din care unul are mai multe voturi sunt comune la mai mulți dintre votanți;
- votanții se constituie în grupe omogene după un criteriu esențial;
- convingerea de a vota se realizaează prin comparație.
Dintre cei zece competitori, unul obține numărul cel mai ridicat de voturi, ceea ce înseamnă că respectivul a trecut sticla, adică:
- a impresionat pe cei mai mulți dintre telespectatori;
- are ceva care il face agreabil;
- spune lucruri interesante;
- are o înfățișare care îl face să se remarce în raport cu ceilalți;
- fiecare dintre telespectatori se regăsește prin ceva în cel votat;
- există o coincidență între ceea ce așteaptă telespectatorul și ceea ce oferă cel votat;
- timbrul vocii, privirea și gesturile sunt acceptate de cel care dă votul;
- cuvintele rostite sunt cele așteptate de votant;
- alesul are ceva special care îl deosebește în bine de ceilalți.
Se va observa ca există o persoană care ocupă ultimul loc în preferințe, ceea ce înseamnă ca respectivul om nu a trecut sticla. Telespectatorilor nu le-a plăcut la respectivul om mai nimic, A fost plictisitor, figura acestuia este enervantă, vorbele sale resping, gesturile sunt banale. Va exista și un penultimul clasat, așa cum există și un al doilea clasat.
Acum, mai mult ca oricând este rezonabil ca politicienii care își doresc să treacă sticla, adică să rămână în memoria telespectatorilor, să urmărească selecțiile de la EUROVISION- 2016. Totul va fi o lecție pentru că acolo:
- se lasă la dispoziție nu mai mult de durata unui cântec;
- contează muzica, textul, decorul, jocul de scenă;
- evaluarea are la bază criterii agregate ca și în politică;
- explicațiile de după sunt numai cu caracter istoric;
- impresia stabilită nu se mai schimbă.
Cine crede că nu este o știință comunicarea, va pierii prin non-comunicare sau cum se mai zice prin comunicare defectuasă.
O persoană care este în fața camerelor de luat vederi comunica prin:
- decorul pe care îl are în spate;
- interlocutorul care pune întrebări;
- fondul sonor înconjurător;
- întrebările puse;
- răspunsurile date;
- hainele cu care este îmbrăcat;
- tonalitatea vocii;
- gesturile și repetarea lor;
- ticuri scăpate de sub control;
- tunsoare, machiaj, accesorii;
- culorile care definesc vestimentația.
Mai sunt multe, multe alte lucruri și un studiu a tuturor gafelor făcute de alții pentru a nu fi repetate este o cale destul de sigură pentru a evita catastrofe de natură mediatică.
Acum în campania electorala vor fi mulți ce nu vor trece sticla mai ales pentru că:
- vor apare ca fiind șterși;
- vor emite clișee bune la orice;
- vor da dovadă de monotonie;
- vor spune prostii, inepții, gogomănii și chestii penale;
- vor fi cei care-și îndepărtează auditorul numai prin timbrul vocii.
Ca la croitor, un candidat trebuie să măsoare de zece ori înainte de a sta în fața camerei de luat vederi o secundă.

(26 februarie 2016)

Profil de campion: Răzvan ARITON

În sala SAS GYM am remarcat un antrenor al cărui comportament mi-a atras atenția din mai multe motive:
- calmul cu care oferea explicații elevului antrenat;
- ținuta specială pe care o afișa;
- masa musculară proprie;
- faptulcă însoțea explicațiile cu execuții perfecte.
Am aflat că aveam în față pe marele campion Răzvan ARITON. M-am documentat și după aceea am intrat în discuții cu el. În fața unui campion, AS în două litere la rebus, am întotdeauna respect, pentru că viața a fost aceea care i-a validat performanțaîn competiții de mare anvergură. Am fost deosebit de încântat că și-a dat acceptul de a fi prieteni pe facebook. A participat în competiții încă de pe vremeacând era junior ocupând locul întâi la categoria 70 kg juniori mari la
campionatul național de culturism din anul 1988.
A lucrat intens la club, cu antrenamente dure, dar despre care vorbește cu deosebită plăcere și în anul 1994 a ocupat locul întâi, devenind campion național la categoria 80 kg seniori.
A concurat peste cincisprezece ani, fiind pe podiumuri în compania unor mari personalități ale culturismului românesc precum Florin Uceanu, Constantin Bebeșelea, Vasile Ardel și Octavian Mihăiță.
Este absolvent al Universității Naționale de Educație Fizică și Sport din București, dar este și legitimat ca antrenor încă de pe vremea cănd a obține o astfel de legitimație se baza pe nenumărate condiționări.
Am discutat cu marele campion nenumărate aspecte legate de:
- organizarea sălilpr de forță;
- latura managerială a antrenamentelor din sălile de fitness din București;
- efortul unor persoane dornice să devină culturiști adevărații;
- excesul de suplimente la unii sportivi;
- ce se întâmplă cu competițiile de culturism acum;
- cum era cândva culturismul în țara noastră când era asociat cu cei ce făceau haltere.
Este o plăcere pentru mine să am discuții cu un om de meserie. Urmăresc cu mare interes postarile sale pe facebook și sunt încântat să văd pagini de istorie a culturismului românesc, din care Răzvan Ariton este parte.  N-am pareciat niciodată profesorii de canto care le explică studenților lor cum se cântă un rol, ei nefiind niciodată într-un spectacol de operă pe nicio scenă, ci numai la ei în baia apartamentului.
Îl apreciez pe Răzvan Ariton căci tot ce face are la bază experiență proprie, lucru care se vede, iar în culturism aspectul este dovada antrenorului că are în spate o istorie a sa adevărată.

(26 februarie 2016)

Thursday, February 25, 2016

Controlul votului? Imposibil!

Se știe că votul la urnă este SECRET. Simplu. Votul este secret.
Acum mulți, foarte mulți ani, pe când Antena 1 era ceea ce nu mai este, adică în vremurile când jurnalele de știri aveau cu adevărat priorități am văzut ceva. Un individ spunea că primarul Piteștiului i-a promis contra votului o garsonieră. El l-a votat, s-a ținut de cuvânt, primarul în schimb l-a păcălit. Acesta era motivul din care femeia lui și-a dat foc în piața publică, fiind filmată. Biata femeie, după câteva zile a și murit. Se iscase o isterie cu datul focului. Chiar părinți idioți amenințau că-și dau foc cu copiii în brațe dacă nu le sunt îndeplinite niște condiții.
M-am întrebat cum se face dovada că părțile și-au respectat promisiunile când votul este secret și am ajuns la niste concluzii halucinante.
Prima modalitate este de a intra două persoane în cabina de vot. Primul este votantul și al doilea este cel care dorește să aibă dovada că alegătorul pune ștampila acolo unde el își dorește. Teoretic este posibilă o astfel de variantă, care chiar s-a produs, fără ca presedintele de secție să scoată un sunet, după cum prin anul 1996 dar și prin anul 2000 televiziunile nu mai pridideau a arăta ca break news nu ca neregulă.
A doua modalitate este de a avea un buletin de vot dat alegătorului de către cel interesat. Respectivul buletin are deja pusă ștampila. Alegătorul primește buletinul de la comisie. Intră în cabină. Se preface că votează. Pune în urnă buletinul primit de la un necunoscut, completat deja și ca dovadă, oferă buletinul primit de la comisie și fără vreo ștampilă pusă. Trebuie nenumărate complicități. O astfel de variantă circulă numai ca folclor. Nu am auzit la nicio televiziune să fi fost prins cineva cu un astfel de matrapazlâc.
O a treia modalitate este aceea de a intra la vot cu un telefon mobil și de a fotografia buletinul de vot, cu ștampia cu tot, dovedind cu fotografia cum respectivul alegător a votat.
Orice cale de a influența votul este pedepsită de lege și este absurd să se facă astfel de mânării pentru abordări care oricum nu au cum să fie controlate la scară mare.  Este adevărat că alegerile din 6 martie 1946 au fost furate, numai că nu s-a produs vot cu vot, nici la grămadă, nici cu sacii, ci au fost furate cu totul, din condei.
Fraze precum:
- oamenii mei votează pe ...
- aduc o mie de oameni care să voteze cu...
- toți au votat cu ...
nu au acoperire în nimic și trebuie eliminate din comportamentul preelectoral, electoral sau post electoral, pentru că neavând suport să fie dovedite apar ca fabulații.
Există și abateri grave, făcute de persoane cu discernământul pus sub semnul întrebării care în ziua alegerilor se dedau la tot felul de moduri de încălcare a legii, dar forțele de ordine și ceilalți cetățeni le identifică și contribuie la sancționarea lor în conformitate cu legea.
Sunt numeroase situatii care s-au finalizat cu condamnări pentru cei care au încercat să fure voturi, inclusiv cu turismul cel electoral.
(26 februarie 2016)

20% și 58,88%

Față de situațiile de dinainte de acest tur de alegeri, acum lucrurile stau cu totul și cu totul altfel.
Din totalul de 100%, acum 20% reprezintă altceva.
Din totalul de 100% , acum 58,88% altundeva, reprezintă acest altceva.
Cheia este atât de simplă încât nu trebuie spus mai mult.
La alegerile de anul acesta din Statele Unite, pentru prima dată în ultimele câteva zeci de ani, unul dintre candidați la prezidențiale poară numele Hillary.
Acolo din totalul de 100%, atunci 50% va reprezenta alceva.
Acolo, din totalul de 100%, atunci 51,32% altundeva, va reprezenta acest altceva.
Aici este marea diferență față de tot ceea ce a fost aici și acolo cândva.
Niciun calcul din creion nu mai funcționează. Mâine 58,88% va hotărî.
(25 februarie 2016)



Întâlnirire candidaților la funcția de RECTOR cu alegătorii

Începând de luni 22 februarie, candidații la funcția de rector al Academiei de Studii Economice s-au întâlnit cu alegătorii. Comunicarea directă este cel mai bun prilej de a lua cunoștință de adevăratele probleme și mai ales de a fi cunoscut candidatul exact așa cum este el în realitate pentru că, atunci când scrie:
- are posibilitatea de a face corecții pe text;
- utilizează surse d inspirație;
- este asistat de comunicatori specializați;
- respectă reguli impuse de situație;
- alege dintre variante.
După cum rezultă din imaginile prezentate pe rețelele de socializare, interesul alegătorilor pentru a-i cunoaște pe viu pe candidați a fost la un nivel foarte ridicat.
Constatarea făcută încă de la început că grupul candidaților este omogen s-a dovedit a fi realistă. Lipsa exceselor și mai ales tonalitatea calmă a dezbaterilor dovedesc existența unui climat orientat spre abordările de esență ale celor care doresc să ocupe fotoliul de rector.
Am analizat comparativ prezența în rețelele de socializare și concluzia la care am ajuns este că se impune elaborarea unui  ghid de bune practici ale candidaților, indiferent de poziția la care aspiră, pentru a comunica eficient în aceste medii.
Listele cu cadre didactice cu drept de vot și situațiile statistice ale consemnate de comisiile locale de numărare a voturilor vor permite elaborarea de studii care să permită adaptarea comportamentului viitorilor candidati în anul 2020.
O trecere în revistă a celor cinci candidați:
prof.univ. dr. Nicolae ISTUDOR
prof.univ. dr. Robert ȘOVA
prof.univ. dr. Gabriela ȚIGU
prof.univ. dr. Răzvan ZAHARIA
prof.univ. dr. Adrian TANȚĂU
prilejuiește fiecărui membru al comunității academice să se mobilizeze astfel încât prin votul său să dea gir acelei tendințe pe care o solicită un învățământ economic superior ancorat în viața și problemele de zi cu zi dar și în cele de perspectivă de la noi.
Analizând programele celor cinci candidați, am văzut că toți au o privire lară a ceea ce trebuie să se întâmple în Academia de Studii Economice în următorii patru ani.
Am certitudinea că fiecare alegător asistent universitar, lector universitar, conferențiar universitar sau profesor universitar, mâine va pune ștampila pe numele celui pe care el îl crede capabil să răspundă provocărilor formilate dar și nevoilor proprii definite de vârstă, opțiuni și mai ales de dorința de mai bine. Din cei cinci candidați, unul singur este cel care i-a convins. Dacă ani în șir a existat un al doilea tur de alegeri, șansa ca acest lucru să nu se mai producă este ridicată. Adică, este vorba de alegerea rectorului ASE, din primul tur de alegeri. Plutește în aer exact acea atmosferă de clarificare din 16 noiembrie 2014.

Wednesday, February 24, 2016

Candidatul Victor ORBAN - ziua a treia

Este a treia zi de la alegerea din partea PNL a lui Ludovic Orban pentru a fi candidatul acestei formațiuni politice la Primăria Capitalei.
Aseară a fost invitatul lui Rareș Bogdan de la Realitatea Tv la misiunea Jocuri de putere. Mă așteptam de la un politician de talia și cu experiența lui Ludovic Orban să aibă o abordare necolțuroasă, interesantă, neliniară, degajată, argumentată și mai ales altfel, exact cum vrea să fie acestă suită de alegeri președintele Johannis. N-a fost să fie. Ludovic Orban a fost:
- predictibil prin reluarea de clișee;
- politicianist prin promisiuni și laude;
- abstract nevenind cu problematici exacte;
- ocolitor, nerăspunzănd unei întrebări legate de RM;
- tunător, timbrul vocii fiind pe alocuri neadecvat unei discuții calme;
- insinuant mai ales când a fost vorba de a vorbi despre o doamnă;
- cu nuanțe de falsitate, știut fiind faptul că l-a sunat pe T.B. la ananghie.
Sunt sigur că echipa sa de campanie necesită o restructurare grabnică pentru a-l aduce pe candidatul Ludovic Orban spre ținta de 40% să intre în turul al doilea. Rămânând cantonat în perimetrul criticilor, fără a arăta despre proiectele sale unde este noutatea, nici el nu va trece sticla, pentru că nu a trecut-o niciodată cu brio. Trebuie să facă acel salt care să-i permită să nu mai fie suprapus cu:
- imaginea unui ghitarist;
- dansatorul stângaci de la o chermeză de sindicat;
- prezentatorul care îl introducea în arenă pe viitorul prezident.
Acest domn să nu uite niciodată că:
- procentele sale în competiții directe au fost de sub 20%;
- este pândit de riscurile repetării de clișee;
- pentru a câștiga acum este necesar să se reinventeze;
- gestica sa trebuie să exprime prietenie, implicare și nu intenții de subordonare;
- vocabularul său trebuie să arate numai și numai vorbe bune, dragoste și noblețe.
Voi urmări pe Ludovic Orban. Numele Orban imi este foarte cunoscut. Mai știu un Viktor Orban și un Leonard Orban. Ludovic trebuie să facă tot ce trebuie pentru a fi diferit, absolut diferit de ceilalți doi.

(24 februarie 2016)

Adresa de e-mail didactic@ase.ro

Există o adresă de poștă electronică de tipul unu către toți numită didactic@ase.ro unde orice cadru didactic înscris într-o lista, deci identificabil, are acces și se adresează către întreaga comunitate utilizând-o. Este asemeni unui ziar al poporului din China revoluției culturale, unde erau construite niște zifuri și poporul dornic de schimbări lipea petece de hârtie cu diferite mesaje. Și eu sunt în acea listă dar nu am găsit ceva care să merite să scriu pentru a capta atenția colegilor mei nici înainte și parcă nici acum.
Pe adresa didactic@ase.ro au trimis de-a lungul timpului tot felul de mesaje cadre didactice care au dorit sa transmita lucruri legate de:
- nemulțumiri personale;
- solicitări de sprijin moral și material pentru cei aflați în suferință;
- puncte de vedere de interes general la un moment dat pe agenda conducerii;
- propuneri de soluții la chestiuni lansate în discuție;
- refulări și frustrări formulate în texte colorate.
De regulă lungimile scrisorilor trimise de unele cadre didactice pe această adresă sunt în exces, ceea ce arată aplicația autorilor lor pentru descrieri stufoase și mai ales pentru punerea de probleme în mod tendențios.
Acum, cu prilejul acestor alegeri, pe parcursul campaniei duse de cei cinci candidați au apărut scrisori provenind de pe adresa didactic@ase.ro. Eu personal nu citesc astfel de scrisori. Acum că mi-am propus sa scriu despre ele le-am citit și am observat că:
- sunt lungi și unele dintre ele monotone;
- au în cele mai multe cazuri ideia de lucrare făcută la comandă;
- reflectă o stare despirit dedusă dintr-o nemulțumire personală;
- ridică probleme interesante până la un punct;
- au o tonalitate ușor polemică dar fără a fi boeme;
- nu duc la înclinarea balanței în favoarea unui candidat.
Și adresa didactic@ase.ro ar trebui considerată resursă în contextul unui management adecvat pentru un proces electoral în care este urmărită latura de eficiență. Pentru acesata este necesară o abordare sistemică, în care adresa devine complementară în contextul utilizării rețelelor de socializare.
Nu voi lua acum în discuție scrisorile trimise de diverse cadre didactice dar și de candidații la funcția de rector către colegii lor, ci voi concluziona că resursa a fost utilizată numai parțial.
Este benefic faptul că de pe acestă adresă nu se trimit anonime, întrucât la includerea pe listă de destinattari sau de emitenți, toate cadrele didactice sunt cu identitate reală. Cândva s-a produs un furt de identitate din neglijența unei persoane care a permis accesul de pe contul său de e-mail doar prin faptul că a lăsat postul de lucru nesupravegheat.
Acum este ultima sută de metri în cursa pentru alegerea rectorului ASE și contul didactic@ase.ro se dovedește un bun instrument de a propaga idei valoroase, de a face constatări, de a face analize sau pur și simplu de a critica.
În ultimul timp au fost activi la această adresă de e-mail și dintre candidați dintre care enumăr pe profesorii TANȚĂU, ȚIGU, ȘOVA și  ISTUDOR. Colegi, cadre didactice HRISTEA, SGÂRDEA, SIMIONE, DINU sau MAICAN au elaborat scrisori pe teme interesante sau au solicitat conectarea la comunitate.
Trebuie spus că caestă importantă resursă se impune ca în viitor să fie folosită cu și mai bună eficiență în comunicarea dintre votanți și candidați. Acum a fost utilizată de candidați pentru:
- a anunța locul și data întâlnirilor;
- temele întâlnirilor cu votanții;
- concluziile legate de problematica ce s-a discutat la întâlniri;
- dezvoltarea unor aspecte din programul managerial.
Votanții, asemeni celor care în conferințe trebuie să se prezinte și să arate afilierea, au dat dovadă de multă aplecare în a pune probleme, în a face analize. Sub pulpana unui anonimat confortabil, imposibil de asigurat pe adresa didactic@ase.ro altfel ar fi stat lucrurile și asemeni fițuicilor lipite noaptea pe ziduri dosnice, multe uriciuni ar fi ieșit la iveală, ca în vremurile jeluirilor la cub, mai sus și mai sus, îngrozitor de sus.
Încă mai este timp ca această resursă specială să fie utilizată ca instrument de dezbatere. Sunt sigur că în viitor candidații vor utiliza și ideia de multiconferință din mediul virtual alături de întâlnirirle face-to-face din Aula Magna sau din sala 0102.

(24 februarie 2016)